Povestea chinezului

.

Din categoria amuzamente cinice.

Primit azi un mail in care insirate 4-5 link’uri catre articole pe acelasi calapod.

Producatoru’ sfant si de buna-credinta si moral pana in miezul adn’ului si arn'ului sau dadea de munca unor chinezi (din china) sa ii faca produsele lui, cu marca lui, cu know how’ul lui.

Si inocentul si preasfantul in puritatea lui de producator se trezea uimit dupa o scurta perioada de timp ca tocmai partenerul lui de afaceri din china il anunta ca urmeaza sa faca produsele proprii (cel putin similare cu cele de la care a pornit biznisu’) si ca avea de gand sa intre cu ele pe piata de acasa de la occidentalul moral.

Cu juma’ de gura’ntreaga occidentalu’ spunea jurnalistului ca Dom’le acolo na, ie alta cultura, ei nu are repere morale ca ale noastre… si d’asta nu li se pare nimic neobisnuit sa ne fure conceptia si sa ne concureze tocmai pe noi, cei care i’am invatat sa faca obiectele cu pricina.

Al dracu’ de inocent!

Acu’ hai sa relatam aceeasi poveste ceva mai obiectiv.

Occidentalu’ avid de banet si cu nimic altceva in mansarda gaseste o populatie cu mana de lucru anormal de ieftina. Firesc, calitatea pe masura, dar nu mai conteaza in fata profitului urias pe care urmeaza sa’l scoata. Fiindca el continua sa isi jecmaneasca cumparatorii cu pretul deja cunoscut, corelat cu mana de lucru cea scumpa (normala, relationata cu economia locala, practic cu preturile pe care tot el le genereaza).

Asa apare in poveste chinezul. Care munceste o perioada ca un sclav facand pentru un pumn de orez obiecte pe care stapanul lui le vinde pe tone de orez.

Oare de cat timp are nevoie chinezul sa faca singur acest calcul?
Dau ‘stapanului’ obiectul = copii mei nu mor de foame, dar eu si nevasta da. Dau direct cumparatorului obiectul = hranesc toate satele din zona. Si mai cumpar si’un mercedes!

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Mai putin occidentalu’ care il acuza pe fostul sau underpaid de imoralitate! (Nu se uita ca singur si'a batut cuie in talpa cand l'a mancat sa scoata bani - bani - bani faranumar faranumar faranumar prin metode stupide. Si fara echilibru.)

Insa moralitatea lui care considera ok ca in pretul unui produs ponderea costului de productie sa fie sub 5% nu este acuzata de niminea.

Insa moralitatea lui care considera ok sa dea afara forta de munca de la el de acasa si sa angajeze papuasi din capatul cel’lalt al lumii nu este acuzata de niminea.

Insa moralitatea lui care considera ok sa il plateasca cu trei graunte pe un nefericit disperat de foame punandu’l sa faca munca in valoare de tone de graunte nu este acuzata de niminea.

Cu alte cuvinte iaca au inceput sa apara efecte dicstractive ale externalizarii bazate pe avaritie, dincolo de cel de scadere a calitatii – care oricum nu deranja producatorul atata timp cat scurtarea vietii produsului ii crea noi cumparatori.

Dar ei ie morali! Chinezu' nu.

.