pe marginea albului

- cateva asocieri dintr'o discutie pe mail -

(…)
iar cat priveste albul... este destul de evident. este culoarea eminament pozitiva. chiar daca in asia apare ca si culoare de doliu (iar bacovia o vedea urata, dar el vedea urate toate culorile! :D).

totusi in asia apare cel mai puternic si ideea renasterii (reincarnarii) drept care decesul nu reprezinta decat promisiunea unei reveniri, deci tot viata.
si mai mult decat viata, o viata noua, curata.

eliade spune povestind despre mitul eternei reintoarceri ca foarte multe culturi contin ritualuri prin care se reinnoieste lumea, in credintele asociate ritualului fiind cuprinsa ideea ca lumea la inceput era perfecta.
iar o readucere a lumii - in cadrul ritualului - 'la inceputuri', la tiparul vremurilor primordiale - de aur are o actiune de curatare a lumii de ceea ce s'a 'invechit / stricat / alienat'.

deci albul in asia ar putea spune - ca si culoare de doliu asociata cu credinta reincarnarii - ca va urma o viata noua curatata de ce era impur. adica albul ar fi tot un mesaj pozitiv chiar si in aceste conditii.

anul nou este un astfel de ritual.
iar el se petrece tocmai cand lumea este - traditional - alba, acoperita cu zapada. deci ceea ce vom face in aceasta seara va fi o sarbatoare data de bucuria sansei unei lumi innoite, mai bune.
de altfel si multe din felicitarile traditionale spun acelasi lucru, si inca o fac destul de limpede. eu doar am inteles si pe ce s'ar baza ideea din aceste mesaje.

       si ca tot spuneam de alb si arhetipuri. probabil ca din acest motiv a serba revelionul fara ca lumea sa fie acoperita cu zapada - alba - este un lucru care nu se potriveste cu ceea ce cunoastem la alt nivel al fiintei. reinnoirea trebuie sa fie alba...

(...)

un an nou mai bun!

motivare

.

intr'o discutie care atingea si subiectul motivatiilor cineva mi'a zis ca uite o melodie! (mai jos).

da, sunt de acord. tanti bruni ma poate motiva pentru multe chestii. nu stiu totusi daca as fi capabil sa ii satisfac si nevoia de cafteala pe care se pare ca i'o satisface barbac'su (ca doar d'aia l'a ales, nu?)... cel putin nu cred ca in afara dormitorului...

alba neagra

 .

Intr'una din zilele trecute ma gandeam la genul de oameni care aplica principiul ‘the right thing to do’.

Mai intai exista o oarecare dreptate sa se evite ca angajatii sa fie astfel de oameni pentru ca la cat de multi mediocri sunt… sa aiba si justificarea de a decide dupa cum ii taie capul… ar fi dezastru.
 

Insa este doar aparenta aceasta justete.

Pentru ca totusi ‘the right thing to do’ se referea numai la decizii morale. Nu la decizii de tehnica, de metoda a muncii. Dar pe de o parte generalizarea oricaror idei a facut sa se ‘uite’ acest aspect, iar pe de alta parte existenta acestor oameni este ‘nociva’ pentru societatea de azi intrucat ei amintesc, ei dunt dovezi vii ale faptului ca exista morala, si mai rau,  ca se poate aduce morala la nivel palpabil prin decizii din viata de zi cu zi.

Iar mai pe urma… am realizat cat de simplu manipulabil este un astfel de om. Tot ce trebuie este sa ii prezinti lucrurile astfel incat devine corect sa faca intr’un anumit fel. (de pilda tipul de comportament robin hood)

Si totusi… o lume mai buna este doar cea in care cat mai multi oameni sunt de genul ‘the right thing to do’.

 .

Furnici

 

Furnici.

Si vieti de furnici.

Si ca sa uitam… facem tot felul de lucruri.

La ce ajuta ele in fond? La absolut nimic altceva decat uitarea de moment. Secunda in care ti’ai amintit e aceeasi cu secunda in care contempli cat de inutila este agitatia cotidiana.

 Jocuri, carti, filme, relatii, bautura, sex, kendo, muzica… orice, numai sa uiti de tine.

Si asa’mi amintesc din nou de Dasa al lui Hesse (citatul p’aici pe undeva).

Am luat totusi Cimitirul din Praga a lui Umberto Eco desi de cel putin trei ori ma hotarasem sa nu o fac. De la prima vedere pentru ca! Pentru ca e prea mohorata. Pentru ca exagereaza si risca da arunce in derizoriu subiecte sau argumente altfel destul de… dilematice. Si pentru ca... am uitat, mai era un argument.

Mi’a dat un prim moment de placere neasteptata cand am ajuns la o mentionare a lui Freud. Amuzanta descriere. O reala delectare.

Inca nu im’e clar – si nu stiu daca va fi vreodata cuiva – daca Umberto chiar incearca sa arunce in derizoriu niste subiecte spinoase ale lumii actuale sau daca la varsta si – deja – pozitia lui s’a hotarat ca a obosit si isi permite sa spuna cu voce tare lucruri atat de politicali incorecte in lumea de azi. Dar totusi mi’e greu sa cred ca exagerarile nu sunt voite. Si nu le inteleg rostul. Oricum, inca nu am depasit prima suta de pagini, nu am inca suficiente informatii.

Sunt la Spring si prin neglijenta/incompetenta unui ghelban pizza comandata de mine s’a transformat in alt neam de pizza. Ca sa ma imbuneze, fata de la tejghea imi ofera in loc un al treilea tip – nici cel comandat de mine nici cel scris de idiot pe bon – pentru ca o avea deja gata. Cum naiba crede ca rezolva ea problema afectand si comanda altcuiva?
In Creanga aparea faimoasa intrebare ‘cine o sa ne mai lege la opinci?’. Ei nu’si imaginau ca nu va mai fi nici cine sa ne lege la opinci cum trebuie!

De cateva zile am ajuns (cred ca din vina dush’ului) pe un site care chiar are multe lucruri amuzante. Sunt din loc in loc lucruri spuse atat de limpede incat… nota zece. Printre ele lucruri amuzante si lucruri plictisitoare.

Si totusi din cand in cand – cel putin o data pe zi – acest site imi aminteste ca umorul este de multe ori efectul lipsei de gandire / cunoastere. Adica sunt glume la care poti rade doar daca nu ai suficiente cunostinte incat sa iti dai seama ca gluma se bazeaza pe o lipsa de cunoastere. Si imi amintesc iar de adanca discutie creata de Umberto in In numele trandafirului in jurul caracterului posibil pacatos al rasului. Sau in Pendulul lui Foucault. Naiba mai stie. Oricum clar este ca oamenii care rad cel mai mult dintre cunoscutii mei o fac in mod evident datorita unei ingustimi penibile a mintii.

Merg pe strada si aud vorbind doi barbati de 35-40 de ani de parca ar fi fost pusti teribilisti de 15-20 de ani dornici sa impresioneze:
-    Ba coaie ma grabesc, pula mea!
-    Lasa ma ca metroul merge repede da’l in pizda ma’sii!
-    Pai mortii ma’sii am o gramada de treaba.
Tipul care se grabea avea la subrat o cutie cu jucarii pentru fi’su, de Craciun.
Vorbeau in suficient de tare incat se auzea pe minim 4 metri imprejur, de la gura de metrou… incolo. In mijlocul multimii iesite de la metrou.
Ba! GROW UP! Nu mai sunteti pusti idioti care stati cu pula’n gura ca sa impresionati fete idioate si restul gastii cu mintea prastie.
In acel moment nu am vazut copii imprejur dar de regula la acea ora sunt. Se intorc de la scoala…!

Teribilismul a devenit cronic. Inainte cred ca disparea odata cu acneea. Acum... ramane cu herpesul.

Ieri ma intorceam de la birou si vreme de cativa metri am fost intovarasit de minisatra unei tiganci cu vreo patru puradei imprejuru’i. Unul dintre puradei, cand am trecut prin dreptul unei alei dintre doua blocuri unde se crea ecou a inceput sa strige cat il tineau plamanii:
-    Ba futu’va’n cur si’n gura de gaozari!
(si tot asa de mai multe ori, cu mici variatiuni pe tema)
Micul gaozar nu avea mai mult de 6-7 ani! Poate cand intra la scoala va fi coleg de clasa cu copilul tau…

Din astfel de motive as avea un mare esec in calitate de parinte. Secunda in care as afla ca urmeaza sa fiu tata ar fi secunda in care as sti ca am mai putin de 9 luni la dispozitie ca sa curat zona in care locuiesc de astfel de exemplare.

Iar daca as afla ca ar urma sa am un baiat… hm… va fi probabil mai nesimtit, mai prost-crescut… dar daca as afla ca ar urma sa am o fata? Direct la lvl Shotgun .

