este uimitor cum oamenii dupa ce te catalogheaza ca destept/inteligent (ori ceva similar) incep sa se poarte cu tine de parca ai avea un handicap teribil.
si partea cinica: desi exista deja multe carti care demonstreza ca inteligenta poate deveni un real handicap (de la beletristica la filosofie), nici macar nu beneficiezi de grija / toleranta de care au parte celelalte categorii de handicapati.
in copilarie ma refugiam in carti.
in adolescenta ma refugiam in ganduri.
apoi am descoperit ca pot face orice. si ca nu foloseste sa poti face ceva, decat doar ca te ajuta sa nu mori maine de foame.
in ultimul timp observ ca o iau razna si devin om normal. dar nu cred ca se va intampla o asemenea nerozie.
Momentan ma plimb cu bolovanu' pe deal ca un Sisif amnezic. Totusi insuficient de amnezic.
.............. Iar fata aceea, iata, Se uita la mine cu sufletul... Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti. O cafea neagra voi servi, totusi Din mana ta. Imi place ca tu stii s-o faci Amara. (Marin Sorescu) ..............
Cum ne este
imbunatatita viata de capitalism, de exagerarea pietii libere...
Nu stiu
cum, dar stiu cu siguranta ca ne transforma viata punandu’ne in situatia de a inota in multiple
ape cu piranha.
Ai
nevoie sa iti alegi banca la care iti deschizi contul, la care vei avea cardul
prin care vor trece toti banii castigati de tine? Tu – simplu (alege orice
meserie obisnuita) – trebuie sa ai nivelul de expertiza al unui profesionist in
domeniu pentru a te feri de bancile care ofera servicii proaste, care au o
taxare greu imaginabila, in conditiile in care tu le dai(!) banii tai lunar.
Ei sunt
bancheri, tu esti simplu... inginer (alege o meserie). Statul nu te protejeaza. Iit pune
doar la dispozitie aceleasi unelte pe care i le pune si bancii. In timp ce ea
are angajati specializati in drept si tu... ai o gramada de alte probleme de
rezolvat in fiecare zi.
Ai nevoie
sa alegi orice cumperi... ei sunt organizatii puternice, antrenate cu un singur
scop, sa iti ia cat mai multi bani din buzunar si sa iti returneaze cat mai
putina valoare astfel incat ei sa obtina profit(!).
Iar
statul... nu te protejeaza. Fiinca tu nu esti nici macar votant. Ci esti
publicul tinta al agentilor economici care pot oferi (si o fac) guvernantilor
resurse materiale pentru a te convinge sa ii votezi pe unii sau pe altii.
Cu banii
tai. Cu profitul lor, adica cu minusul-valoare pe care ti l’au oferit in toate
produsele pe care le cumperi.
De la
scobitori la case.
Viata ta
se transforma in inot liber intre bancuri de piranha care iti tintesc
buzunarele, timpul, informatiile personale, energia... orice.
Fii liber, bea o Coca-Cola!
"Piata libera" nu exista, cel putin in definirea aberanta plasmuita de John Smith. Ci este de fapt o zona sub domnia legii junglei care la nivel economic inseamna ca "piata" apartine celui mai tare. Iar cel mai tare nu este determinat de cel mai util social ci cel mai hraparet social.
"Piata libera" inseamna domnia jefuitorilor. Acela care jefuieste mai cu spor (profit), acela este mai sus, aceluia i se ofera mai multa putere pentru a continua jaful.
Cu mr.
Jung am o relatie amestecata. Uneori il vad ca imi exprima ganduri nedestinate
exprimarii, alteori il vad ca se limiteaza, se impiedica si nu vrea sa iasa in
larg... si alege o abordare stramta, ca un inotator care nu trece de
geamandura.
Dar astazi
iar am gasit ceva superb la el. Si tare as fi vrut sa’mi spuna cineva asta acum
20 de ani. Macar 20.
“cand traiesti in conditii comune exista
probabilitatea crescuta de a se intampla multe lucruri impredictibile. si atunci
ai nevoie de intuitie pentru ca este imposibil sa spui prin perceptiile
organelor se simt ce este pe cale sa se intample. (aceasta este si o limitare a
stiintei, cotonogita de “masurabil”)
varietatea intuitivului introvert
este dificila intrucat acesta are intuitii legate de factorul(~) obiectiv, de
"innerworld" iar aceasta este firesc foarte greu de inteles pentru ca
ceea ce vede el este iesit din comun. si nu ii place sa vorbeasca despre. daca
nu este un prost. pentru ca (...) oamenii nu il vor intelege.
cand introvertul intuitiv va (ar)
spune ceea ce percepe cu adevarat, practic nimeni nu l'ar intelege, ar fi un
neinteles, astfel ca ei invata sa tina lucrurile pentru ei si cu greu ii auzi
vorbind despre aceste lucruri. acesta este un mare dezavantaj. dar este un
avantaj enorm din alta perspectiva. (...) in relatiile umane: in prezenta unei
persoane au imagini interioare care le dau informatii poate chiar complete
despre partener(ul de discutie). sau in
prezenta cuiva complet necunoscut ei cunosc o parte importanta despre
persoana din fata lor. si (poate) nu sunt constienti si vorbesc despre... si
intra in foc.
introvertul intuitiv are o viata
foarte dificila, desi e una din cele mai interesante vieti.”
