Postări
.
1.
Sa luam cazul unei pietre aruncata intr’un lac. Din cauza ca am invatat la scoala ca acest fenomen va produce unde pe suprafata lacului... el chiar produce acele unde! (nu'i asa?)
Relatia cauza – efect aici este evidenta: piatra cauzeaza undele.
Sa luam niste cercetatori. Ei scaneaza undele produse de creier cand omul are cate o traire aparte. Ei vor gasi, conform invataturii de la scoala, unde electromagnetice!
Relatia cauza-efect, din motive obscure (adica fara nici cel mai marunt motiv coerent) se inverseaza in acest moment! Nu mai este piatra = trairile care cauzeaza undele ci undele cauzeaza piatra!
Ergo iubirea nu exista. Devine by magic un proces chimico-electric.
Ergo experientele la limita vietii nu exista (tunele, lumini, trairi intense, marcante, uimitoare). Devin simplu doar cateva procese electrice masurate de niste cercetatori.
Ergo... nimic nu mai exista in afara undelor. Totul este banalizat la nivel de valurele de la suprafata apei. Vreau sa dorm si dorm este cantecul de leagan al cercetatorilor si al unei mari parti a celor care se considera obiectivi, masurand si gandind lumea numai pe baza realitatilor palpabile.
Laplace a fost un parinte al acestei atitudini, prin faimoasa sa ipoteza a inutilului. Nu e singurul, si in mod clar daca nu era el ar fi fost alt nauc in locul lui, dar sub al sau nume a ramas argumentatia care justifica ignorarea pietrei in numele valurelelor de suprafata. Adica ignorarea cauzei prime. Asa incat azi s’a ajuns ca o perspectiva sanatoasa sa fie cea care considera ca piatra totusi exista dar ea este efectul valurelelor! iubirea exista, dar este o furtuna electromagnetica. Sau o furtuna biochimica (cercetatorii inca nu s'au hotarat ce este, dar clar s'au hotarat ce nu este). Dumnezeu clar nu exista, este doar o necesitate psihologica a individului speriat de singuratatea sa in lumea prea mare care'l inconjoara. Iar rugaciunea nu creeaza efecte benefice asupra organismului, ci undele electromagnetice si procesele biochimice date de psihicul afectat de halucinatii.
Piatra nu exista. Ci doar efectele de la suprafata apei!
2.
Imi plac “cercetatorii”. La nebunie! Si imi plac mintile nemobilate care iau afirmatiile acestora ca fapte incontestabile si le folosesc strangand din ochi ca ghidaje importante pentru viata lor interioara.
Ieri am avut rabdarea de a crea in sfarsit un contraargumant pentru astia. Pentru ca de regula ma uit la ei cum debiteaza ineptii, le mai testez nitel limitele, dar in cele din urma dau din umeri si imi spun ca oricum n’am cu cine, asa ca de ce sa ma strofoc? Oricum argumentele mele nu vor gasi in capul lor elemente cu care sa rezoneze, sa creeze reverberatii, ecouri. Ele vor trece de la o ureche catre cealalta fara sa se loveasca de nici un obiect, de nicio idee ferma. Singura fermitate la ei este legata de inchiderea ochilor asupra realitatilor nepalpabile.
Insa ieri.
Chiar am avut rabdare si chef. Chef sa’i mai tai unuia putin din aroganta, sa’i arat cat de scurta este lesa in care se zbenguie considerand ca este liber si foloseste in mareata lui gandire doar elemente concrete “reale”.
Asa ca mai intai l’am impins putin ca sa vad cum reactioneaza spunandu’i ca mi se pare ca nu trebuie sa ai decat o inteligenta minima ca sa intelegi ca nu poti afirma despre ceva ca nu exista in momentul in care nu ai suficiente informatii. Cu atat mai putin in cazul in care refuzi cu incapatanare sa strangi informatii despre un subiect. Si este chiar ridicol sa faci acest lucru sub pretentia ca faci asta fiindca ai mintea libera!
Fiindca inteligenta poate suplini, intr’adevar o lipsa de informatii. Insa doar o lipsa partiala de informatii, nu lipsa lor totala!
I’as mai fi spus si de mica si superba demonstratie a lui nenea Eliade despre impotenta logicii in campul cunoasterii (din “solilocvii”), dar deja l’am vazut ca se pleosteste. Si nu era cazul sa mai dau in el cand deja cadea. Fiindca fortand obtii in cele din urma reactii contrare doar din orgoliu. Iar discutia ar fi plecat in alta directie decat voiam.
Iar dupa vreo 20’j de minute... am imaginat si i’am pus in brate si argumentul pietrei de mai sus.
Initial doar i’am spus ca relatia cauza-efect este inversata fara temei. Si sa’mi spuna de ce sensul este cel spus de el si nu cel spus de... batrani. Refuza pur si simplu sa inteleaga ceea ce vreau sa’si imagineze – inversarea relatiei cauza-efect. Asa ca a trebuit sa nasc argumentul pietrei.
A fost frumos sa’l vad apoi clampanind din falci in gol. Iar faptul ca mi’a placut sa’l vad cu privirile ratacite, cu reperele nitel zgaltaite arata ca sunt un om rau.
q.e.d.
