Postări
.
Ieri la RFI am auzit o afirmatie incredibila!
Legat de solutii pe care o minima logica ni le’ar impune dupa experientele din ultimii ani provocate de sistemul financiar.
Si anume modificarea lumii financiare astfel incat sa se stopeze veniturile din speculatiile financiare, astfel incat veniturile sa aiba la baza productia.
Da...si Mos Craciun exista!
Firesc ca nu se va intampla asta, dar e... placut sa mai auzi chestii normale. La radio.
Pen'ca.
Inteleg ca tehnologia a dus la capacitate de productie suficient de mare pentru ca activitatile productive sa nu poata acoperi oferta de forta de munca.
Inteleg ca excedentul astfel creat de forta de munca se doreste a fi ocupat cumva.
Dar daca nu in productie atunci in servicii!
Nu inteleg ca acest excedent sa creeze o piata financiara aberanta.
Cum la fel nu inteleg sa fie acest excedent directionat catre comert si publicitate. Pentru ca nu inteleg sa platesc de peste zece ori pretul unui produs pentru ca trebuie acoperite salarii nejustificate de agenti comerciali si de fandositi din industria publicitara.
Inteleg ca forta de munca excedentara sa fie directionata care servicii.
Daca tot avem deja produse mai multe decat putem / vrem / avem nevoie de a consuma, acest lucru sa ne ofere ceva bun: a trai intr'o lume in care pentru orice nevoie se gasesc servicii.
In loc de asta, traim intr'o lume in care supraproductia duce la scaderea calitatii (pentru a scurta viata produsului, pentru a genera nevoia de recumparare), supraproductia duce la brandinguri bazate pe publicitate la preturi exorbitante si la tot felul de astfel de aberatii.
Fir'ar micul Lobsang!
Pen'ca.
Inteleg ca tehnologia a dus la capacitate de productie suficient de mare pentru ca activitatile productive sa nu poata acoperi oferta de forta de munca.
Inteleg ca excedentul astfel creat de forta de munca se doreste a fi ocupat cumva.
Dar daca nu in productie atunci in servicii!
Nu inteleg ca acest excedent sa creeze o piata financiara aberanta.
Cum la fel nu inteleg sa fie acest excedent directionat catre comert si publicitate. Pentru ca nu inteleg sa platesc de peste zece ori pretul unui produs pentru ca trebuie acoperite salarii nejustificate de agenti comerciali si de fandositi din industria publicitara.
Inteleg ca forta de munca excedentara sa fie directionata care servicii.
Daca tot avem deja produse mai multe decat putem / vrem / avem nevoie de a consuma, acest lucru sa ne ofere ceva bun: a trai intr'o lume in care pentru orice nevoie se gasesc servicii.
In loc de asta, traim intr'o lume in care supraproductia duce la scaderea calitatii (pentru a scurta viata produsului, pentru a genera nevoia de recumparare), supraproductia duce la brandinguri bazate pe publicitate la preturi exorbitante si la tot felul de astfel de aberatii.
Fir'ar micul Lobsang!
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.