Si de fiecare data imaginea
e insuficient interpretata. Cei care au si un dram de cultura stiu(!) ca o
multime nu va fi capabila de asemenea miscari. Indivizi da, insa grosul
multimii niciodata. Pe acest joc masluit s'au si bazat cei de la putere cand au
acceptat democratia ca forma de guvernamant. Stiau din start ca le va fi mult
mai usor sa se erijeze in conducatori legitimi fiindca multimea... e multime. Nu
are forta decizionala, nu are gandire, e incoerenta, e neomogena.
De
fiecare data cand ni se arata imaginea asta... se confunda “noi” cu “multimea”.
Si se
tot spune ca noi avem puterea. Noi avem puterea...
Mai
precis, de fapt, multimea este cea care ar(!) avea puterea.
Si multimea
chiar ar avea’o.
Daca nu
ar fi exact ceea ce este: multime!
Diferenta
dintre noi si multime. “Noi” suntem cativa indivizi agregati prin elemente comune,
gandiri similare, cu un set coerent de idei. “Noi” suntem un grup.
In schimb,
pe de o parte multimea este o masa incoerenta, neagregata, cu componenta divergenta.
Pe de
alta parte multimea este acel actor social caracterizat prin capacitate
decizionala proasta, usor manipulabil!
Din
acest motiv democratia este un joc masluit.
Il avem (a)
pe Erasm (din Rotherdam), unul din cei mai ferventi sustinatori al introducerii
democratiei considerand viabila varianta in care votanti sunt doar unii membri ai
societatii, nu toti trepadusii lipsiti de minime facultati cognitive, de minima cultura...
Si avem acum
(b) votul universal. Unde multimea este actorul principal, care evident joaca
dupa cum i se spune. De catre regizor, scenarist... si altii.
Aveam o
sansa pana la introducerea votului universal. Acum e prea tarziu. Cei care ar
face regulile de triere ar fi – evident – cei de la putere, evident in interes
personal. Iar pe de alta parte, prostul de rand, imbecilul, obisnuit atata timp
sa fie numit om intreg in timp ce principala lui placere e sa ragaie dupa bere
la fotbal in fata televizorului... nu va mai fi renuntand la titlul nemeritat
pe care l’a primit. La rolul dominant pe care il are.
Pentru ca prostul este
folosit de catre guvernanti ca masa opresiva impotriva celor inteligenti. De
fiecare data cand exista pericolul ca unul, sau mai multi indivizi inteligenti
sa impinga la corectarea societatii este trimisa prostimea impotriva lor... Fie
ca prostimea e imbracata in haine de mineri, fie ca e imbracata cu hainele fortelor
de ordine, fie ca sunt hipsteri ce isi schimba directia rapid dupa orice e
considerat a fi la moda!
E clar, ma pot apuca de inca o meserie: mecanic moto. E la cautare, mecanicii-electricieni sunt rari – deci concurenta comoda, etalon - pentru comparatie avantaj eu. Cum am ajuns la concluzia.
De cateva zile motorul meu (the Marauderul reborn’uit) se naravise. La pornire ba ma trezeam ca i se dispare curentul din instalatie, cu un sunet de releu clansat, ba pornea si dupa o jumatate de minut, sau un minut, sau doua, sau mai multe, sau la un hop sau pur si simplu, motorul murea. Brusc. Cu tot socul tras. Asta se intampla – cumva miraculos care rimeaza cu fraudulos – doar cand motorul era „inca rece”.
In ultimile zile
il pacaleam tinand acceleratia trasa o idee, nelasandu’l la relanti decat cand
nu aveam altufel cum.
Ieri… insa ieri…
s’a prins. Si eu m’am prins ca e mai insistent asa ca am fost si mai insistent.
Cu acceleratia vs relanti. Dar a prins momentul – magarul – si mi’a facut
pocinogul. In mijlocul intersectiei. Primeia prin care treceam, asa ca macar
eram aproape de casa. O jumatate – poate – de ora l’am tot rugat. I’am desfacut
niste aparatori, am intrat in el si am gadilat fire, cabluri, sigurante, alte
sigurante, gadilat cu mana, gadilat cu un creion de verificare sigurante.
Ba nu scanteia,
ba nu curenta.
Cu tristete in
suflet – si mai apoi in bratele cu care – am impins la el catre casa.
Durerea era
amplificata si de faptul ca ai mei mecanici sunt in partea cealalta a urbei. Si nu
mai vroia sa mearga macar pana la ei. Si insemna platforma, timp, bani.
Il las acasa,
legat de gard, ca pe un caine in lant.
La biurou fac o lista cu toate simptomele
si observatiile aferente, pe hartie.
Cu ea in dinti
ma duc la mecanici. Si le spun the trista
veste, durerea.
Amandoi convinsi
ca legatura de masa pe cadru care imperfecta de la diverse este. Sau de la depuneri pe o mufa de la siguranta main - cea de 30 de amperisori.
