Nesimtirea autoritatii pe la noi

Asa am crescut. Asa am fost obisnuiti. De prea multe generatii incoace.

Ei face porceste. Noi ne facem ca nu stim. Ca nu vedem, auzim, simtim. Nesimtirea lor, tampenia si grohaiala.

Minor, se apuca sa faca repetitii pentru defilare. Cea de 1 decembrie. Ocazie cu care blocheaza traficul pe cateva noduri vitale pentru nordul capitalei. Incat multimea ajunge sa se inghesuie ca oile pe un rahat de pod cu 2 benzi pe sens ca unica sansa de iesire spre otopeni. Ore in sir. Pentru ce? Pentru nimic altceva decat reamintirea celor multi ca.. sunteti multi bah! Am facut armata. Un rahat de actiune e o defilare. Desi daca stau un pic sa ma calmez imi dau seama ca de fapt la intelijenta alora din armata... da, e nevoie de cateva zile de repetitii pentru a intelege pe unde incep sa defileze, pe unde se opresc, in spatele cui se afla samd. Lor nu le’ar fi suficiente nici harti cu locatia (ca doar sunt militari), nici poze, nici filmulete, nici simulari pe computador! Iar militieni care sa fluidizeze traficul nu este – ci doar d’aia care interzice traficu’.

Chiar imi trecea zilele trecute prin neoron chestia asta legata de obisnuinta pe la noi de a trata intr’un anumit fel ceea ce vine ‘de sus’. Pe de o parte necontestand, pe de alta parte ignorand. Cred ca asta ar fi o trasatura caracteristica pentru noi. Este o dubla atitudine. In acelasi timp omul de rand de la noi spune ‘cine sunt eu sa contest ce zice ala de sus (si sa iau atitudine)?’ precum si ‘cine e ala sa’mi spuna mie ce sa fac?’. D’asta nu functioneaza la noi reforme, implementari, importari de know-how... sau si d’asta. Avem un dialog cirular, al surzilor intre sus si jos. Si e intretinut. De sus, in jos. De jos, in jos.

Fiece ghercea care sapa o groapa, o casa, un bloc, face un santier ceva, se simte indreptatit sa blocheze cu utilajele lui strazile inconjuratoare. Si sa le distruga, evident.

Cine sa’i faca ceva? Omu’ de rand care nu ia atitudine?

Ma tot uit la (un) olandez si la conceptia lui despre ‘sus’-ul asta. Pentru el administratia inseamna niste unii pe care ii plateste ca sa’i fie lui bine. Ca aia sa aiba grija de chestii d’ale lui cotidiene pentru care sa nu stea el sa’si bata capul. Pentru noi administratia este chestia aia de care te feresti mai rau decat de bau-bau. Ca ai si de ce! Pentru ca administratia era de mult timp aparat de opreisune. De frecat indivizii care ieseau din rand. Ca doar la administratia ajungi atunci cand vrei sa faci o schimbare in viata ta – ceea ce nu era (este) agreat de sisteme. Si ca sa nu uiti de cosmarul pe care l’ar insemna orice modificare, ei se asigura ca iti vei vizita tortionarii din cand in cand, pentru chestii ‘obligatorii’ – taxe, plati naiba stie ce...

In romanica, ei raman inca nesimtiti si sus, restul fiind jos neascultatori si cuminti.