Sa revin la lucruri mai concrete. Umberto, Creanga, Hesse… n’am mai jucat de mult un lol. Cred ca e timpul.

 .

menelau

 .

de dimineata trezindu'ma greu (fir'ar ale naibii de tancuri) dau mai usor drumul la radio decat la computer - ca sa zgomot respectiv trezire.

ieri a fost frumos cu niste acorduri de sarbatori, pentru mine premiera pe anul asta.

dar azi deja ma intrebam cum de nu se satura cei care le pun. noi le ascultam peste zi, cand mai nimerim cate un radio, dar cei de la radio traiesc non-stop cu ele.
oricum, am schimbat postul.

radio guerilla. trist, inca sunt acolo prietenii mei. aia care ma obosesc chiar si fara sa fiu considerat egal cu ei de catre societate. (craioveanu si dobro)

si vorbeau foarte entuziasti despre porecle.

prima iritare: minciuna. despre o gramada de porecle: "si asta era peste tot! in toate orasele!", "si asta!", "si asta!", "ei, asta era mai mult la generatia noastra...".

acele porecle nu erau peste tot: eu nu le auzisem nicaieri. si eu sunt generatia lor. eu sunt din bucuresti, astfel ca am avut contact cu colegi veniti din diferite orase, pe cand ei... nu.

insa faceau afirmatii incorecte - false doar pentru a "da viata" emisiunii. jenibil cum spune cineva...

apoi vine bombona care finalizeaza coliva.

porecla "menelau". si incep sa se amuze tare pe seama ei, ca e ciudata, ca de unde o fi aparut. ca ar fi legata de tigani, ca ar suna a cartel brazilian...

analfabetii lu' tata, va spun io de unde vine menelau: din mitologia greaca.

iar astia sunt mai egali decat mine, iar eu ma simt din ce in ce mai obosit de chestia asta.

sau mai exact de faptul ca trebuie sa le suport acestora si celor ce li se aseamana dominatia asupra lumii fizice in care traiesc (adica supra societatatii, asupra reperelor socio-culturale...).

Eco si oboseala

.

Unu.
M’am riscat. Am luat’o. dupa ce m’am plimbat cu ea vreo jumatate de ora. Prin librarie. Cimitirul din Praga. A lui Umberto Eco. Am fost foarte nehotarat pentru ca iau carti fie pentru a ma deconecta, fie pentru a gasi raspunsuri pentru tot felul de interbari interesante. Pe cand aceasta carte din pasajele citite doar imi amintea de potentiale probleme al naibii de reale si de urate.

Antisemitismul. Oricum l’ai vedea, fie ca este o viroza culturala nefondata, fie ca este o reactie starnita legitim de o miscare spiritual-culturala care ar strica sistematic o minima balanta a unei convietuiri sociale armonioase… problema este la fel de urata. Si de ce sa’mi petrec o gramada de timp cu asta? Oricare ar fi realitatea, si problema si solutia sunt la fel de urate.

Daca mi’as fi formulat de atunci problema in felul asta nu as mai fi luat’o.

Doi.
Am un prieten necunoscut.
E necunoscut pentru ca nu il cunosc.
Mi’a devenit prieten cand am aflat ca a spus ca e prea obosit ca sa fie egal cu toti prostii.
Iar eu sunt prea obosit acum ca sa povestesc ce inseamna asta. Plus niste vin la bord.

.

Moartea informatiei

  .

Azi m’am trezit raspunzand unui coleg care afirma ca aparentele inseala cu:

- Nope! Am ajuns intr’o lume in care aparentele guverneaza.

Aparentele nu mai au ce, nu mai au cum insela pentru ca in societatea de azi ele au devenit baza lucrurilor – esenta, etalonul, ocaua, obiectul de referinta.

 

Eram sub influenta a doua povesti recente si urma sa o am pe a treia.

 

Sa incepem cu sfarsitul.

 

Povestea trei.

La metrou, info-ceva pe televizoare. ‘cartierele capitalei’. ‘berceni’. Si se aratau imagini… din pieptanari. Din pieptanari pana in berceni mananci o paine. Cel putin.

Insa. Pieptanari e un nume folosit mai mult de cei nascuti in bucuresti. Mai mult. Cei nascuti si umblati prin bucuresti. Prin cartiere mai jalnice. Mai mult. Cei nascuti si umblati prin cartiere mai jalnice din bucuresti, peste o anumita varsta! Pentru ca ’89 a transformat pieptanari in eroii revolutiei. Iar din seara asta o mana criminala a dat iar cu piciorul si a transformat pieptanarii in... berceni!

 

Motiv pentru care mi’am zis ca uite’asa se imprastie informatie diversa (evident, de catre necunoscatori – ieftina mana de lucru). Maine va fi o suta de moldoveni de bucuresti care ma vor contrazice daca le spun ca pieptanari si berceni sunt chestii diferite. O alta moara de vant pentru o lupta a lui don quijote. Sau ca bucuretiul nu se imparte numai in cartiere. Sunt si zone. Piata romana, pieptanari - nu sunt cartiere, sunt zone. Cartierele sunt doar locurile atacate, sunt plagile de beton (blocuri-ciuperci) create de sistematizarea ceausista - ca niste portiuni atacate de licheni betonici.

 

Povestea doi.

Azi la munca mi se’ntepeneste un server, descopar ca s’a umplut o partitie din cauza unei fluctuatii anormale a dimensiunii unei baze de date.

Dupa ce rezolv efectele incep sa ma documentez. De fapt incerc sa ma documentez. Pentru ca. La microsoft spune ca se recomanda sa ai tempdb impartita in atatea fisiere cate procesoare ai. Cu numai doua clicuri plecand din pagina care afirma acest lucru ajungi la o alta pagina ca spune ca acea recomandare este un mit, din nefericire propagat chiar de catre producatori (microsoft), ca nu are sens sa faci asa ceva decat in conditii extreme, rare. Si evident daca cunosti materia mai bine decat este prezentata in articolul de la microsoft, astfel incat chiar sa stii ca fix asta te ajuta cu ceva…

Aceasta poveste este simptomatica pentru internet. Internetul este cea mai puternica arma de a ucide informatia. Pentru ca iti ofera pentru orice subiect ample si puternic sustinute demonstratii care arata ca acelasi lucru este si intr’un fel si in opusul sau. Sau nici intr’un fel nici in celalalt - depinde la ce parte a paharului privesti, ori ai doua jumatati pline care se anuleaza, ori ai doua jumatati goale prin anulare! Internetul ofera cu aceeasi autoritate informatii divergente pe orice subiect. Afirmatia si negatia sunt in acelasi sertar. Daca nu te opresti la primul raspuns gasit vei da si peste opusul sau.
Creand astfel legatura cu povestea urmatoare.

 

Povestea unu.

Ieri intr’un un episod din numb3rs. Tinerelu’ matematician sustinea cu incapatanare / obtuzime demna de un catolic medieval unicitatea gasirii adevarului exclusiv prin prisma stiintei (cred ca e o bucata de reduntanta prin propozitie dar in gandirea IT redundanta e ceva bun).

Oricum, nu tin minte ca scenaristii sa fi pus aceeasi ardoare si in replicile care ar fi trebuit sa existe si sa arate ca de fapt stiinta nu a gasit decat adevarurile (foarte) palpabile. Barbar de palpabile. Orice scapa capacitatii de atingere este o continua dezmintire. Tot oameni de stiinta erau si cei care sustineau ca soarele se invarte in jurul pamantului. Tot oameni de stiinta erau si cei care au demonstrat ca atomul ar avea structura unui chec cu stafide ba alte balarii… de vreo 6-7 sau 8 ori s’au tot razgandit. Tin minte ca am fost tare revoltat ca dadeam lucrare pentru care trebuia sa stiu toate modelele gresite ale atomului! Si mai rau – sa le si relationez corect cu numele producatorilor lor.

Iar daca acum exista impresia ca se cunoaste structura adevarata… nu este nevoie decat de un alt einstein care sa urmeze unui fost newton si sa dezminta din nou… fundamentul!

 

Povestea patru. (stau bine cu numaratoarea)

De ceva vreme ma tot chinui sa citesc o carticica a lui nenea dalai lama. In care (pana acum) povesteste despre coerentele dintre spiritualitate si stiinta. Ma chinui pentru ca e plictisitoare. Nu gasesc ceva esential si nestiut, iar limbajul e cam bolovanos (logica imi spune ca traducerea ar avea o vina).

Oricum, in aceasta carticica sunt in mijlocul discutiei despre ceea ce este real si ceea ce nu este real. Daca definirea materiei este apriorica sau este mediata de constiinta. Grade de realism – cat de multa realitate este in ceea ce consideram ca este real. Iar asta mai intai din perspectiva fizica (einstein, cuantica) si apoi din perspectiva… tibetana. Perspective care foarte adesea se si intalnesc ca formulari sau efecte / concluzii.