Le spun ca voi
cauta si voi perfectibiliza acea legatura.
Inapoiu la biurou caut pe net unde se afla ea. Nu,
netul nu’mi spune. Insa imi spune altuceva.
O poveste despre un modul MMM (mysterious module m…) care inlaturat te fericeste cu scaparea de slow start.
Sa’i dea barbosu’ sanatate! La mine nu era problema asta dar tot a ajutat. Enorm.
Caut pe net sa aflu care e totusi ratiunea de a exista a acelui modul
misterios si care sunt efectele inlaturarii lui. Pai efecte directe se pare ca nu’s.
Doar indirect - ca nu mai esti protejat in caz de o anumita calamitate sa nu se
raspandeasca la alte pese. Un fel de
apendicita.
La mine fiind clar o problema electrica – de pornire – merita verificata
trebusoara.
Ajung acasa, cam pe intunerec,
caut contactul de masa la cadru. Si caut... si caut... apai cauta’l tu ca io nu’l gasescu!
Si hai sa vad care e treaba cu modulul meu. Inca il am, proprietarul
anterior nu l’a operat de apendicita. Il scot, ii fac o punte temporara pe doua
din cele trei fire... merge brici. Opresc-pornesc de cateva ori... ura, merge!
Si las pe a doua zi de dimineata, pe lumina sa fac operatia definitiva.
Pana dimineata imi zic ca totusi hai sa pun modulul de la celalalt motor (the
Marauderul dead-dauna-totala).
Dimineata. Fac testul cu modulul luat de la celalalt. Merge. Il bag in
locasul lui, inchid tot, dau sa pornesc. Eu dau dar el nu porneste. Parca eram
cu toata tarasenia de la capat.
Iar desfac, las modulul in locasul lui, scot doar firele, fac punte, merge.
Inchid dau sa pornesc. Eu dau, el nu porneste.
Iar desfac, scot modulul din locas, il leg la fire. Merge!
Misc de firele de pe langa locasul ala. Totul ok. Ma uit putin
luuung... si apas pe unul din peretii locasului. Bang – opreste motorul! HA! Evrika!
Inchid, plec fericit. Partial, pentru ca a mai ramas ceva bizar cu becul de
pozitie. Ok, ars-ars, dar de ce are efecte asupra instalatiei, de ce imi
opreste uneori curentul?
Ajuns la birou, desfac farul. Ca sa vad cum arata becul, sa caut altul. Eventual
led (consum mai mic, rezistenta mai mare la vibratii).
Si observ ceva... unul din firele care duc la bec... desprins. Inca mai am
letconul la birou, nu l’am dus acasa. Ura! Lipesc firul cu simt de raspundere,
pun farul la loc, totul merge mi-nu-nat!
Dupa cum spunea nenea Toma Caragiu „in
acest mod simplu...” iata ca am ajuns la concluzia ca as fi bun si de
mecanic moto, pe parte de electricitate unde rar(!) gaseti pe cineva sa se
bage.
Acestea fiind spuse, sper sa foloseasca cuiva povestea de mai sus. Asa cum
mine mi’a folosit clipul ‘cela de pe iutub.
Au fost alegeri. Locale. Firesc, scor trist. Cel mai trist, ca oricum toate erau triste. Pai, dupa ce la ultimile alegeri – prezidentiale – PSD’istii au iesit cu „ai lor au furat mai mult ca ai nostri” acum s’au organizat mai bine. Dar dupa alegeri…
Este o masiva campanie media care legitimeaza castigarea lor de catre PSD, cu mesaje care afirma ca romanii ar fi votat PSD. Stiti, in genul campaniilor care chiar au efect, cu imprastierea pe feisbuc de caricaturi cu mesaje.
Dar hai sa numaram putin!
Doar 1 din 3 oameni au votat.
Doar 1 din 8 au votat PSD!
2 au votat altceva, 5 nu au votat!
Romanii nu au ales PSD, ci au ales sa nu mai legitimeze aceasta clasa politica.
Insa manipularea media prinde.
Si se cimenteaza minciuna ca "romanii au ales PSD" sub pretextul unor glumite derivate din acest subiect. Pentru ca astfel se insinueaza in mintea celor multi ideea ca asa ar fi stat lucrurile.
Este o criza a clasei politice, a sistemului, dar atentia este deturnata catre victoria PSD, legitimand'o, ca si cum grosul populatiei ar fi votat intr'adevar cu hotia.
Mai întâi o zi in
care ajungi la birou si cauți cheia de la roll-box. Si cauți. Si cauți.
Ok, nu o ai.
Te sui pe motor
si te întorci acasă. Si cauți. Si cauți. Descarci tot rucsacul cu echipamentul
de kendo pe canapea.
Ok, nu o ai.
Cheia era legata într’un
mănunchi cu un card de acces si cu un stick USB. Cu o imagine de linux sau w7. Si
niște scanuri de documente personale. Futu’i!
Te întorci la
birou. Măcar roll-box’ul e descuiat.
La prânz nu ti’e
foame. Mai faci un drum pana acasă si mai dai o tura prin toate cotloanele
buzunarelor de la rucsac, de la geaca.
