Pe gard

.

Micul Lobsang era contrariat. La cei 7 ani ai sai isi dadea seama ca acei curieri pedestri nu aveau cum sa alerge fara intrerupere de la primirea misivei si pana la destinatie.

Si totusi, ei intotdeauna ajungeau la casa parintilor lui cu respiratia intretaiata, gafaind, asudati, pretinzand ca tot drumul l’au petrecut intr’o alergare. Cu cat se vaitau mai tare cu atat le era marita recompensa.

Fiind contrariat – dupa cum spuneam – micul Lobsang se sui pe zidul inalt care imprejmuia casa parintilor lui, asteptand sosirea unui curier. De acolo de sus avea o vedere larga asupra intregii vai.

Inaintea pranzului in departare aparu un mesager. Mergea incet, calm fara griji. La podul peste raul din vale se opri, bau apa si se intinse pe iarba la soare, unde trase un pui de somn.

Dupa ce se trezi mai bau inca o data apa si o rupse la fuga spre casa parintilor micului Lobsang, unde ajunse asudat si cu respiratia intretaiata.

Intra in curte si dadu un spectacol de exceptie. Rosu la fata, transpirat, turuia (evident cu dificultate) despre cat de importante sunt pentru el mesajele familiei Rampa, o familie de vaza, si ca isi neglijeza propriile nevoi pentru a duce cat mai rapid cuvintele care i’au fost incredintate.

Toata asistenta ii canta in struna. Rudele ieste in curte, servitorii, musafirii ocazionali. Il compatimeau cu voce tare si il laudau pentru calitatile de care dadea dovada.

Micul Lobsang lua cuvantul. Fiind fiul cel mare al capului familiei se facu liniste si fu ascultat.

Astfel el povesti ca acel curier minte, ca a dormit nu departe de casa, ca...

Micului Lobsang ii fu inchisa gura, fu luat in casa si fu aspru mustruluit pentru ca il jigneste pe mesager.

O suta de ani mai tarziu un politai opreste masinile de pe un bulevard important si cele de pe o strada intens folosita dand prioritate celor veniti de pe o straduta secundara. Dupa circa un minut, o masina de politie apare de pe straduta secundara, trece in tromba prin intersectia cu strada mare, trece apoi in tromba prin intersectia cu bulevardul important, politaiul porneste si el in fuga pe langa masina de politie.

In urma careia mai forteaza si trec pe rosu prin ambele intersectii inca doua masini “civile” starnind claxoane furioase din partea celor blocati de atata timp, care acum, lasati liberi, tot nu puteau trece pe verde.

Politaii ignora nesimtirea cu care s’a incalcat legea langa ei. Si cel care alearga, si cei din masina, ba chiar si cei de langa alta masina de politie care stationa la cativa metri distanta cu motorul oprit, cu scopul de a supraveghea traficul!

Asemeni micului Lobsang cativa urmaresc pe o perioada mai lunga ce se intampla cu grabita masina de politie, pentru a vedea ce grozavie a justificat blocarea atator masini.

Pai... masina venita in tromba se opreste incet langa cealalta, un politai se da jos cu miscari relaxate, calme si incepe o barfa amicala cu colegii plictisiti care il asteptau. Probabil pentru schimbul de tura.

A te sui pe gard, a vedea lucrurile in ansamblu provoaca nemultumire. Celor care au o doza de simt al dreptatii. Si in Tibet acum o suta de ani, si in Piata Victoriei intr’una din serile trecute.

 .