 

Bun. Acum mai stie cineva unde vroiam sa ajung? Care era numitorul comun? Ca pe mine m’a luat valul. Dar noroc ca am scris titlul dinainte. Numai ca acum vad alta directie.

 

Am pornit de la aparente care domina, am continuat cu exemple de alterare a informatiei si am ajuns la false realitati.

 

Numitorul comun este false realitati.

 

Si cred ca motivul pentru care m’am apucat sa scriu toate povestile este ca omul are… de fapt fiecare alege:
a. omul are nevoie de coerenta.
b. omul stie - in ciuda aparentelor - ca exista o coerenta care leaga Totul.

 

Ori lumea in care traim nu ofera omului nici ce are nevoie, nu este conforma nici cu esenta lui.

 

Iar lucrurile in loc sa se indrepte catre ceea ce are nevoie - ori catre om - au azi o fuga centrifuga. Societatea de azi se indeparteaza de o lume a omului.

“- lume, esti nebuna?!”

   .

cu autenticitate

 

din nou flic-flac cu autenticitatea.
- ma lume, esti nebuna?!
- da evident este... asa si?!
- pai sa'si revina, fir'ar...!
- zau? sa'si revina pentru ca zici tu?
- sa'si revina pentru ca sunt cativa care spun asta, si o spun cu coerenta. si ca ar fi 'normal' sa'si revina.
- sa'si revina asa cum si'au revenit orbetii din pestera?
- asa e... ascultat nu e cel ce a fost afara si a vazut si cel ce spune la fel cu ceilalti. deci nu'si va reveni.
- nu, clar nu.
- cu cat ii arati mai limpede lumii ca e nebuna cu atat se strang inteligentii' negurii - inteligentii cotloanelor intunecate - mai tare impotriva'ti.
- corect. si atunci? tu? ce faci?
- da, asta e intrebarea. cum impaci a fi tu insuti cu a nu mai aminti lumii incorenta ei, in conditiile in care traiesti in mijlocul ei? TU ce faci? TU cel interior.

IP

 
auzit'ati voi de IP?

chiar inainte de al doilea mondial.

ca in timp de razboi se intampla multe se stie.

dar inainte!? in timp de pace?

norocos

 

imi place bitdefender. 

il folosesc in varianta free. de ceva vreme. 

de cateva zile am aflat intamplator ca a scos o noua varianta free doar pentru 'vorbitorii de limba romana'.

si cateva argumente tehnice in prezentare m'au facut sa zic 'ajung acasa si il schimb pe ala vechi'.

au trecut cateva zile pentru ca... de ce atata graba totusi?

azi purced la instalare. direct. imi zic ca e tot bitdefender asa ca trebuie sa vada ca are o verisune a lui mai veche si s'o inlocuiasca sau sa ma anunte s'o scot daca nu face el automat.

omu' nici nu zice nici nu face. si se instaleaza... umpic stramb. 

cand ajunge la activare vad ca si'a ignorat predecesorul asa ca ma apuc sa il dezinstalez eu ad labam pe ala. 

revo uninstaller... nu poate porni. eroare 0x0000005! 

incerc din nou sa pornesc revo. eroare 0x0000005...

bine... hai ca vad ce e cu revo mai incolo. 

acum sa termin cu bitdefender.

add/remove... uninstall... 0x0000005!

intre timp zisesem sa aud ceva muzica ponisem itunes... 0x0000005! 

ok, ceva e naspa. restart de urgenta.

dupa restart e si mai frumos. 

nu se mai incarca toate elementele windows. firesc: 0x0000005!

chiar cu cateva zile in urma am avut la munca o eroare similara pe un aparat. si am aflat ca terminatia 005 e legata de acces violation.

ok.. ce am facut in ultimul timp?

update windows cu cateva zile in urma.

un mail bizar-suspect primit ieri parca.

azi doar instalare bitdefender nou.

deci acum n'avem acces la diferite chestii. lucru cred destul de intamplabil cand ai doi antivirusi in paralel, mai ales facuti de acelasi tata.

dar de la orice ar fi nimic nu mai vrea sa functioneze.

dar sunt un norocos. de o gramada de timp folosesc w7... insa abia acum 3-4 zile am catadicsit sa'i fac un repair-cd. si niste restore-point si niste copii de backup!

deci cu repair cd aleg un restore point si sunt ca nou (adica asa cum eram acum cateva zile). cu diferente ciudate: mozilla imi ofera alte tab'uri decat cele de azi, torrentul considera ca nu a descarcat un film... plus ce'o mai fi si nu am observat.

nu conteaza, computadorul este din nou functional in timp record.

dezinstalez bitdefender vechi (2009 free), il instalez pe cel nou si acum astept sa vad strungul strunjind mult mai rapid. 

si mai e ceva: arata mult mai frumos - lucru estential la un antivirus! :D oricum noua sigla mi se pare geniala. mai ales pentru un antivirus. romanesc.

si nu ma mai streseaza la fiecare pornire a computerului cu un splash-screen care sa ma invite sa folosesc varianta contra cost. asta era un motiv pentru care eram tentat sa'i injur zilnic. nu o faceam - ca doar imi dadeau antivirus gratuit, dar tare ma tentau.

morala: a nu se incerca instalarea bitdef free fara a se face in prealabil dezinstalarea bitdef vechi. (chiar daca ar fi fost elegant - normal - sa faca singur asta... nu o face)

sah

 

Cum mi’a stricat chessmasters jocul de sah.

Pai ca dupa chestia de acu’ doua we cand am dat de un jucator interesant (finaly) orgoliul meu de sahist retras in glorie fu din nou scos din camara, desprafuit, toate cele. El, fost campion pe rm valcea. Usurel-usurel, nu campion de’a binelea ci la categoria lui de varsta de atunci. La aceeasi varsta la care eu campion cam pe bucuresti.

Mai exact pe sectorul 1, iar pentru ca la etapa pe bucuresti nu au fost combatanti din celelalte sectoare (la categoria mea de varsta)… dar s’au gandit ei (organizatorii) ce s’au gandit si… nu  mi’au dat diploma. Pe bucuresti. Am ramas in acte doar cu cea de sector. Abia acum am inteles (nu vreti sa stiti ce memorie am in timpul unui concurs – retin si ceea ce nu inteleg, uit si ceea ce fac, unde sunt... – ca dupa douazecisi… de ani tin minte dicutiile lor care’mi pareau fara sens atunci) acum am inteles si de ce se tot certa profesorul meu cu organizatorii pe tema mea si de ce discutau daca sa’mi dea sau nu diploma, si de ce isi puneau problema ca nu au premiu sa’mi dea si pot provoca probleme intreband de ce am diploma dar nu am premiu (premiu adica o masinuta misto sau un pistol...!). Si de ce a fost furios pe mine cand i’am raspuns ca nu platisem taxa. Da, e drept nu platisem taxa de concurs, ca doar ca un veritabil sahist la 13 ani eram suficient de cu capul in nori incat sa ignor asemenea amanunte marunte ale realitatii inferioare, ale realitatii fizico-organizatorico-legalo-ceva. Eu ma dusesem sa joc sah nu sa fac hartogaraie.

Si sa fiu corect pana la capat, nici nu mi’a cerut’o careva.

Si daca ma gandesc bine chiar daca as fi vrut sa o platesc nu mi’ar fi acceptat’o fiindca din capul locului fiind un singur participant la categoria mea nu au mai considerat necesar sa o includa in ‘bugete’.

Deci jucat recent sah – doua partide – cu cineva ok. Juca frumos, fara incapatanari inchise-brutale-teoretice, fara lemnofagie. Cred ca inca le’as putea povesti. Inca mai tin minte ce s’a intamplat in ele – nu mutare cu mutare, dar punctele de inflexiune imi sunt clare, limpezi, frumoase. Frumoase probabil pentru ca am castigat. Daca nu as fi castigat… poate cu siguranta ar fi lipsit acest atribut!

Dupa partide, ajung acasa, concediu… si intr’una din zile ma pun iar sa caut chessmaster sa joc cu el. Stiu ca am mai jucat cu el acum cativa ani, e un adversar serios (poate sa fie chiar si prea serios) dar la una din reinstalari… pouf (!) – minunile tehnicii. Kitul nu l’am mai avut… asa ca acum caut, gasesc, instalez… si nu ma apuc sa joc direct. Urmaresc mai intai putin din partea de training (pentru ca am fost suprins data trecuta sa descopar lacune din pregatirea mea teoretica – nu ca nu as avea lacune, dar mi se parea totusi… putin probabil sa le gasesc cu ajutorul unui soft).