Știai ca șoferii de zi sunt mult mai distruși decât șoferii
de rush hour, dar... când ai de a
face cu ei de pe motor ăștia capătă cu totul alta dimensiune. Daca i’ai împușca
pe toți ar fi chiar o acțiune de sanitizare utilă...
Ok, a dispărut.
E a doua oara când
se pare ca ți’au atentat la buzunare, la vestiare, elevii care fac baschet la Jean
Monet.
Cat de cretin
trebuie sa fii ca sa umbli in buzunarele gecii unui motociclist îmbrăcat in
piele care a ales sa se bată cu săbii... for fun?
Apoi iți vine un
ticket in care un careva vrea sa modifici un utilizator. Nu se numește x ci y
si nu este in compania a ci b. Sa... „modifici”! Un fel de „va rog să’mi modificați bicicleta, sa nu mai
aibă doua roti ci 4 si sa aibă motor. Si să nu se mai numească bicicleta ci mașina”.
Iar când te uiți
mai atent respectivul utilizator dorit nou exista deja. Deci ti se cerea pe x
sa il modifici in y când y exista deja.
A doua zi
individul redeschide ticketul întrebând ceva complet diferit si imprecis „adică toți utilizatorii pot introduce date
pentru toate punctele de lucru”, reușind sa creeze o întrebare cu sensurile
posibile e genul a. apa e uda sau b. apa e uscata? Întrebare pusa in condițiile
in care tocmai primise o lista cu conturi de utilizatori si parole si i se
spusese ca trebuie început lucrul in aplicație.
Asta in condițiile in
care ai dormit mai mult nu. Pentru ca pur si simplu. Undeva pe la 5 te’ai
trezit. Cele doua locurile in care pisicile stăteau pe tine dogorea si era
fierbinte as hell. Si se mai si mișcau. In somn. Ele dormeau pramatiile.
In adolescenta mea
era o mare avalansa de cerinte (acuzatii formulate a priori) care puneau la colt barbatul nesimtitoriu si il
admonestau pe adolescent ca vrea sa faca sex cand de fapt ar trebui sa faca (numai)
dragoste.
La vreo 20 de ani
distanta… femeile s’au razgandit.
Intre timp au
aflat ca o pot duce easy, fara bataie
de cap, folosindu’se de sex. In variate forme. Vizuale, verbale…
Acum, peste tot
vezi femei sugerand sex on daily basis
(vizual, verbal…), profitand din asta (primind direct avantaje materiale, sau indirect prin faima - renume, sau doar orgoliu marit ca un ficat in ciroza) uneori chiar refuzand dragoste (prea multe complicatii), alteori nedumerite de ce nu
dragoste.
Femeile sunt cele
care predomina in dezbracare peste tot, oferind versiuni vizuale, verbale pentru sex, nu
barbatii. Pe pornhub, pe facebook, in scris pe bloguri, pe strada, la birou... in reclame... oriunde.
Femeia de acum
douazeci de ani dorea dragoste.
Acum, ea prefera
sex.
Apoi (se) plange.
Ca e objectivizata sexual.
Si urla ca e inteligenta.
Si ca vrea sa fie ascultata.
Urasc atat a da sfaturi in gol, adica cu
titlu general, neadaptate unei situatii anume, cat si in gol, adica
nu-se-stie-cui, fara verificarea in prealabil daca nu cumva adrisantul este better
off, intrucat daca nu a ajuns singur la asa ceva, poate ca nu ii este
destinat sa...
Dar.
Fiindca iaste o mare avalansa de porn in vietile celor mai tineri decat
mine, iar ei nu au avut norocul de a afla mai intai cum arata lucrurile astea
cu candoare, ci au invatat direct din "18+", cu vulgaritate simpla, se va fi facand
o exceptiune.
Asadar, randurile de mai jos sunt pentru
cei care vor dar nu stiu cum. Sa experimenteze si altceva decat banalitatea
mizera invatata de pe net, din site'urile cu filme cu bucile la vedere.
Sunt deja mult prea multe studii care arata efectul devastator al pornului asupra adolescentilor sau tinerilor care avand inca "dinti de lapte" in acest domeniu, nu au maturitatea si echilibrul necesare pentru digerarea lui.
Se poate face si altfel decat descriu mai jos, insa acel altfel e la indemana oricui... e simplu de aflat. Ceea ce scriu aici am observat in niste ani de experienta ca... e nevoie de some hints.
Intreaba'te des ce simti nu numai fizic ci si sufleteste. Incearca sa simti ce traieste celalalt, in acelasi plan. Cauta mai mult senzatia sufleteasca (ori emotionala) decat cea fizica ("simtirea" fizica e foarte la indemana, drept care nu risca sa fie ignorata - cum "pateste" cea sufleteasca).
Incearca sa gasesti / inventezi noi moduri de a mangaia (fie cu mainile, fie cu buzele, fie cu ce iti mai trece prin minte). Vezi care mangaieri au efect si rafineaza'le, perfectioneaza'le pe acelea. Cauta o betie a simturilor. De tot felul.
E de dorit sa permiti partenerului libertate de
miscare, cu exceptia cazurilor in care este evident intentionata lipsa acesteia
(de o parte, de alta sau de ambele).