Sa luam cazul unei pietre aruncata intr’un lac. Din cauza ca am invatat la scoala ca acest fenomen va produce unde pe suprafata lacului... el chiar produce acele unde! (nu'i asa?)
Relatia cauza – efect aici este evidenta: piatra cauzeaza undele.
Sa luam niste cercetatori. Ei scaneaza undele produse de creier cand omul are cate o traire aparte. Ei vor gasi, conform invataturii de la scoala, unde electromagnetice!
Relatia cauza-efect, din motive obscure (adica fara nici cel mai marunt motiv coerent) se inverseaza in acest moment! Nu mai este piatra = trairile care cauzeaza undele ci undele cauzeaza piatra!
Ergo iubirea nu exista. Devine by magic un proces chimico-electric.
Ergo experientele la limita vietii nu exista (tunele, lumini, trairi intense, marcante, uimitoare). Devin simplu doar cateva procese electrice masurate de niste cercetatori.
Ergo... nimic nu mai exista in afara undelor. Totul este banalizat la nivel de valurele de la suprafata apei. Vreau sa dorm si dorm este cantecul de leagan al cercetatorilor si al unei mari parti a celor care se considera obiectivi, masurand si gandind lumea numai pe baza realitatilor palpabile.
Laplace a fost un parinte al acestei atitudini, prin faimoasa sa ipoteza a inutilului. Nu e singurul, si in mod clar daca nu era el ar fi fost alt nauc in locul lui, dar sub al sau nume a ramas argumentatia care justifica ignorarea pietrei in numele valurelelor de suprafata. Adica ignorarea cauzei prime. Asa incat azi s’a ajuns ca o perspectiva sanatoasa sa fie cea care considera ca piatra totusi exista dar ea este efectul valurelelor! iubirea exista, dar este o furtuna electromagnetica. Sau o furtuna biochimica (cercetatorii inca nu s'au hotarat ce este, dar clar s'au hotarat ce nu este). Dumnezeu clar nu exista, este doar o necesitate psihologica a individului speriat de singuratatea sa in lumea prea mare care'l inconjoara. Iar rugaciunea nu creeaza efecte benefice asupra organismului, ci undele electromagnetice si procesele biochimice date de psihicul afectat de halucinatii.
Piatra nu exista. Ci doar efectele de la suprafata apei!
2.
Imi plac “cercetatorii”. La nebunie! Si imi plac mintile nemobilate care iau afirmatiile acestora ca fapte incontestabile si le folosesc strangand din ochi ca ghidaje importante pentru viata lor interioara.
Ieri am avut rabdarea de a crea in sfarsit un contraargumant pentru astia. Pentru ca de regula ma uit la ei cum debiteaza ineptii, le mai testez nitel limitele, dar in cele din urma dau din umeri si imi spun ca oricum n’am cu cine, asa ca de ce sa ma strofoc? Oricum argumentele mele nu vor gasi in capul lor elemente cu care sa rezoneze, sa creeze reverberatii, ecouri. Ele vor trece de la o ureche catre cealalta fara sa se loveasca de nici un obiect, de nicio idee ferma. Singura fermitate la ei este legata de inchiderea ochilor asupra realitatilor nepalpabile.
Insa ieri.
Chiar am avut rabdare si chef. Chef sa’i mai tai unuia putin din aroganta, sa’i arat cat de scurta este lesa in care se zbenguie considerand ca este liber si foloseste in mareata lui gandire doar elemente concrete “reale”.
Asa ca mai intai l’am impins putin ca sa vad cum reactioneaza spunandu’i ca mi se pare ca nu trebuie sa ai decat o inteligenta minima ca sa intelegi ca nu poti afirma despre ceva ca nu exista in momentul in care nu ai suficiente informatii. Cu atat mai putin in cazul in care refuzi cu incapatanare sa strangi informatii despre un subiect. Si este chiar ridicol sa faci acest lucru sub pretentia ca faci asta fiindca ai mintea libera!
Fiindca inteligenta poate suplini, intr’adevar o lipsa de informatii. Insa doar o lipsa partiala de informatii, nu lipsa lor totala!
I’as mai fi spus si de mica si superba demonstratie a lui nenea Eliade despre impotenta logicii in campul cunoasterii (din “solilocvii”), dar deja l’am vazut ca se pleosteste. Si nu era cazul sa mai dau in el cand deja cadea. Fiindca fortand obtii in cele din urma reactii contrare doar din orgoliu. Iar discutia ar fi plecat in alta directie decat voiam.
Iar dupa vreo 20’j de minute... am imaginat si i’am pus in brate si argumentul pietrei de mai sus.
Initial doar i’am spus ca relatia cauza-efect este inversata fara temei. Si sa’mi spuna de ce sensul este cel spus de el si nu cel spus de... batrani. Refuza pur si simplu sa inteleaga ceea ce vreau sa’si imagineze – inversarea relatiei cauza-efect. Asa ca a trebuit sa nasc argumentul pietrei.
A fost frumos sa’l vad apoi clampanind din falci in gol. Iar faptul ca mi’a placut sa’l vad cu privirile ratacite, cu reperele nitel zgaltaite arata ca sunt un om rau.
q.e.d.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.