Apoi incep sa joc. Intai capionatele usoare ‘de strada’. Si urc falfaind, ajung la campionate ceva mai dificile.

Si realizez o hiba a softului. Una mare (este o versiune mai noua decat cea avuta data trecuta). Nu e capabil sa joace cu forta intermediara. Ci doar alterneaza mutari de o stupiditate penibila cu mutari de o forta covarsitoare. (zic covarsitoare pentru ca in 2001 in meci oficial acest soft a invins un mare maestru international). Iar nivelele intermediare par sa fie date predominant de procentul de mutari proaste.

Astfel ca nu poti juca in functie de estimarea pe care inevitabil ti’o faci despre adversar. Nu poti dezvolta ceva anticipand ca el va raspunde intr’un anumit mod. Fiindca el joaca haotic. Cand prea prost, cand prea bine (pentru nivelul configurat).

Cand il anticipezi inteligent si pregatesti ceva iti raspunde atat de cretin incat simti ca te’ai chinuit degeaba creand ceva ca sa obtii acel cal pentru ca el – iata – iti ofera degeaba o tura!
Iar cand il anticipezi macar usor cretin iti f-te niste maturi direct in deschideri de vorbesti singur!

Ceea ce mai apoi creaza frustrari groaznice. Sa reusesti sa obtii avantaj colosal – 2 ture (!) – pentru ca ulterior sa inceapa brusc sa joace la un nivel suficient de ridicat incat sa realizezi ca nu poti sa ii faci nimic desi ai avans doua ture… pisica mea a auzit injuraturi noi.

Si colac peste pupaza iti mai si amendeaza crunt orice greseala din pozitia ta, el fiind capabil sa calculeze toate furculitele posibile de pe tabla…

Apoi, in concursurile preconfigurate, partidele sunt la 10 minute. M’am uitat doar in viteza, dar nu am gasit optiune de a mari durata partidelor din concursuri. Ceea ce inseamna ca are configurate concursuri de blitz. Pentru ca asta inseamna 10 minute. Ori blitz nu inseamna sah. Inseamna muta-repede-si-spera-sa-gresesti-mai-putin-decat-celalalt-din-cauza-vitezei. Iar sa joci blitz contra unui computer… este hilar.

Abia la concursurile de top (despre care banuiesc ca sunt de nivel de maestru) timpul este 30 de minute. Come on…! Pe bune? La concursuri de categoria a IIa aveam o ora si jumatate -  o ora si trei sferturi timp de gandire! Si eram copii de 13 ani pe care nu te apuci sa’i tii secole la masa gandind!

Efectul asupra jocului meu?

Da, cu siguranta sunt mult mai atent, vad mult mai usor furculitele, piesele legate, atacurile prin descoperire, respect mai mult principiile cartii insa… pentru ca nu am timp sa gandesc. Si joc la ciupeala. Pentru ca pentru mine a juca astfel, cu fourchete, cu atacuri prin descoperire, cu supraincarcari pe piesa, cu piese legate… nu inseamna decat mici potlogarii pentru a ciupi piesele adversarului. Dispare creatia, dispare valsul aromat al cresterilor si descresterilor punctelor de greutate de pe tabla, vals creat de intuitie.

Jocul meu a ajuns sa fie centrat pe evitarea si vanarea greselii decat pe creatie. Iac’asa mi’amintesc de o conferinta de pe ted…

Este exact trecerea la un materialism extrem. Urat!

ps.

Si am mai aflat un lucru. Probabil il stiam, dar nu la un nivel foarte constient.

Sunt dezastruos la finaluri. Dezastruos pentru mine nu pentru adversar.

Dar acum stiu si de ce!

Finalurile se bazeaza pe calcul pur.

Ori una din dorintele mele bizare (despre care am mai povestit candva) a fost – dupa ce am descoperit avantajul intuitiei asupra rationamentului – sa ajung sa folosesc chiar si in sah (!) intuitia si nu rationamentul!

De’asta eu pot pierde foarte usor in fata cuiva care face schimburi rapide si grabeste trecerea in jocul de final. Intuitia o poti folosi in jocul de mijloc, poti crea combinatii, poti orchestra ceva… pe cand in jocul de final nu ai decat o mana de piese, cu posibilitati de mutari deja calculabile pana la capat. La jocul de final calculezi sau nu existi. Ori eu refuz sa calculez.

Asa ca ori castig inca din jocul de mijloc cu un ko frumos ori… ma chinui prin finaluri refuzand sa calculez.

Ori in partidele care nu’mi incita intuitia… pauza totala.

Iar chessmaster are un joc bazat pe calcul, bazat pe jocul de final, face schimburi ‘cu bucurie’, fiindca stie ca la final are inevitabil forta de calcul superioara oricarei fapturi bipede.

pps. si mi'am mai amintit ceva de la acea etapa 'pe bucuresti' de la vreo 13 ani.
si anume ca m'am uitat cu teama la profesorul meu de sah. pentru ca daca el era furios si daca avea dreptate ca si in sah (care ar trebui sa fie lumea inteligentei) lucrurile sunt conduse de prosti care nu inteleg ca lipsa adversarilor inseamna castig pentru cel prezent... atunci mi'era teama. pentru ca era clar ca are dreptate. inteligentii de la fotbal stiu acest lucru. inteligentii de la box de asemenea. si daca avea dreptate... insemna ca oare exista vreun loc pe lumea asta unde lucrurile sa se petreaca inteligent? (pentru mine pe atunci inteligenta si binele erau sinonime - cred ca si acum deseori uit sa le diferentiez) ... pentru ca daca nici in lumea sahului lucrurile nu se petreceau inteligent... atunci... care sunt sansele de a trai inteligent? de a trai inconjurat de bine?
da, era un lucru de care sa ma tem.

 

catre rai

 

fost concediu, azi din nou la munca. iar la coada la deja faimoasa patiserie de la metrou... inteleg!

cu siguranta omenirea se indreapta catre rai!

doua argumente.

1.

efectele halitului marului ala nenorocit dispar de la o zi la alta.

cine nu ma crede sa ia in calcul urmatoarele: 

a.  ala era pomul Cunoasterii; 

b. in zilele noastre nu este Cunoasterea este din ce in ce mai evitata, dispretuita, mai ostracizata, mai stigmatizata si stigmatizanta?

c. mai la obiect, era vorba de cunoasterea Binelui si a Raului; 

d. cat de des se aude azi ca binele si raul nu exista ci sunt doar subiectivitati efemere?

2.

al doilea argument: evolutia hainelor pe ultima suta de ani. clar mergem catre costumatia... originara... de paradis... dispare jena care i'a dat de gol pe admu si eva lui lu' barbosu'! (...jena care daca ma gandesc mai bine tot de la mar a aparut!)

clar. marul... l'am digerat si l'am cac... 'externalizat'!
deci ne putem intoarce in rai!

barbosule pazea!
venim!

argumente

 mai jos sunt cateva (adica multe) randuri primite pe mail.

 despre unele stiu ca's reale. despre altele banuiesc, iar despre restul sper. sa fie reale. n'am rabdare sa anchetez fiecare povestioara in parte, dar cei care vor sa contrazica sper sa o faca. totusi am primit acest mail de la cineva care a lucrat ani buni la institutul de fizica atomica. deci este ceva ethos aici.

 desi stiu ca vor contrazice si fara argumente si stiu (din nou) ca aceia care injura gratuit Romania si romanii vor continua sa o faca, cu aceeasi usurinta si superficialitate. doar o postare a mea pe un blog de citeala redusa nu va schimba mare lucru. dar cum zicea johny raducanu... stiu ca mi'am facut partea mea, picatura mea din lingura cu pricina.

(in plus, imi pare rau ca nu am avut aceste argumente cu ceva timp in urma la o discutie... cu tematica subjectului in speta de caz - nu mai stau sa caut link, era vs o tanti cu ceva porecla de vulpe... roscata)

-----------

O idee propagata destul de puternic in societatea romaneasca de astazi este ca, deloc mandri cu originea lor, unii dintre romani afirma ca toate aceste prilejuri de mandrie nationala tin doar de domeniul trecutului, ca Romania de astazi ar fi... o "tara bolnava", fara civilizatie, fara personalitati marcante, ea fiind mereu "codasa Europei".

* Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a realizat un CD ROM (din sticla) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decat a unuia obisnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocata intreaga Biblioteca a Academiei Romane, iar informatiile ar putea rezista... 5.000 de ani!!! In noiembrie 1999, inventia sa a fost premiata cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor "Bruxelles Europa", iar autorul doreste cu orice pret producerea de serie in Romania . Dar forurile din Romania intarzie la nesfarsit formalitatile...