Sa eviti miscarile bruste de rotire a
trupului, a bratelor / picioarelor - aceste miscari sunt cea mai buna reteta
pentru loviri accidentale, respectiv situatii stanjenite sau stanjenitoare.
Sa nu te lasi greu pe partener
blocandu'i respiratia ori miscarea (evident, se pastreaza exceptarea de mai
sus).
Sa te gandesti constant ce simte, ce
recepteaza.
Variaza (la nesfarsit) intensitatea, locul, directia mangaierilor.
Misca'te si lent, cu
"meaning". Adauga componenta sufleteasca sau emotionala miscarii
fizice.
Ori daca pastrezi aceeasi mangaiere,
da'i profunzime, fa'o lenta si incarc'o cu "meaning" (sa nu fiu
inteles gresit, mangaiere profunda nu inseamna neaparat apasata, la fel de bine
poate fi extrem de suava).
Intreaba'te care sunt zonele sensibile -
neplacute ale celuilalt si evita'le (ex: apasarea pe ochi, apasari pe stomac,
eventual cu cotul, crearea presiunii in urechi - pe timpan).
Evita rigiditatea creata de tensiunea "momentului", pastreaza o atmosfera
destinsa - fa'o mai intai in interiorul tau, abia apoi vei putea sa oferi exterior
aceasta atmosfera.
Din cand in cand transforma o astfel de
intalnire in joaca de'a dreptul. Cu rasete, glume, tot tacamul.
Ascunde / pastreaza in apropiere o
sticla cu apa. Vi se va face sete, iar plimbatul la bucatarie dupa apa imediat
dupa, cand genunchii nu te mai tin nu e o fericire. Poate fi un subiect amuzant, dar preferi sa'l eviti de regula.
I needed a decent sound for bedroom using NAS stored music.
No small all-in-one did it for me (either sound or network capabilities were
awful). So I’ve updated (replaced) my Denon with Yamaha RX-V679.
Bellow I’ll be not talking about sound, only about “other
stuff”. Who wants only sound should definitely not be looking here.
After about 5 hours of… it.
Wrong at conception level:
1. Too many settings (almost all) need a TV / monitor
connected, and not just anyone but a HDMI capable one. I have a very decent to almost
awesome monitor, perfect functioning, but only DVI and VGA input. I do not find
wise to change a good working monitor just for a music player device who was
not cheap at all. (later edit: found after firmware update and a few restarts the webpage administration - I think all config are there also)
2. If you are using a non-HDMI monitor / TV than you have no way
to change resolution – and that device will shut down after about 30 sec (using a HDMI to DVI adaptor). HDMI
to VGA adaptor not working at all. So you have about 30 second window to
quickly do what you need and off you go.
3. No control from PC (although I’ve found somewhere on internet
that it would be existing a - small - webpage with few functions, anyway… not
working if it exists). (later edit: after firmware update and a few restarts is working)
4. It is impossible to change trough all input sources using
front panel (you can choose from front panel about 4 sources – and digital
coaxial input is not one of them). (later update: found it, there is a pair of left-wright keys that are changing trough all input sources)
5. It is impossible to use digital input only for zone 2 (you can have digital sound only if you synchronize
it with main zone).
6. You are able to activate zone 2 but it won’t work by
default. You get a confusing and very intriguing message “volume fixed”. Why
not plain simple: “disable bi-amp”? Or why the thing is not doing that since
you clearly chose to use zone 2?! You should read a lot of stuff on manual or
on internet to find a strange configuration for bi-amp that is denying zone 2. Bi-amp should be off by default (because a. it has definitely less users and b. who
is using this will certainly look for his setup) and / or (again) zone 2
activation should by default make change in bi-amp status.
7. USB connectivity ad a series of app control features are
only for (Apple brain-washed)
full iOS users.
8. Bluetooth security (peering code) is absent, any near
passer-by can connect, you have no way to enforce it – only choice is to stop
Bluetooth (TV / monitor with HDMI needed again for each on / off…);
9. At DSP level you have to choose from 2.0 or 7.1. No 2.1. (later edit: depending on the app you are using for control)
10. No power button that shut down the whole machine. Power
button only affect zone 1.
11. USB input only from FAT32 (or FAT 16 J!) formatted… USB. Who
(…) is still using that format?
What was working:
1. WSP wireless connection (I really was surprised);
2. Bluetooth connection (for anybody L !).
What was not working:
1. Network cable connection(!);
2. Firmware check on apps: they were constantly false informing
that the latest firmware is installed (obviously, was not);
3. MusicCast not connecting. At all. Connect button was only doing his other function.
4. Somewhere on the web I found that for PC it is a webpage
with few functions – if it is, not functioning;
5. No Internet Radio available;
6. In party mode only DSP 7.1 available – horrible empty sound
on 2.1 system.
7. Wireless setting info migration from phone to device – as
some reviews describe it. It might be working – again – only for Apple phones.
After firmware update (before this point I was ready to pack
it up and send it back):
1. MusicCast is working (yay!);
2. Party mode more customizable (yay!);
3. Internet Radio available (yay!).
I was expecting something a lot different from Yamaha, for an
adult product (his successor is just about to be released).
