M'o facut tandala analista

.

Departamentele de analisti. Intr’o multinationala, firesc.
Dincolo de faptul ca nu ajuta cu nimic la mersul afacerii (cel putin in acest caz).
Dincolo de faptul ca sunt parti integratoare a formei fara fond.

Totusi, daca lumea asta ar fi din cand in cand macar ciupita de normalitate, pe alocuri, ai putea sa te astepti ca pe posturile oamenilor care analizeaza mersul bishnitzului sa fie oameni inteligenti, cu capacitate de sinteza, de analiza, de aprofundare...

Dar nu este vina lor ca pe aceste posturi au fost agajati ei, parca in pofida faptului ca sunt incapabili de a intelege bishnitzul.
Inca ma intreb daca este vina lor faptul ca nu’si recunosc nivelul de incompetenta. Desi un murphism spune ca fiecare tinde sa’si atinga nivelul de incompetenta, cand lucrezi totusi undeva, in momentul in care realizezi ca ti’ai atins acel nivel... este de datoria ta sa intelegi macar ce se intampla in jurul tau. Atat cat poti. Pana unde poti.

Insa tutele de la analiza din multinationala pe care incep sa o cunosc... sunt tute. Si'atat. Nici nu concep ca ar fi posibil sa ceri unui angajat sa inteleaga cum functioneaza activitatea... ca doar e ditamai multinationala, cum sa fii atat de aberant incat sa crezi ca se poate cuprinde cu mintea asa ceva?!

Azi una dintre ele a trimis un mail cu chintesenta activitatii lor. Se plangea ca nu este ok sa se zbata ca sa iasa rapoartele bine, dar totusi rezultatele sa nu apara din alte motive.

Adica pur si simplu nu este corect ca rapoartele pana la urma sa nu iasa bine pentru ca nu au fost in stare sa acopere toate aspectele acelor rapoarte! Nu e corect!

Sau este? In momentul in care tuta lucreaza pentru ca sa iasa rapoartele bine, nu ca sa rezolve probleme din firma... nu este chiar corect ca ei sa nu’i iasa raportul bine? Nu este chiar o justete de fond?

Necunoscute sunt caile...

.