Si te suna un director de zona si iti cere sa’i faci computerul din oraselu’ ics cu prioritate. Si iti explica de ce. Adica motive de trei lei.
Si te gandesti ca astia tot asa au ramas. Cu aceeasi mentalitate. Pun o vorba, o susanea. Si fac sa imi mearga treaba.
Incapabili de a intelege ca de la un nivel in sus chiar trebuiesc aplicate principii de prioritizare reale, nu vorba, nu soapta in ureche. Ca la fel ma pot suna si celalti directorasi sa ‘prioritizeze’ in acelasi mod necesitatile lor. Si ajuungem la punct mort. Toti sunt prioritari. Prin hocus-pocus vorba goala, ca e vorba de prietenu’ lu’ amanta.
Una este cand ai o firmulita de o mana de oameni unde poti functiona pe baza de realtii umane. Iar eventualele efecte contraproductive sunt mici si se pot atenua rapid. Alta e sa duci acelasi comportament brownian intr’o firmulita de mii de oameni. Unde iese haos si fiecare ajunge sa lucreze in functie de chef si simpatii.
pei..tu nu ai aflat inca? io-s buricul lumii si tre sa am prioritate, nu conteaza ca de fapt el e shef pe departamentul femeilor de serviciu...e...SHEF!!!
RăspundețiȘtergereio la astia le dau cu flit..atata timp cat io stiu doar ce taskuri anterioare am..ii spun..ia-ti numar si stai la coada. de te isterizezi o sa ti se mai bage si altu in fata fin'ca nu esti om.