Later edit:
After a few restarts (for Yamaha and router) the webpage
administration came to live. And it seems to have almost – if not all –
functions available.
Also, I have found on front panel a button to walk through
all input sources.
And a big no-no for Yamaha. I put this review on their site.
And… they are not showing it. They are filtering bad reviews… For this kind of
lies I think about returning the device. I do not like the idea that some of my
money goes to a company that lie on daily basis, as a work procedure.
Cu ce iti mai freaca timpul si neuronul incompetenta,
nesimtirea si birocratia sistemului nostru.
Mergi la mare. Asa, pe la sfarsitul verii…
Trece timpul.
Trece toamna.
Trece iarna
Si in plina primavara sistemul
te pune pe drumuri.
La… Posta Romana!
Unde firesc iti pierzi minim o ora din viata chiar si daca
vrei doar sa dai buna ziua.
Si afli… ca sistemului nu i’a mers ceva si
platile nu au ajuns la… destinatie.
Asa ca taxa ta de pod pe care ai platit’o la o benzinarie… a
intrat in buzunarul nu-se-stie-cui si tu iti iei amenda!
Si uimitor… totusi dupa mai bine de o jumatate de an tu iti
amintesti ca la prima benzinarie era buluc si nu le mergea… sistemul. La a doua
benzinarie te’ai oprit si ai platit.
Nu conteaza!
Ei sunt incompetenti, nesimtiti iar guvernantii
mafioti asa ca… tu(!) ai de umblat pe la fenomenla Posta Romana, pe la Circa
Financiara… (ca doar nu poti plati o amenda oriunde, ce… chiar vrei sa scapi – nevinovat
fiind – de timp pierdut, evident IN ORELE DE PROGRAM?!), tu ai de platit… iar
ei… mai primesc niste bani in plus, necuveniti.
Ca doar nu este datoria lor sa reclame ca n’ai fi platit
intr’o perioada de timp rezonabila, in care sa mai existe riscul sa ai acea
chitanta la tine. Ei au voie sa reclame oricand, ca tu(!) cetatean comun esti
obligat sa iti tii in casa ditamai arhiva de facturele si chitantuci de peste
tot! Sa nu arunci nimic! Sa fii o extensie a stupizeniei, a imbecilitatii lor
birocratice!
Iar daca peste cativa ani printr’un miracol cineva descopera
ca te’au pus pe drumuri si ti’au luat bani aiurea… ghici ce(!): tu vei fi dator din nou sa iti pierzi
timp, sa depui dosar (evident cu hartiute vechi de ani de zile!), sa umbli pe
la ghisee… fiindca ei au facut ceva gresit (asa ceva se intampla fix acum cu
taxa de poluare).
de cand cu 40 asa o stare de la dracu! am capatat...
un chef
de a arunca totul in aer si a ma duce undeva departe... in nicaieri.
azi ca sa
reusesc sa ies din casa m'a ajutat doar faptul ca merg cu motorul - din nou cu
marauderul - l'au repus ieri mecanicii in functiune. si merge intr'un fel care
ma unge pe suflet. ploaia? doar un mod de a simti mai puternic ca sunt pe motor. vant? frig? bring it on!
iar acum
la birou am brusc chef de glume. si mi'amintesc ca bipolarii sunt considerati de mai multi psihologi ca fiind persona non grata - la terapii.
in
conceptia mea / toata viata am considerat - ca 40 e inceputul sfarsitului. si
atingand 40 - mai ales in conditiile astea, fara un drum clar, sigur, stabil... e un
pic cam neplacut.
cred ca
voi face o oarecare schimbare de perceptie... mi'a
zis ea ceva care mi'a dat de gandit. ca teoretic pot trai inca 40. si nu e
imposibil. ceea ce m'a facut sa realizez ca de fapt as putea avea in fata mai
mult timp decat am trait pana acum. fiindca pana pe la 10-15 ani e o perioada
mai lipsita de proprie initiativa, sta mai mult sub initiativa parintilor. iar
ceea ce am avut eu pana la vreo 30-34 chiar nu as putea numi
trait. dar de acum... it might be.
...acel moment când a trecut ceva vreme de când ai ștudiat windowsul.
Si te lupți cu outlook să accepte noua parolă. Si el nu
si nu! Se opune!
Si pui câteva cuvinte de bine la ei pe site si afli ca e
known bug.
Ca la un moment dat s’a inventat in vindoză o chestie
numita „credential manager” (kind of password manager) numai ca e transparenta pentru utilizator. Nu alegi
sa o folosesti, nu alegi... mai nimic.
Si acolo sunt colectate si ținute mai toate parolele
folosite. Iar din când in când voila
duda... softurile care folosesc parolele nu le mai pot actualiza pe cele vechi!
Si nu le mai poți folosi!
Deci: pentru ca windows are dude, nu le lasă nici măcar pe
celelalte softuri sa facă lucruri banale...