* Constantin Pascu a realizat in anul 2000, in premiera mondiala, un aparat care purifica aerul in spatiile de locuit: distruge bacteriile din aer, retine praful si fumul de tigara, atmosfera devenind "ca in salina sau pe litoralul marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!...

* Petrica Ionescu este cel mai important regizor de opera dupa Zefirelli (afirmatie facuta de George Astalos, in ian.2001)

* Romania a castigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de multi drept cel mai inteligent joc de carti) pe Internet, in 16.11.2000 (107 - 75 cu SUA in finala).

* Hackerii romani sunt considerati printre cei mai buni (si mai periculosi) din lume. "Distractia" (conform declaratiei lor, ei nu fura informatii, ci doar doresc sa isi dovedeasca ... valoarea) celor "5 magnifici de la Rasarit" a obligat CIA sa trimita o delegatie la Bucuresti... Printre site urile "sparte" de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc...

* La salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), Romania s a clasat pe locul I in privinta numarului de premii obtinute si pe locul II (dupa Rusia) ca numar de inventii prezentate. Adica a luat premii pentru toate cele 62 de inventii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegatia romana s-a mai intors de la Geneva si cu 4 premii speciale din partea delegatiilor altor tari, un premiu de creativitate (pentru Ionut Moraru - inventia "Biomer"), Medalia expozitiei si Diploma salonului pentru contributia exceptionala in promovarea inventiilor.

* In anul 2003, la salonul de inventica EURECA de la Bruxelles, ing. Petrache Teleman a obtinut medalia de aur si medalia de argint si inca patru premii pentru inventiile sale ECOPIERA si MOPATEL - materiale ecologice de constructii - dar inventiile nu au fost valorificate nici in ziua de astazi.

* Prof. Stefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitatii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasa si in Consiliul Director al prestigioasei institutii britanice. Posesoare a doua certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Sefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. In plus, medicul roman a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numita si in conducerea acestei unitati.

* Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan si director al institutului cu acelasi nume, a avut o serie de pacienti celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, presedintii Suharto si Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), printul Agacan (cu sotia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy etc.

* La olimpiada internationala de matematica de la Washington (iulie 2001), elevii romani au obtinut o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz. Ei sunt din Galati , Arad , Valcea si Constanta . Participarea la olimpiade internationale de matematica si fizica: 500 de elevi din 83 de tari... Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galati ) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internationale si Balcaniada... Fireste, el a fost "racolat" imediat de americani, optand pentru Universitatea din Princetown (SUA)...

* Stefan Cosmin Buca, Maria Popa si Mihai Ivanescu au fost nominalizati, in vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de catre institutii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalti participa la programe in colaborare cu NASA.

* Nicu Mincu din comuna Ivesti ( Galati ) vindeca diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arata ca la 50, pentru ca, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tineretii...

* Romania este pe primele locuri in lume la... exportul de inteligenta. De exemplu, la "Microsoft", a doua limba vorbita este romana, iar la NASA multi dintre specialistii de prim rang sunt tot romani...

* Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite sali de gimnastica din SUA ( Manhattan / New York ). Emigrat in 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clientii sai numarandu se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, s.a. Celebrele casete video lectii de fitness produse de Cindy Crawford incepand din 1992 au fost realizate impreuna cu antrenorul sau, Radu Teodorescu, care doreste sa infiinteze in Romania primul institut din lume de pregatire a profesorilor de educatie fizica in fitness pentru adulti...

* Nicolae Balasa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteste mental mai rapid decat calculatorul (inmultiri, impartiri, ecuatii de gradul II, radicali de ordinul III si IV)! Fost inginer la Uzina Mecanica Filiasi, din 1994 Nicolae Balasa este actualmente somer...

* Ion Scripcaru, strungar si lacatus mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu gaseste de 4 ani, 15.000 USD pentru a si realiza inventia epocala (pana la proba practica): motorul care nu consuma nimic! Acesta ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei, fiind in fapt "instalatie mecanica amplificatoare de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala in lucru mecanic". "S-ar inchide toate centralele nucleare", spune el. Numai ca OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) a refuzat sa-i breveteze inventia in lipsa unei machete functionale, doar pe baza schitelor. Petre Roman si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta (1997), iar sponsorii nu se inghesuie (ca si statul) sa i asigure cei 15.000 USD necesari...

* Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reusit teleportarea unei particule. O aplicatie a acestei inventii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc in 4 iulie 1997, in laboratoarele din Bristol ( Anglia ) ale celebrei firme "Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceausescu, Sandu Popescu a reusit "performanta" de a fi somer in Romania ...

* Ioan Davidoni (52 de ani), un banatean sarac material dar bogat in idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul in care ne pierdem cea mai mare bogatie: inteligenta si inventivitatea. Angajat al fabricii de sticla din Tomesti (Timis), pentru care a realizat, in cativa ani, 45 de inventii si inovatii, el a fost disponibilizat cand a indraznit sa si ceara drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adica... de 4 ori greutatea sa in aur!) si apoi a fost reangajat ca muncitor... "din mila"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat doua inventii de exceptie: un recuperator de pelicula de titei si pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani... Prima inventie valoreaza miliarde de dolari in Vest, a doua a inregistrat 0 inutil la OSIM, pentru ca atat chinezii cat si americanii i au furat si folosit inventia cu un profit

imens. De exemplu, in SUA s au vandut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari... In acest timp, statul roman ignora in continuare o inventie, intr adevar de miliarde...

* In 1991, Carol Przybilla a inregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe inventia sa mai veche, neconcretizat nici pana acum. Intre timp, principii incluse in tehnologia aparatului au fost utilizate in realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicatii militare malefice... Carol Przybilla a mai realizat si alte inventii deosebite: turbina cu combustie interna (1958, vanduta de statul roman firmei

General Motors), termocompresor frigorific cu circuit inchis (1959), motor eliptic, fara biela (vanduta Japoniei si folosita in celebrele motociclete japoneze), arma defensiva antitanc (anii `90).

* Justin Capra este un inventator celebru al Romaniei, din pacate mereu tratat cu indiferenta (chiar ostilitate) de autoritatile statului, conditii in care nu e de mirare ca unele din inventiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani... In 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburator, un aparat individual de zbor. Dupa 7 ani in care "semidoctii savanti" l-au tratat cu dispret pentru ca era doar tehnician si nu inginer, in 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings au preluat inventia din Romania si au lansat o in fabricatia de serie... In 1958, Justin Capra a realizat prima varianta a rachetonautului, cu care s-a ridicat de la pamant la... Ambasada SUA din Bucuresti. Rezultatul: inventia a fost si aceasta furata si brevetata in 1962 de Wendell Moore ("specializat" deja!), iar inventatorul... a fost arestat de Securitate pentru ca ar fi dorit sa fuga din tara cu aparatul sau... Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism din lume, "Soleta", care consuma ... 0,5l/100 km si al unei motorete unica in lume ce functioneaza cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o incarcare).

* Mihai Rusetel a inventat motorul cu apa! "Cazul Rusetel", este elocvent pentru geniul romanesc dar si pentru "talentul" cu care ne risipim fortele si putem sa ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM in 1980 si a fost brevetat in ... ianuarie 2001. Pana atunci, Securitatea l-a sicanat pentru refuzul de a cesiona inventia statului, iar in februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca si consilier tehnic la "Mercedes" ( 2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea inventiei... Motorul sau se bazeaza, ca principiu de functionare, pe "cazanul Traian Vuia", inventie folosita inca la locomotivele Diesel electrice pentru incalzirea vagoanelor. Poate fi utilizat in domeniul transporturilor terestre si navale, in locul turbinelor din termocentrale, si chiar a centralelor termoelectrice.

In lume, mai exista doua brevete in domeniu (Japonia si SUA), dar acestea nu depasesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitand combustibil solid sau lichid. "Motorul Rusetel" foloseste drept combustibil doar apa, si are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie initiala fiind o banala baterie de masina. Datele tehnice preconizate de a patra sa macheta (10 l/100 km consum de apa, 70 km/h viteza maxima) pot fi imbunatatite la realizarea prototipului: un motor cu apa montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia , ing.Constantin Stroe, care cunoaste acest proiect chiar din 1980, a afirmat ca este dispus sa ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului si a declarat, incantat: "reusita ar fi un miracol, si cred ca un asemenea caz ar trebui sa se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel".

 

Pustiul

 Am iesit sa manac. Seara. Salivam cu gandul la niste ceva nesănătos de la burger king. Inca salivez. Inchis. Asa ca o pizza de la spring.

