..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

luni, 7 iunie 2010

Jung despre Nietzsche

.
Se discuta mult despre Nietzsche pe vreme aceea, el fiind de obicei respins – cel mai violent de studentii de la filozofie “competenti”, de unde am tras si concluzii personale in legatura cu rezistenta ce domnea in sferele mai inalte. Autoritatea suprema era bineinteles Jacob Burkhardt, de la care erau colportate diferite opinii critice referitoare la Nietzsche. In plus existau unii oameni care’l cunoscusera personal pe Nietzsche, fiind astfel in stare sa relateze despre el tot felul de curiozitati nu tocmai simpatice. Cei mai multi nu citisera un rand despre el si se legau de aceea de diferitele elemente echivoce exterioare, de exemplu de aerele de gentelman pe care si le dadea, de maniera sa de a canta la pian, de exagerarile lui stilistice, adica de tot soiul de particularitati care il calcau pe nervi pe cetateanul orasului Basel din acea epoca.

Adica prostovanul de rand este deranjat de superioritatea afisata fatis? ‘Ai pe dracu’ nu poci crede ochilor la auz! Ho-ho!

Nietzsche vorbea o germana literara cizelata, stia latina si greaca, poate si franceza, italiana si spaniola, pe cand eu eram cat de cat sigur si stapan numai pe dialectul din Basel. Fiind in posesia tuturor acestor minunantii isi putea permite la urma urmei o anumita excentricitate…

Da, ale naibii excentricitati: sa te porti manierat, ca un gentelman, sa canti la pian…
Adicatelea omu’ Nietzsche chiar era cizelat, mult mai cizelat si cult fata de barfitorii sai… si totusi au ramas cunoscute public despre el, si in ziua de azi, mai mult marturiile barfitorilor decat ideile sale… noroiul inghite pietrele pretioase si le ascunde stralucirea, nile nuovo su sole! Ah, cate discutii in contradictoriu am avut cu tot felu’ de unii care spuneau ei ca Nietzsche ie nihilist si basta, doar pen’ca asa auzisera si ca asa suna si numele lui! Iaca macar cu Jung m’as fi inteles despre amicul Nietzsche!

Nietzsche vorbise naiv si imprudent despre acest arrheton, lucru de nenumit, ca si cum totul ar fi fost in ordine. Eu am vazut insa foarte curand ca de’aici nu poti avea decat experiente proaste. Pe de alta parte insa, era atat de genial, incat venise de tanar (la numai 25 de ani) la Basel ca profesor universitar, neintuind defel ce il astepta. Il insufletea speranta copilaroasa de a descoperi oameni… . N’a gasit insa decat filistini instruiti…, nu s’a inteles pe sine cand a alunecat in universul celor misterioase si de nerostit si a vrut sa’l laude in fata unei multimi obtuze, uitate de Dumnezeu. De aici limbajul bombastic, metaforele abundente, entuziasmul imnic, care incercau in van sa se faca auzite in fata acestei lumi ce se dedicase unei acumulari incoerente de cunostinte.”

Deci Jung crede ca principala ratiune pentru care Nietzsche a fost acoperit de urletele idiotilor a fost faptul ca a vorbit deschis despre cele de nerostit. Si firesc, mintile incuiate au reactionat cu vehementa, pentru a nu se afla ca sunt de fapt in pozitia imparatului gol-pusca care afirma ca este imbracat cu cele mai scumpe haine. Nietzsche a fost cel care a spus lumii ca este stramba, ca este pe cale de a’si gresi drumul. Acumulare in dauna intelepciunii. Initial acumulare de cunostinte, ulterior acumulare materiala. Dupa o suta si ceva de ani nu poti decat sa’i dai dreptate: daca atunci se considera ca in fond isi poate permite excentricitati pentru ca avea cunostinte vaste si geniu, azi se considera ca iti poti permite excentricitati doar in baza contului din banca. Daca ti le permiti datorita culturii tale… esti catalogat ca nebun sadea!
Si mai crede Jung ca metaforele abundente erau date de euforia lu’ nenea Nietzche in fata descoperirii universului celor misterioase. Na ca io cred ca de fapt ele se datorau tot culturii care ii permitea sa foloseasca ceva mai multe simboluri stranse de prin intelepciunile stravechi. Ca doar omu’ vorbea latina, greaca pentru ca citise ceva din acele vremuri… nu pen’ca isi facea concediu in latinia si grecia, nu?

Dar cata limpezime, inca de atunci vazuse o lume "ce se dedicase unei acumulari incoerente de cunostinte"! Remarcabil!
.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.