Asa ca acum (de ceva vreme) daca cineva iti stie parola
de la windows are cum sa iti afle parolele tuturor celorlalte conturi! Ideea
Microsoft de a crea securitate a fost de a construi un loc unde sa adune toate
credentialele tale – de ce un hacker sa se chinuie sa sparga mai multe softuri
pentru a extrage parole(?!)... Felicitari Microsoft!
ps. ați încercat noua tema – black – a lui Office? E mișto. Office’ul merge la fel de
prost dar măcar arata cool!
Cam asta
inseamna sa fii si idiot si incult. Adica PSD’ist.
Avem una
bucata mahar in pulitica de la noi (pe numele sau de scena Liiiiviu Dragneaaaa)
care s’a ofticat ca prea multi au inteles cu ce se mananca al sau partid si
astfel PSD a cam ajuns eticheta pentru mizerii – la fel cum tiganii de cel
putin o suta de ani au ajuns eticheta pentru furtisaguri. Acum poti ca in loc
de “hai sa facem o tiganie!” sa spui “hai s’o comitem a la PSD!”.
Asa ca a
impins deja o lege noua - inca una care arata cat de mult au preluat ei modelul
ceausist - o lege de interzicere a libertatii de expresie. Ca sa nu mai aiba
voie lumea sa vorbeasca despre cacanariile marca PSD…!
Si au
impachetat’o ei asa a la 2016… ca de fapt este o lege a tolerantei! ca
vezi-doamne la nivel european(!) se intampla lucruri care creaza necesitatea de
a interzice orice lipsa de toleranta… verbala!
Intr’un
mic speech de prezentare a necesitatii legii individul incepe cu “romanii sunt un popor tolerant”
si inchide cu “este nevoia de programe de toleranta in scoli (…) in toata
societatea romaneasca”.
Pai mai
michiduta-doi, de ce pana corbului este nevoie de programe de toleranta si
legiferare pentru toleranta daca noi suntem deja toleranti?! Esti primul pe care il dau in judecata pentru defaimarea intelectului intregii societati! Toate programele astea sunt numai alta portita de sugere de bani din visterie pentru voi!
Apoi:
ditamai Frantia, nu numai ca nu a legiferat impotriva, ci a sarit cu mic cu
mare sa apere libertatea de expresie a unor nesimtiti care produc pe banda
rulanta mizerii despre tot si toate (mai putin despre ovrei, da’ ne facem ca nu
stim). Ba chiar au chemat si intreg mapamondul sa se boteze ciarli…
Dar nu,
Liviu Dragnea spune ca e european sa “ciocu’ mic futu’va’n aripa!”.
Dar! Aici
ajungem la incultura. Aceasta nevertebrata nu stie ce s’a intamplat in Romania
timp de fro’ 40 de ani! Socio-politic. Pai nimic altceva decat ca romanii au demonstrat
o remarcabila capacitate a limbii romane de a fi atat de subtila… incat iti
permite sa spui lucruri interzise fara a putea fi acuzat ca ai spus asa ceva! Au
fost 40 de ani de pacalire a aparatului cenzura al sistemului de opresiune (la a
carui reinstaurare viseaza PSD). Cum spunea cineva pe feizbuc: "Pariu cu tine pe cât vrei, Dragneo, că te înjur
într-un text de o pagină atât de tare încât o să plângi, dar nu mă vei putea
amenda? Ştii de ce, Dragneo? Pentru că eu am citit cărți şi tu nu! Eu ştiu să
înjur fără să folosesc cuvinte urâte, dar tu nu! Şi nici prietenii tăi care te
susțin nu stiu! Mă! Nu ne puteți închide gura! Pentru că sunteți
mai proşti!"
Iar PSD
crede acum ca o mica lege poate face ce n’a putut face un sistem intreg de
supraveghere a cuvantului scris. In conditiile in care acum exista internet si
oricine poate scrie in timp ce atunci toate tiparnitele erau controlate de
stat!
Totusi
Liviu Dragnea are dreptate undeva: da, am dovedit o toleranta formidabila – ca popor.
Am tolerat aceasta clica de imputiti din politica noastra groaznic de mult!
We have all heard the phrase, “ignorance is bliss.”
That is actually very true. It turns out, the more you
know about this planet and the people on it, the harder life becomes. Realizing
when someone is telling a lie based on their body language or facial
expression, understanding the complexities of social frustrations, and a
plethora of other things may seem like a great gift to some, but in reality
this type of intelligence can often feel like a hassle.
Hearing people whine about how their
life is “unfair”, when they do nothing to change their projected path? Knowing
that they are part of the problem is their ignorance
(because they can’t see that)- and it is part of your intelligence (because you
can.) You understand the varied differences in life and what each event or
decision may unfold.
Besides these things I mentioned, what are other ways that
being intelligent may make your life difficult?
1. Your sense of humour is your own. Few will get your
sense of humour. Or you’ll be so funny that people will inevitably miss the
hidden sentiments in your humour. Both will make you weep for humanity.
2. Your intelligence is ignored. One
night you and a group of friends are looking up at the sky when one of them
points to a bright point of light. “Look,” he says, “It’s a satellite.” Looking
up, you realize he’s pointing at Venus, and you say so. But then this girl (who
thinks you’re arrogant for some reason) agrees it is definitely a satellite, adding, “Sorry, but you’re
wrong.” The next day, you email them a link to a site that explains satellites
in geosynchronous orbit are usually too far away to be seen by the naked eye.