Si a aparut el. Blond, cu o față luminoasa, o privire inteligenta, subtirel, curat, tinand strans in brate o canadiana si probabil inca un pulover, cautand. Le ținea strans cu grija, nu cu frica. Inca nu era panicat, dar doar pentru ca nu prea isi dadea voie sa se gandeasca la asta: avea ceva mai important de facut. Din cand in cand licarea scurt frica in ochii lui dar disparea imediat. 

 Cand a trecut a doua oara pe langa masa mea am fost convins ca se pierduse. M’am uitat la o masa alaturata, erau patru femei cu o fetita de varsta lui. Lor le’ar fi fost mai usor sa intre in vorba cu el, speram sa o faca. Plus ca uneori am vazut ca sperii copii. Din cauza ochelarilor, din cauza barbii… nu mai am nici una nici alta, dar cine stie – poate nu barba si ochelarii erau de vina. Le’am vazut dupa mimica parand sa discute despre baietelul ratacit, dar ramanand asezate, pasive, doar guralive. Probabil ca asteaptau sa'l vada plangand sau cerand ajutorul. Nu vreau sa'l vad plangand. Deja este mai dezorientat de la un pas la altul, nu stie unde sa mai caute. 

 Cand s’a intors din nou cu fata spre mine i’am facut un gest sa vina. Are o ezitare dar apoi vine. Din priviri ne dam seama ca ne intelegem. Suntem ok. Chiar imi da senzatia ca noi doi suntem din aceeasi lume si ca si el a inteles asta. Nu mi’e clar ce am sa’i spun dar cu siguranta sa nu’l intreb daca s’a pierdut de mamica, poate nu e cu mama…:

- Te’ai pierdut de mamica? (!)

- Da.

- Cum te cheama?

- Bogdan.

M’am ridicat deja in picioare, il mangai pe cap ca sa ii dau incredere.  

- Cati ani ai?

- Patru.

  

 Nu e deloc un mall unde sa se piarda un pusti blondut de patru ani, cu fața curata. E un mall unde vezi fete de 18-20 de ani, cu privirea luminoasa, frumoase, educate, de mana cu tipi tiganosi, geluiti, cu creasta ridicata, mancand cu coatele pe masa…  cum spunea balzac… atractia femeii fata de insul care are puterea de a’i face rau si bunatatea (eu as fi zis interesul) de a nu folosi acea putere. E un mall unde sunt multe fețe dubioase, cu lanțuri la gat, mall cu wanna be - cefe groase (adica cefe groase in devenire) de mahala.

Nu e deloc un mall unde bogdan de patru ani, cu fața luminoasa sa se rataceasca de parinti.

- Stai aici!

 Ma duc si vorbesc cu vanzatoarea de la spring sa anunte paza. Nu poate, nu stie, nu are cum. Nu'mi dau voie sa fierb, simt ca as erupe rau daca i'as spune ce ar trebui...

 Ma intorc la Bogdan, il mai mangai odata pe cap zicandu’i sa stea acolo (nu ma ascultase nici prima data, venise dupa mine) si ma duc sa caut un paznic. Ma uit in urma, blondinul vine iar dupa mine. 

 Imi place de el. Poate pentru ca este in firea umana sa iti placa cei cu care te asemeni (primul gand cand l’am vazut a fost ca eram la fel de blond la varsta lui, de fapt singura diferenta probabil era ca eu eram cret) sau poate din alte motive, nu stiu sigur de ce dar pustiul chiar imi place.

  

Gasesc (gasim?) un paznic, ii zic aratandu’l pe pusti ‘s’a pierdut, il cheama bogdan are patru ani, anunta te rog prin statie’. Ceea ce si face.

  Ii zic micutului sa stea ‘cu nenea’ si ma intorc la masa curios sa aflu daca mai am portofel, telefon… am lasat pe masa un telefon si in geanta portofelul - am mai aruncat priviri spre masa din cand in cand dar in timpul discutiei cu paznicul nu aveam cum din cauza unui stalp. Micutul da sa vina din nou dupa mine. Dupa ce i’am spus de cateva ori si eu si paznicul sa ramana cu el ramane acolo. Ma uit la el, nu'i place de paznic. Il inteleg, nici mie. Nici paznicul nu se simte in largul lui cu pustiul. Nu e din lumea mea si a pustiului, e din lumea celor multi... sunt forte naturale de segregare.

 Ma intorc la masa, totul in regula. Ma uit dupa pusti, un alt paznic vine cu un tatic un pic dolofanel (nu semana deloc cu cel mic) si pleaca cu Bogdan de mana.

 De la mese din jur primesc priviri aproape vibrante de la demoazele insotite.

Continui sa manac si ceva nu’mi da pace.  Cel mic a intrat in sufletul meu. M'a cucerit in doar cateva minute, cu cateva cuvinte si o privire curata. Deja mi’e dor de el.

Cred ca e a doua oara cand retin un nume din prima… ceea ce inseamna ceva.

Ma surprind gandind ‘cred ca nu il voi uita curand, oare el isi va aminti de mine?’. Hm!... Bizar! Rar am certitudinea de a intalni pe cineva din aceeasi lume cu mine... va ajunge si el sa faca diferenta asta? Sau va avea soarta greciei*? As vrea sa'l vad crescand.

-----
* grecia - inseamna trecerea de la socrate la... traistariu

de ce

 iata'l pe amicul meu. la inca o prezentare TED.

 de data asta... fie demonstreaza ca fiinta umana este creata pentru empatie, pentru socializare... fie arata de ce pornul functioneaza bine dar nu functioneaza perfect! your choice...

(la butonul play ai acces doar in full screen)
 

 

despre

 
pai despre uitarea echilibrului. despre uitarea lui big picture.
 

ted again

 

am ajuns intamplator din nou pe TED.

 prima jumatate a prezentarii m'a lasat rece.

dar cand a ajuns la subiect am zis da!

a fost declarat razboi impotriva muncii. cu planse si lozinci penibile, cu ridicole jocuri de logica de genul "less is more" - ducand la ideea ca e corect a munci mai putin si a castiga mai mult... iar cand caut un instalator sa'mi monteze convectorul pe gaze nu gasesc. cand caut un instalator bun care sa'mi schimbe tevile de apa ma inscriu pe carnetelul lui mai plin decat carnetul de bal al unei ducese din romanele lui balzac.

si ceea ce nu spune suficient tipul este despre armonia si echilibrul celor care muncesc fizic.

BIROCRATIE

 

Niciodata nu voi intelege de ce trebuie sa stau la o coada, intr'o anumita adresa, intr'un anumit orar, ca sa dau statului o serie de harii pe care le'am luat stand la cozi, in anumite adrese, in anumite orare... de la stat.

(si asta neaparat in timpul programului meu de munca, daca mai conteaza cu ceva)

Prefacatoria "da hartia ia hartia" o vad doar ca o metoda de filtrare. Nu au voie sa aiba (acces la...) decat cei care accepta absurditatea. Cei care accepta sa taca, sa inghita, sa se faca ca nu vad. Sau cei care cu adevarat nu vad. 

O lume croita pentru cei care nu vad, ori daca au avut nerusinarea sa vada... sa aiba si bunul simt de a se face ca nu vad! Pentru cei care traiesc sub deviza "n'ai ce'i face!".

Bag seama ca pana la urma Kafka nu a fost decat un tip realist.
 

citate

 
1. preluate de aici (etica onoarei / alain de benoist), pentru ca nu m'a lasat inima sa nu raspandesc cateva randuri. (sublinierile imi apartin)

Să te construieşti pe tine însuţi, să îţi dai o formă, acest lucru înseamnă pînă la urmă să treci de la simplul statut de individ la cel de persoană. Fiecare din noi este un individ, dar nu oricine este o persoană. Este bine cunoscută distincţia pe care o făceau romanii între animus şi anima: persoana este acel individ care şi-a descoperit sufletul. Îşi poate descoperi sufletul numai acela care domneşte ca stăpîn asupra lui însuşi, care este suveran peste imperiul lui interior. Astfel, onoarea nu este altceva decît fidelitatea faţă de normele pe care ni le-am impus, faţă de imaginea pe care ne-am creat-o despre noi înşine. Montherlant spune undeva că trebuie ţinută chiar şi promisiunea făcută unui cîine, pentru că ceea ce ne angajează nu este nici conţinutul promisiunii, nici destinatarul ei, ci faptul însuşi de a fi promis. [...]

O asemenea atitudine conţine în sine propria sa justificare: fidelitatea faţă de o normă se justifică prin faptul că este o normă şi, în consecinţă, un reper ales, acceptat şi dorit. Iată două proverbe tipice Vechiului Regim, de dinaintea Revoluţiei franceze: a) “nobleţea cere nobleţe”; b) “nobleţea se tace”. Justificarea atitudinii care decurge din respectarea unei norme nu poate fi exterioară acesteia. Ea nu se poate întemeia pe un interes (nici chiar pe unul metafizic), din start etica onoarei respingînd orice morală utilitară.[...]

