Placerea vorbei.

Cate o discutie interesanta aud miercurea. Seara la volan in lungul drum spre casa. Dupa vorba, dupa sport, la rfi, radu paraschivescu. Si in momentul in care aflu (eventual) a doua zi ca steau a ajucat aseara in liga, se intelege cat de interesat sunt de astfel de subiecte. Totusi, nivelul estetic la care se poarta discutia ma face sa raman acolo. Si destul de des chiar si valentele intelectuale.

Saptamana asta a fost invitat nenea ctp. Alde cristian tudor popescu, deh! Care de regula imi place, pana incepe sa i se trezeasca prea tare una si alta. Cum ar fi simtul postularii.

De par example, saptamana asta ctp zicea ca mass-media nu creaza curente. Ci cel mult augumenteaza tendinte existente in social. Pai in social toate tendintele posibile exista in forma latenta. Asa ca pica. Unu la mana. Si doi la mana: am de undeva sentimentul ca aceasta convingere o are in urma propriei experiente, unde a descoperit ca el nu poate crea curente. Sau el si cativa apropiati. Adica o forta sociala cam mica... in comparatie cu un haliuud... sau cateva trusturi de presa mondiale.

In rest discutia, cum spuneam, chiar delicioasa. Nenea ctp face cateva precizari la care nu ne’am ganditara. (bine, e oarecum firesc, dat fiind distanta intre subiectul discutiei si propriile preocupari). Pai cum ar fi.

Violenta pe stadioane. (ca asta era subiectul) Pseudosuporterul se duce la o actiune sportiva intr’o maniera care nu are de’a face cu sportul. Se duce pentru emotia violentei, nu pentru sport. Iar nenea ctp spune ca tribunele nu pot absorbi necesarul de exprimare violenta al firii umane – ci iarba gazonului! Excelent! Atunci cand intr’adevar intri pe iarba si alergi si te zbati, atunci iti eliberezi violenta si te descatusezi de ea. Pe cand in tribune doar o regenerezi! O amplifici, o hranesti din nou si din nou. Excelenta remarca.

Si mai povestea nenea ctp despre pseudosuporterii care proclama sportul ca fiind centrul vietii lor. Supraponderali, gameri internauti violenti. Chiar cunosc cazuri reale, omul nu greseste cu nimic.

Si alte o multime de vorbe, frumoase, placute, din lumea in care credeam ca voi trai cand voi fi mare.