“He’s still on about that?” they whisper when you turn your back. “What a
douche.”
3. It’s harder to make friends. Intelligent people
seek other intelligent people to befriend. When intelligent people meet someone
new, they ask clever, seemingly innocent questions that help them identify
whether the person is someone worthy of their friendship. Even if
a potential friend has much to offer or similar interests, an intelligent
person may be quick to blow him or her off if the person doesn’t display a
level of insight into the world that matches theirs.
This means intelligent people tend to be lonely. They
become used to being alone and find solace in their work. While this means they
dedicate more time to making breakthroughs in their field, they are at risk of
developing depression.
4. It’s a lose-lose situation in terms of your
identity. You can’t call yourself intelligent without being seen as an arrogant
prick. But you also can’t also call yourself otherwise, without everyone seeing
you as pretentious. And half the time, you’re not even defining yourself by
your intelligence, other people are. But the minute you take the time to
address it, you’re pompous. You’re silent? You’re summoned to speak. You talk?
You’re being smug. Nope, you can’t win. Ever. Which is sad because being smart
is supposed to be fun; but really, it just ends up feeling like a lot of boring
and painful work.
5. You’ll be hard on yourself when you don’t “get
things.” After all, you’re intelligent; understanding things and being
imaginative or creative or critical is not “supposed” to be difficult. But no
matter how smart you are, there will be things that you don’t get. And they
will keep you up and night and cause you to believe that you’re losing your
brainpower.
6. Over-analyzing can cause “paralysis.” Intelligent
people like to be aware of all the pros and cons before making a decision.
Knowing these can often stop them from making a decision altogether. That’s
because they over-analyze and let potential “what if” scenarios get the better
of them. This may also be because many intelligent people are perfectionists
and just want to make sure they get the best possible result.
If they are leading a team or organization, this combines
for potentially disastrous effects. Imagine: you’re responsible for making the
final call on the direction your company is going to take, but you can’t decide
on what the core values should be.
7. When you are wrong, or make a
mistake, it’s the focus of everyone. Soon after the
Venus/satellite incident, you let it slip that you think Desmond Tutu is a jazz
musician, and suddenly your knowledge (or lack thereof) is all anyone wants to
talk about. And now you have a reputation for being both arrogant and ignorant.
Despite all these things mentioned,
being smart is a blessing. I know it doesn’t feel like it sometimes (like when
you are watching anything to do with politics and your brain happens to
explode) but trust me, it is a good
thing.
Dupa 24
de ore: as spune soft de proasta calitate – dar ar fi un eufemism!
Puncte bune:
Iti alegi
sursele de “stiri”.
Puncte
proste:
Confuzant.
Nu e clar cine cu care a vorbit, thredul de discutie nu are o cursivitate
grafica limpede. Unde s'a terminat o discutie si a inceput o postare noua....
Mesageria
e inca zona neatinsa – pare sa aiba alte efecte decat cele dorite.
Mentionarea
cuiva este complet cretina – nu are functie de recunoastere a apropiatilor
mentionati.
Nu poti
edita un mesaj odata scris.
Iti propune
constant tampenii: persoane pe care sa le urmaresti complet cretine, fara nici
o legatura cu zona ta, desi este configurata propunerea “tailored for you”. Am dat
“follow” preponderant pe surse de securitate IT (nume mari in domeniu) si mi se
propune sa ii urmaresc pe Marius Moga, Inna, stirile ProTV, Delia! Are you for real?! De cand sunt astia somitati in securitate IT?
Nu iti
permite sa ai canale (surse) nepublice. Adica din 10 surse pe care le urmaresc
sa am doua care sa nu fie aratate tuturor ca le urmaresc.
Iti
trebuie cunostinte de magie de nivel trei ca sa publici content video, imagine.
Afisare de
imagini care odata realizata se poate vedea trunchiat, iar la vizualizare utilizatorul
nu are nici un motiv sa banuiasca acest lucru. Vede jumatate din imagine, astfel
imaginea nu prezinta cap si coada (sens), se trece mai departe banuind ca e o
postare proasta.
Iti cere
date personale - orice esti sufficient de
idiot sa dai pe langa mailul pe care il dai din start: cont FB, numar telefon,
card, lista de contacte din mailurile tale, de oriunde…
Concluzie:
Evident nu calitatea e factor de succes, nu
"customer satisfaction" e factor de succes, ci forta cu care esti
capabil sa impingi celor multi un crap (vorba unui
coleg) pe gat.
Scrii
ceva cu sex se tripleaza accesarea. Accesare venita aproape exclusiv din
facebook. Din lista de cunoscuti de pe FB. Care desi e (uneori) filtrata, iata
ca in continuare e compusa din persoane mult mai interesate de trivialitati
stupide decat de subiecte interesante.
Pe
vremuri as fi avut curiozitatea sa aflu care sunt acestia urmarindu'le IP'urile
de accesare. Acum... mi'e lehamite. Ma multumesc cu concluzia ca daca vreau sa
ceva sexual aparte pot pune aici, apoi distribui pe FB si clienti exista!
Postări
