afaceristu' nostru

i'am uitat numele. da' mai iese el la rampa.
ca discutie la rfi (sursa mea de chestii) despre saptamana de lucru - cate ore ar fi cuprinzand ea.
iar un afaceristu' roman de balta isi da cu parerea, supararea atacandu'i suncile, sustinand cu nesimtire ca deoarece sunt mult joburi sezoniere, saptamana de lucru trebuie sa cuprinda ore nelimitate deoarece "daca nu muncesti zi si noapte nu iti termini treaba", "munca nu a omorat pe nimeni dar foamea da". pai nesimtitu' ma'sii! cand zicea de lucru zi si noapte in mod sigur se referea la el... si cand a spus ca munca nu a omorat pe nimeni in mod sigur se referea la cei pe care ii trateaza ca pe un negru de pe plantatie. parca ii si vad pe nefericitii de pe santiere lucrand pana la epuizare si band apoi ca sa'si uite fericirea vietii.

si asa ajungem la subiectul 'mare' care se tot discuta in frantia - marirea numarului de ore dintr'o saptamana de lucru.
tot din cauza crizei cica si asta. ceea ce e de'a dreptul discordant mon cher'. adica teoretic din cauza crizei nu mai ai ce le da de munca oamenilor. si ii dai afara. dar tot pentru ca nu ai ce sa le dai de munca... ii biciuiesti sa vina si duminica la munca! mai degraba o relatie logica simpla spune ca de fapt dai afara o parte din ei si ii pui pe restul sa munceasca si in locul ghinionistilor. incat nu mai intelegi prea bine care sunt ghinionistii. cei care iau somaj si cauta de lucru sau cei care raman angajati sa faca si munca primilor... pe acelasi salariu.

...si ma intorc putin. ca saptamana de lucru marita pentru afaceristu' roman inseamna in primul rand munca suplimentara neplatita. are romanul nostru o problema nativa cu plata orelor suplimentare... deci vorba cu munca si foamea era total paralela cu conceptul (abstract de altfel) bani. il durea pe el la trei metri in fata p. de foamea angajatilor. de fapt vorbea de nesatulismul propriu.

ca de altfel este criza. oamenii au inceput sa fie convinsi. cheltuielile au scazut anunta ziarele. pai de ce au scazut? simplu: ca oamenii au fost speriati ca nu vor mai veni bani. drept care ii pastreaza la ciorap pe astia pe care ii au. drept care conf manual economie "banii sunt sangle economiei" sanjele nu mai circula prin vene, iaca blocaj! de data asta pe bune.

poveste 100% reala: un intreprinzatoru' roman care detine mica afacere de termopane / termopane (corect, de la chilian citire) a cumparat in primavara ditamai utilaju' de sudat termopane / termopane. si e sigurul din zona cu smecheria asta ca utilaju' e scump rau si mai toti le imbina, nu le sudeaza. si avea tiruri pe saptamana dever. acu' au cam disparut tirurile. ca stim de ce - companiile nu mai investesc, omu' de rand asijderea. si platea la banca 80 de milioane pe luna omul nostru - leasingu' mai tata! intr'o doara, fara sa'l doara intr'adevar buzunaru' face o gluma si da un telefon la banca: "mai, stiti ce? eu dau faliment, am trimis oamenii acasa, nu mai am ce face cu utilaju' asta, nu mai platesc rata, veniti sa'l luati?" omu' de la banca raspunde instantaneu, fara negocieri, fara discutii, intalniri, de parca n'ar fi fost vorba de o gramada de banuti: "nu, haideti sa scadem rata de leasing la 10 milioane!" mai tata! profesionalism pe banda rulanta in banci. ii faci de boala copiilor fara sa te straduiesti. cum spunea si un frantuz la rfi: "se vede ca specilalistii (financiari) de fapt nu stiu nimic, politicienii nici atat, fiecare incearca sa se descurce pe moment".

dap, carpe diem frate! in sensul stupid, gol, superficial, nu in cel plin. adica nu in sensul de a trai constient fiecare moment si nu ca un robot teleghidat, ci vezi ce faci acum, nu'ti bate capu' cu ce va fi ma'n'colo... iti spunem noi cand facem criza si pe motivul asta te muncim ca pe hotii de cai!