Initiative in corporatii

.

1.
Celor cu initiativa a trebuit totusi sa li se gaseasca un loc. Un loc inofensiv pentru mastodontul ce aliniaza rumegatoare in staulele sale inguste.
Asa ca sunt create pozitii unde individul trebuie sa vina cu idei. Idei inofensive, evident. Iar domeniul in care sunt impinsi acestia este cel al campaniilor verzi, al tuturor campaniilor politically correct.
Pe bani putini pentru ca, nu’i asa, ei nu sunt oameni de productie... Dar prin grija paterna a mastodontului sunt pastrati, mai ales atata timp cat ideile lor nu intra in conflict cu sistemul de amortire a sinapselor celor multi.
Sunt cei ce creeaza jocul de cioburi colorate in fata multimii pentru distragerea atentiei de la problemele majore.
Asa sunt tinuti departe de liniile manageriale, si ca activitate si ca procupari.
Cu salarii de mizerie.

2.
Iar ca tot am deschis subiectul, saptamana trecuta am petrecut o zi cu discutii pe care ar fi trebuit sa le inregistrez.
Sa vezi oameni care stiu ca au primit sarcini aberante, creand chiar cu inteligenta solutii, fiind convinsi ca aplicarea acelor solutii ar duce la lucruri mai urate decat starea de fapt actuala... si spunand, da, eu le zic ideea, stiu ca duce la dezastru, le spun si efectele, dar nu sunt eu in masura sa spun ca ideea este proasta!
Si nu este unul singur care imbratiseaza aceasta optica!
Oamenii afirma: inteligenta mea este utila doar pentru a imagina metode, dar inteligenta mea nu mai este utila pentru a declara acele metode de neaplicat... chiar daca eu stiu ca sunt de neaplicat!
Adica atata lipsa de respect de sine... Sa nu ai coloana vertebrala de a te increde in mintea ta si de a zice acest lucru nu vi'l propun, pentru ca eu stiu nu e bun, pentru ca eu l'am imaginat si stiu ca nu duce intr'o directie buna...
Atata dezinteres fata de urmari, astfel incat sa prezinti solutii unor manageri, si sa te consideri absolvit de vina doar pentru ca i'ai si avetizat ca solutia ta are urmarile cutare, fiind perfect constient ca acei manajeri nu sunt capabili de a intelege avertismentul tau...
E ca si cum ai zice uite o poteca, duce la o prapastie, dar daca voi hotarati sa mergeti pe ea eu nu ma opun pentru ca nu's atat de inteligent incat sa afirm ca nu trebuie urmata!

Le'am zis ca o mai mare lipsa de coaie n'am vazut nicaieri. Si am inchis discutia.

.