La mare

.

Am scapat.

Cel putin azi.

Intrasem de cateva saptamani in vrie. Ma lovise munca.

Ca ma preocupam cu ea la birou nu e chiar atat de anormal, insa preocuparea asta incepuse sa isi intinda niste aripi cam negre si asupra restului de timp pe care il mai aveam. Ramaneam asa ingandurat ca o jucarie intoarsa cu cheia care nu mai are suficienta motivatie ca sa miste, insa chiar si scapata de tirania cheii nu poate face alte miscari, proprii, in afara de cele dictate de mecanismele fixe, rigide.

Asa ca spre sfarsitul saptamanii trecute am ridicat la fileu o noua provocare: trebuie sa scap de tensiunea data de preocuparea asta excesiva fata de munca.

Incat azi de dimineata in drum spre birou... divaghez pe drum si fac un ocol prin cateva alimentare. Chiar daca intarziasem deja 10 minute. Decat in 10 minute stresat mai bine in 14 relaxat! Ca sa caut un anumita minune care imi place de la napolact. Iaurturile cu chestii. N’aveau, asa ca mi’am luat un lapte cu cacao.

Si iesit asa din rutina somnambula a drumului de dimineata catre birou... am vazut in jur verdeata, soarele, lumina, libertatea. Atata vreme cat nu sunt la birou... sunt liber! Pasul catre birou, timpul catre birou nu difera cu nimic in esenta lui fata de timpul petrecut catre... plaja, la mare! Asa ca nici pasul, nici starea interioara nu are de ce sa fie alta. Sunt pe strada, ma misc liber si ma bucur de aer, soare, iarba samd.

La pranz, in cantina de la parterul multinationalei, fereastra care da spre cativa copaci si zgomotul care se aude imi amintesc de cateva sali de mese din hotelurile ceausiste de la mare. Din nou ma opresc, ma uit in jur, ma uit pe geam si realizez ca substantial nimic nu difera de alta masa pe care o petreceam la mare, in hotel. Atitudinea interioara este decizie personala, o decizie a momentului.

Asa ca zilele acestea, mergand pe strada ma simt la fel de liber si bine ca la mare. Ba chiar mai bine, pentru ca nu ma inoportuneaza arsita de acolo.

Oricum, nu cred ca ar exista alta metoda de a fi relaxat pe strada vazand de fiecare data cand ies cel putin una bucata... tipa... care... imbracata cu o rochita un pic mai grosuta decat panza de paianjen. Cu cele intime la vedere. (oricum definitia intimului evident s’a modificat puternic in ultimii ani) ...asa ca trebuie sa consider ca acea dungulita subtire si viu colorata dintre... da... dintre bucile domnisoarei din fata este nimic altceva decat un costum de baie! Trebuie! Altfel, daca as considera ca este altceva... tare rau ar fi pentru presiunile existente in sistemul Omului.

Da... sunt la mare. Si cum in ultimii ani am inceput sa ma simt mai bine la terasa decat pe nisip, la plaja, chiar nu’mi lipseste nimic notabil. Sunt la mare.

.