Morala aristocratică se poate defini printr-un criteriu constant: capacitatea de a acţiona chiar împotriva propriilor interese. Este exact inversul teoriei liberale, potrivit căreia omul, definit esenţialmente ca agent economic, îşi urmează peste tot “cel mai bun interes al său”. Dar aici nu se pune problema să cazi într-un fel de asceză negativă sau în angelism: o societate normală nu se compune numai din eroi. Şi, totuşi, ar trebui ca eroii să fie cei care servesc drept exemple, iar nu… ceilalţi. Sombart defineşte eroul drept acea persoană care caută în mod constant să ofere vieţii tot ceea ce poate, care urmăreşte să îmbogăţească viaţa, prin opoziţie cu burghezul, care caută constant tot ceea ce se poate lua de la viaţă, tot ceea ce îi poate îmbogăţi propria lui existenţă individuală.[...]

Studierea actelor şi situaţiilor eroice demonstrează că raţiunile pentru care merită să trăieşti şi raţiunile pentru care merită să mori sînt exact aceleaşi. Prin urmare, e normal ca, într-o epocă în care nu se mai găsesc raţiuni pentru a muri, să nu mai găsim un sens al vieţii. [...]

[...] trebuie să admitem că orice drept are o contrapondere a sa în ordinea datoriilor. Dacă toţi oamenii au drepturi, toţi oamenii au şi datorii. Mai precis, din moment ce trebuie să existe egalitatea în drepturi, trebuie să existe şi o egalitate în datorii. De aici decurge şi problema care constă în a afla care sînt datoriile pe care i le putem cere oricărui om, şi care, totodată, ne dau măsura drepturilor pe care orice om ar putea să le revendice.  [...]

În româneşte de

Bogdan George Rădulescu

(din Les idées à l’endroit, Éditions Libres – Hallier, Paris, 1979)

 

2. sursa: familiaregala.ro  pentru ca este un discurs excelent.

Discursul Majestății Sale Regelui Mihai I în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.

Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.

Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.

Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.

Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.

Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.

România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.

Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.

Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.

În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.

Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:

Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.

Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați.

Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.

Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.

Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

 

de ce Balzac

 

Este totusi uimitor Balzac. Daca n’am gasit ceva de cumparat, am luat la intamplare din biblioteca mostenita ramasa de la tata. Prima tentativa lasata din mana dupa – cred – mai putin de 10 pagini. Penibila. Cartea. De acord cu individul Mihail Sebastian care spune si el prin jurnalul sau ca Balzac ie naspa. Dupa cateva zile insa, in disperare pun mana pe o carte tot a lui, probabil la fel de necitita - de catre mine. A inceput / continuat fenomenul baba Roza – carti citite in copilarie / adolescenta… s’au sters din RAM (RAM adica memorie de lucru, memorie volatila).

Si o citesc exclusiv in metrou (evident, am rezistat mai mult de 10 pagini deja).

Cea mai frumoasa parte a ei este cea organoleptica. Este o carte veche, cu paginile ingalbenite, cu acel miros puternic de carte. Azi in metrou mi’am mascat la un moment actiunea intr’o  miscare de cogitare si mi’am bagat nasul in paginile ei inspirand puternic. De ce nu se fac parfumuri cu acest miros? E adevarat - nu inspira nimic sexual, dar sunt convins ca ar stimula discutii inteligente. Sau ar stimula autocenzurarea prostiilor, aducandu’le aminte respectivilor ca exista ceva numit Cunoastere (obiectiva)… inainte sa considere ca totul se supune parerii personale.

Balzac. Actiunea, personajele, dialogurile… in continuare nimic notabil. Ba chiar prea ades trase de par, neconvingatoare, neverosimile. Si totusi il gasesc uimitor.

Pentru ca intre actiune, personaje si descrierile decorurilor exista inghesuite ascunse descrieri ale naturii umane de o limpezime remarcabila!

Trebuie sa fi citit ceva Balzac in adolescenta. Da’ daca nu mi’a spus nimeni ce e de citit la el… am ignorat. Probabil as fi scutit ceva ani de cautari / nedumeriri / razvratiri. Sau as fi fost convins ca greseste (sau ca trebuie sa greseasca) si m’as fi incapatanat sa demonstrez existenta sublimului in natura umana acolo unde… e greu de gasit asa ceva in mod obiectiv.

De regula cand gasesc asemenea randuri remarcabile le iau frumos si le pun pe’aici. Insa acum sunt prea multe. Si mi’e (cred) lene.

Unele nu sunt explicative in sine, insa prin rezonanta cu truvari proprii devin sublime. De exemplu, spune la un moment dat de acele persoane care desi par … (un superlativ, la alegere) in realitate au “firea nemaipomenit de orgolioasa, inima rece, marea supunere fata de conveniente…”. Aceasta trasatura de mare supunere fata de conveniente este o exprimare atat de eleganta si simpla explicand un fenomen cu care mi’am batut mult timp cuie in talpa (si inca o mai fac).

De exemplu gasesc adineauri pe un blog un articol in care… sa zicem ca se stipula ca homosexualitatea este fireasca in timp ce bestialitatea (zoofilia) nu!

Daca ar fi trait acum 100 de ani aceeasi persoana ar fi fost de parere ca nici homosexualitatea nu este firesca, daca ar trai peste 100 de ani ar considera ca si zoofilia este fireasca.

Fiindca argumentatia nu ii era bazata pe cunoasteri profunde, ci pe mare supunere fata de conveniente, care conveniente azi sunt favorabile homosexualitatii si defavorabile bestialitatii.

si asa mai departe…

 

articol relativ inutil

 

convectorul. vedeta zilei de ieri. 

 m'am decis sa il montez singur pentru ca nea ilie n'are nevoie de bani...de doua saptamani caut unul prin cunoscuti si cand afla cat de mica e lucrarea se dau loviti - dispar in triunghiul bermudelor.

 vazusem pentru el in brico tub cos la 11 cm diametru. la 1.2 mil, o bucata foarte lunga - nu se vindea la metru sau bucati mai mici. il luam oricum, dar nu aveam atunci cum sa'l plimb dupa mine.

 ajung acasa, masor evacuarea agregatului. soc: 80 mm! deci ala de 110 - cel mai mic de la brico nu era bun.

 totusi ma sui in masina si fug catre o ceva cu materiale de constructii. gasesc la o aruncatura de bat, intr'un magazin tocmai in curs de inchidere, o chestie de 1 m care se extinde la 3. diametru 90. eu am nevoie de cca 2m. 0.2 mil. fie!

 incep sa demontez arzatorul de la soba. dupa estimari aveam acelasi diametru la alimentarea cu gaz agregatului meu. incep desfacerea, realizez ca nu prea este cale de intoarcere in caz ca…, fiindca presupunea remufare traditionala, dedicata meseriasilor...

 ca sa scot arzatorul vechi al sobei am desurubat doua imbinari. una dintre ele fiind mai in amonte decat punctul in care urma sa ma conectez... deci naspa. necesara mana calificata. mai spun un 'doamne'ajuta' si merg mai departe. momentan doar desfac ceea ce oricum trebuie desfacut si potrivesc marimi - nu am ce sa fac gresit.

 ajung in punctul in care verific marimea alimentarii agregatului cu cea mai apropiata marime pe care mi'o da teava. si care eram convins ca se potrivesc. firesc, nu se potriveau. mica senzatie de vertij. inseamna ca am nevoie de un nea' ilie de la scularie. un dorel in varianta gaze. si asta urgent. calculez... sansele sunt asimptotice catre 0 ca un dorel sa se deplaseze pentru o lucrare atat de mica (adica un castig neinteresant, mai ales ca nu sunt purtato(a)r(e) de alte potentiale recompense - macar asa, ca side-recompensa vizuala).

 deci o iau pe cont propriu. in fond, toata instalatia actuala de gaz a fost oricum facuta de tata beat si eu licean ajutor necalificat. si in 20 de ani n'am sarit in aer.

 totusi nu stau chiar rau. gasesc un punct de conectare eficient: doua mufe mama de aceeasi marime pe care trebuie sa le leg. deci un niplu! probabil de 1/2 dar nu ma risc, iau bucata de teava cu mine. ca mai devreme am observat ca se roteste cu usurinta de la imbinarea dintre cei doi robineti. verificand, am descoperit ca in continuare se roteste... pana la desurubare completa. deci inca un punct de legatura de refacut.

