Telefon nou

 .

Vineri mi’am luat telefon. Nou.

Ca trebuia. Acel nokia 3100 care si’a facut treaba mai mult decat onorabil, mai ales in conditiile in care a cunoscut realitati betonice cu suficienta hotarare.

Insa i’a pus capac marea. Vama. Umezeala sarata, nisipul... Si o tasta (5) refuza sa mai... Ca botonul din cauciuc de inchis / pornit nu mai exista si apasam direct pe cel de pe placa nu era o problema. Ca ii pica o parte din fata nu era o problema. Dar cand nu puteam scrie cuvinte in sms’uri ori nume cu literele j, k, l... devenea naspa.

Singura nemultumire legata de el a fost inexistenta cablului de date. In rest nici acum nu inteleg de ce trebuie aruncat la gunoi.

Dar am trecut mai departe. Doua zile m’am uitat la preturi, am vorbit cu cunoscuti... pt ca evident sunt atat de la curent cu telefoanele incat...

Incat ma uit la cum arata. Si ma intereseaza cat de bine se aude. Si cat tine bateria. Si sa pot transfera date pe computer. Si meniul sa fie relativ logic (am un motorola v3 care mi’a provocat cosmare). Si sa raspunda la comenzi in timp scurt – onorabil (acelasi motorola mi’a creat si dorinta asta).

Eram in mari dubii cu E72, E52... imi placea designul. Si C3 – imi placea pretul. Si vroiam tastatura qwerty totusi. Nu trimit multe mesaje, dar cand trimit oftez de trei ori si renunt. Si in mod clar nu’mi notez chestii. Fara sa mai oftez macar.

Si am aflat. Ca in ziua de azi sa’ti iei telefon fara 3G nici nu se mai merita. Dar 3G e folosit doar la transferul de date, nu si voce. Adica internet. Ori sunt in preajma unui computer cam 80-90% din timp... asa ca nu ma palpita ideea de internet si pe telefon.Dar ma palpita cea de acces WLAN.

Si ca GPS pe telefoane cam naspa.

Oricum... dupa doua zile eram tolba de informatii. Si indecis. Si asta interesandu’ma numai despre nokia. Daca intram si in alte marci... mein got!

Numai ca in drum spre casa... ma opresc la chestia din colt si iau o bere. Noroc, la cutie. Tare mi’a placut berea asta cand a aparut, acu’ aproape10 ani. La sticla. Incep sa o sorb inca de pe drum, inainte sa intru in casa. Sete mare moncher. Pe stomacul gol... o termin repede si ma duc sa’mi iau telefon.

Am luat C3! ‘eftin, s’aude bine, bacteria pare sa tina bine.

Efecte neasteptate:

Am descoperit ca pe tastatura qwerty devine dificil sa scrii numerele de telefon. Hmm... nu’i bai, rar scriu numere de telefon.

Am inceput sa tin casti in urechi in metrou si la birou – desi sunt contra fenomenului.

Fiindca radio. Rock FM! Ura.

Si fiindca o melodie descoperita saptamana trecuta. Or samfing. Cand tu taci, nenea Socaciu. Pe repeat, fundal sonor non-stop la birou, sau pe strada. Ca’n metrou nu se aude. Are o chitara superba.

Si cel mai neasteptat efect: am descoperit ca mi’a reaparut curiozitatea!

M’am jucat ore in sir cu toate setarile telefonului – chestie total curioasa. Pentru ca pana de curand multimea prea mare de setari ma deranja, mi se parea inutila de’a binelea, doar de impresionat cumparatoru’.

Singurul minus: aplicatia OVI – care s’a oferit sa’mi updateze softul de pe telefon a facut o treaba ieftina. Mi’a anulat majoritatea configurarilor mele, a dat o multime de erori, si mi’a disparut o aplicatie de transformat marimi de masura. Pe care azi chiar am avut nevoie sa o folosesc.

Deci am inceput sa’mi folosesc telefonul pe post de radio, mp3 player si agenda. Si mi’a renascut curiozitatea.

Si'mi place C3.

.