 magazinul de la o aruncatura de bat... inchis. chiar daca m'am proptit in usa lui cu hotarare. injur, sar la loc in masina. gasesc la doua aruncaturi de bat un magazin... raiul niplurilor! atat de frumoase, atat de stralucitoare, variate... o nebunie! dau teava, se pune niplu potrivit, plec fericit. pe drum spre casa, calculand cate puncte am de conectat-izolat-gaz... zic 'tata, ai grija de mine!'. ca el e singurul pe care l'am cunoscut sa se priceapa la instalatii gaze.

 acasa din nou. scot menghina din camara. o montez in mijlocul bucatariei. asta e principalul beneficiu al unui barbat singur. placerea traditionala a barbatului de a transforma bucataria in atelier se poate satisface la orice ora, fara nesfarsite razboaie cu consoarta. masor din ochi, pot jura ca menghina este FIX in mijlocul bucatariei - cu precizie matematica!

ma duc in camara... caut caltii. caut calti... caut caltii...

 asta e principalul dezavantaj al barbatului singur. n'are pe cine sa intrebe 'soarele vietii mele, ai vazut cumva caltii/bormasina/patentul...? erau aici in camara... eu cu mana mea i’am pus aici… unde  $^#&%#^ i’ai mutat?'

  mi'amintesc totusi ca zilele trecute am mutat un dulap in care era o legatura de calti. si chiar i'am lasat in acelasi dulap in ideea ca daca vreodata nu'i gasesc pe aia din camara mai am acolo un stash...

 deci iau clatii de rezerva din dulap, si stau vreo juma' de minut cu o banda de izolatii instalatii in mana si caltii in cealalta. stiu ca e excelenta, dar stiu ca am folosit'o la instalatii de apa. nu stiu cum se comporta la gaze. citesc pe ea ce scrie... info prea laconice. decat sa risc sa fie excelenta mai bine caltii care sunt siguri. desi mai greu de folosit.

 incep sa mesteresc de zor la imbinari. termin inainte de a sti ca am inceput. (a nu se citi altceva decat am scris, vorbesc despre tevile de gaze!)

 mai fac o data cruce si dau drumu' la agregat - de test. culmea - functioneaza! gazele de evacuare sunt notabile si ca debit si ca temperatura.

 opresc agregatul si trec la episodul 2. conectarea evacuarii.

 incep cu siguranta ca va fi un fleac. ceea ce a si fost. capacul sobei. mai departe... iata ca soba aia facuta de tata manga si eu licean... este mai rezistenta decat banuiam. renunt la ideea de a o demonta pe toata deodata. doar cateva randuri de samota ca sa am acces lejer la horn. renunt si la ideea asta. doar cateva portiuni de randuri - cat sa am acces suficient la horn.

 ok, acces granted! :D deja incepeam sa am dubii serioase asupra calitatii deciziei de a darama o constructie atat de solida!

  incep sa extind burlanul extensibil. se desface de la mijloc, transformandu'se intr'o spirala inutila! e deja trecut de 7 seara. injuraturi, chestii, nervi... explozie. nu gazele, io!

  apoi decid sa tai zona afectata si sa'l imbin la loc. si il voi schimba cu unul nou dupa ce voi trece pe la brico sau ceva. il pun pe pozitie, il 'conectez cu spuma poliuretanica, il leg la mijloc cu sfoara si izolez cu spuma poliuretanica... nu stiu daca s’a sesizat, dar in ultimul timp spuma poliuretanica figureaza in dictionarul meu la capitolul 'panaceul constructiilor'. insa burlanul nu sta. injur, il iau de acolo, ma arunc iar in masina si brrrmmmm la cel mai apropiat ceva de constructii deschis la ora asta.

 pe drum dubii. dar oare acest tip de burlan e bun pentru evacuarea gazelor fierbinti si nocive? daca asta s'a desfacut atat de usor oare tehnologia asta nu este dedicata exclusiv aburilor de la hota? dar astia de la hornbach/dedeman/brico oare nu au aceiasi furnizori ca si magazinul dedicat de constructii de mai devreme? samd.

 ajung, gasesc alte dileme. aici au chiar cu diametrul de 80 - fix cat are evacuarea agregatului meu! oare sa iau de 80? dar cum il mufez 80 cu 80? sa iau de 90 si sa umplu rostul ramas cu... spuma? oare spuma chiar la iesirea din agregat unde temperatura este chiar foarte mare...?

 iau de 90. bonus: pe eticheta scire import. ura! bonus: pe eticheta scrie ca este dedicat si utilizarilor de evacuare gaze ardere centrale, sobe etc. ura din nou!

 platesc chestia argintie, imi zambeste si casiera si tipa cu stampila de la verificari-ciordeli-iesire. acasa incep sa banuiesc de ce. demontasem o soba care functionase si pe lemne. adica funingine. ma spalasem unde vazusem ca este necesar. doar. probabil ca aratam destul de interesant in haine de scandal, cu manecile suflecate si urme de funingine pe antebrate cumparand un burlan-cos, cu o atitudine vesel-nerabdatoare.

 acasa din nou. citesc eticheta de pe spuma - rezista pana la… temperaturi ridicate... suta de grade. ura-ura-ura!

 pun burlanul - uimitor - fara alte emotii.

 si astept o ora sa se intareasca spuma.

 si astept o ora.

 trece greu o ora. mai ales cand vrei sa dai drumul la caldura.

 moment prielnic de a observa cum casa - abia adusa la sentimente mai umane - s'a transformat atat de repede si eficient, din nou, intr'o aratare hidoasa. scule peste tot, saci cu moloz, moloz fara saci... o gramada de cabluri redirectionate prin zone vizibile, modificare cauzata de aparitia agregatului scuipator de flacari...

 asa ajunge scorul la 2-1 pro nevasta. (0-1 menghina in mijlocul bucatariei, 1-1 lucrurile nelocalizate in camara, 2-1... hai sa facem curat, eu tocmai am muncit!)

 si pana cand se intareste spuma mai citim inca o data manualul cu instructiuni al agregatului. din nou citesc despre piulita sugubeata care trebuie desfacuta inainte de darea in folosinta. din nou demontez carcasa agregatului deja conectat. caut piulita... nexam. (azi am citit din nou instructiunile, am vrut sa intreb producatorul unde naiba e piulita aia... mentiunea despre piulita disparuse!)

ora de asteptare se termina, dau drumul la agregat.

 mai tare.

 mai tare.

 imi gasesc de treaba pe mess...

 in cateva minute transpiram. si mi'au trebuit cateva secunde bune ca sa realizez motivul.

 mai incet.

 apare o nemultumire pe caile respiratorii. si pe cele ocular-vizuale.

 asa am ajuns la ceea ce vroiam sa povestesc de fapt.

  ditamai cosmarul.

  ati observat vreodata cat de mult seamana simptomele oboselii cu cele ale... intoxicatiei cu CO?

  le aveam by default pe toate. ca ultimile doua nopti...

  cautare pe net. hotarat: daca supravietuiesc pana maine cumpar un detector de gaze. metan si CO. dar daca supravietuiesc e clar ca nu mai e nevoie. deci de ce sa cumpar? mai bine iau un device de masura consumul pe priza.

  cineva imi da pe mess ideea de a baga pe unu' in camera cateva ore. si specifica ulterior: un tigan. pai ce rost ar avea? e riscant pentru ca... daca merge bine instalatia?

  ma uit la pisica. ea toarce. nu.

  si uite'asa stau mai bine de o ora pe ace. sa ma culc, sa nu ma culc... ma mai trezesc maine? sa las usa deschisa pentru aerisire… nu pentru ca se face instantaneu prea frig, ca si cum n’as incalzi.

  pun un telefon sa sune peste doua ore si ma culc. nici inconstienta, nici curaj ci doar dezinteres. telefonul nu ma trezeste, insa ma trezesc singur dupa cateva ore. cu o senzatie de odihneala reala. verific: somnolenta - nu, vedere incetosata - nu, usturime ochi - nu, senzatie voma - nu. ok. deci pot dormi linistit.

 insa in camera e mult mai rece decat ma asteptam. nu e frig deloc. dar nici senzatia de caldura exagerata pe care contam. pentru ca agregatu' zice ca face fata la incaperi de 80-100 metri cubi. ori a mea are doar 27.

 dimineata verificare agregat. este dat la maxim... si totusi termostatul opreste focul la o temperatura dubios de scazuta. pot sta in maieu dar nu ma face sa dau maieul jos. iar la maxim spune ca asigura 38 de grade.

  

 pe de alta parte flacara este cam mica. aseara in teste era chiar si de 3-4 cm. cand chiar am simtit ca ma face sa transpir. iar acum simt racoare iar flacara peste 1 cm nu trece. why oh why...?

 distribuitorul lampart nu a raspuns deocamdata.ceea ce ma face sa gandesc ca nici nu are de gand.

 insa concluzia este: agregatu’ nu presteaza atat de bine cum se lauda, dar are cineva nevoie de instalatii gaze?