..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

joi, 23 august 2012

câteva ţări

.
cateva tari, posibil de numarat pe degete, au jefuit intreaga planeta vreme de sute (mie si ceva) de ani.

spun la trecut - au jefuit - intrucat ma refer la metodele explicite - cotropire armata.

in forma moderna jaful continua. zacaminte devin proprietatea economica a unor companii din acele cateva tari, resursele umane sunt utilizate la preturi derizorii iar rezultatul - banii - profitul curge spre aceleasi cateva tari.

(mutarea punctelor de productie in lumea a treia NU este inteligenta manageriala, nu este oportunitate de afaceri, este subjugarea celui slab de catre cel puternic prin forta - prin forta economica de aceasta data. adica cotropire economica. cel puternic impune celui slab conditii proaste mai de lucru si salariu mai mic decat societatea din care vine ii permite sa faca cu semenii lui)


dar. de circa zece ani urmaresc... de fapt cred ca de circa 15 ani urmaresc - dupa cum spuneam - fenomenul de cotropire in oglinda, in balanta, reactie a celor cotropiti.

intrucat acele cateva tari strang cu inversunare de o gramada de timp bogatiile lumii... au devenit magnetice. edenuri tangibile material.

astfel ca spre ele a inceput sa curga populatia saracita. imigrarea masiva.

in fond... populatia practic s'a dus acolo unde i s'au dus bogatiile care apartineau tarii sale. mi se pare just. echitabil.

evident, cele cateva tari au creat legi care sa le protejeze. sa nu fie astfel obligate sa retrocedeze celor desproprietariti avutiile - nici macar sub forma efectelor, adica sub forma calitatii vietii produse de respectivele bunuri.

insa legile si armele cu care se apara cele cateva tari nu au o eficienta prea mare. ba chiar au un efect negativ, prin prisma faptului ca au creat o filtrare a imigrantilor. pentru ca prin aceste furci nu trec de regula oamenii de bun simt ci cei cu o doza de agresivitate si / sau incapatanare bovina.

si iata ca avem cateva butoaie cu pulbere care rar sunt prezentate la teveu dar au o prezenta puternica in topicurile sociale ale catorva tari.
imigratia masiva creaza ciocniri de civilizatii, de principii, de conceptii.
iar in aceasta ciocnire se confrunta locatarii tarilor respective cu... cei mai agresivi, cei mai incapatanati, cei mai dornici de a invinge dintre desproprietariti.
astfel ca din cand in cand mai ajunge 'opinia publica occidentala' sa fie socata de reactiile violente ale unor comunitati.

ca fapt divers noi... noi avem o pozitie aparte. pentru ca in ciuda desproprietaririi (cvasicontinue) de 2000 de ani incoace avem totusi resursele de a merge in concediu in cele cateva tari.
si asa exista fenomenul - bizar din punctul meu de vedere, dar foarte larg - de a ne intreba de ce la noi nu e ca la ei. pai uite d'aia, ca noi suntem de cealalta parte a ciomagului...

si pozitia noastra aparte mai este data de ceva: diferenta de civilizatie (conceptii, convingeri, credinte samd) este mult mai mica decat cea amintita mai sus. nu lipseste, dar este mult mai mica.

revenind la fenomenul de imigrare masiva... imi place ca principiu de justete aplicat de la sine. si astept cand india si china se vor revarsa.
daca se vor revarsa. pentru ca o povestea pare sa promita urmatoarea continuare: in lumea occidentala este incet-incet macinata de imigratia arab-musulmana iar india si china se consolideaza ca superputeri. deci india si china par a nu ar avea interes de a'si de deschide portile. ci doar de a astepta erodarea celor cateva tari.
 .

sâmbătă, 21 iulie 2012

handicapul inteligentei

.
Eiji Yoshikawa. Taiko.
Carte de istorie sub forma de roman.
lectii despre viata reala.
as fi avut nevoie sa le cunosc mai demult. sa stiu de la inceput ca inteligenta trebuie ascunsa, nu aratata - cum mi'au spus in mod mincinos scoala, societatea samd.
de la el (de la Eiji Yoshikawa) am aflat cateva raspunsuri la o intrebare pe care mi’a pus’o cu vreo 15 ani in urma un prieten de sah: “cum se face ca ceilalti se raliaza de la sine, neinstigati, impotriva celor inteligenti?”

natura umana e plina de imperfectiuni, de mizerii care nu apartin unei epoci sau unei zone.

dintotdeauna cei inteligenti au starnit invidia, ura, dusmanii din partea celorlalti, lucruri care s’au tradus – tot dintotdeauna – in jocuri de culise, in ipocrizie, in fatarnicie din partea celor multi.

in epoca moderna s'a ajuns ca cei multi sa strige in exces despre toleranta, dar nu o au fata de cei inteligenti, ci doar fata de cei asupra carora se pot simti superiori – fata de handicapati. in asemenea masura incat nici nu mai este acceptat termenul de handicapat, ci “cu dizabilitati”. tare bine se simt cand se impauneaza cei multi in sinea lor aratandu’si ca sunt deasupra altora si ca sunt si buni cu cei de sub ei.

mai jos sunt citate din cartea amintita la inceput. Hideyoshi, un tip fortat sa traiasca pribeag din cauza invidiilor pe care le starnea inteligenta lui, ajunge in cele din urma sa fie apreciat de catre un senior ciudat (Nobunaga), un senior care spre deosebire de ceilalti pretuia inteligenta in randul supusilor lui (inteligenta si cateva valori umane - morale).
e axiomatic sa se spuna ca acesta a fost si unul din motivele pentru care Nobunaga a reusit sa transforme un clan mic al unei provincii sarace intr’un clan de prim rang care a dictat pentru o perioada destinul Japoniei.
 dar de ce sa fi devenit o lectie de eficienta organizationala, nu?! e mai simplu cu o hazna umana - lectia moderna de mangement organizational.

 dar chiar si in aceasta organizatie in care inteligenta era o valoare protejata mai mult decat declarativ, Hideyoshi nu scapa de beneficiile sociale aduse de inteligenta.

Desi Kahei nu spusese clar ce gandea, Hideoyshi intelese deja. “Agerimea lui ii nauceste pe oamenii din jur”, cugeta Kahei. “E firesc sa nasca invidii si dusmanie.” Cu un zambet amar il intreba:
- Pentru ce imi multumesti?
- Pentru ca ma lasati sa plec. (conform cutumelor, Hideyoshi - la acea vreme inca adolescent - ar fi trebuit ucis de catre seful de clan deoarece prin ceea ce spusese dovedise nepriceperea unor vasali aflati pe pozitii mai mari decat a lui)
(…)
- Daca nu’ti ascunzi inteligenta asta a ta, n’ai sa reusesti niciodata.
(…)
- Mai mult nu spun. Fiindca inteligenta ta e pretioasa, te voi ajuta. Acum iti pot spune ca cei care te dusmaneau si te invidiau te acuzau de hotie sub cele mai mici pretexte. Daca se pierdea un bold sau se ratacea un cutitas ori o cutiuta, te aratau cu degetul zicand: “Maimuta e de vina.” Nu mai sfarseau cu vorbele lor pizmase. Provoci ura celorlalti. Ar trebui sa intelegi asta.

(…) (...)

Mitsuhide ii era atat de recunoscator lui Yoshigake pentru ca’l salvase de la nenorocire, incat munci, neobosit, cativa ani, fara alta intentie decat aceea de a’i rasplati binecuvantarile si norocul.
Devotamentul lui, insa, incepu, in cele din urma, sa fie privit cu ochi rai de catre ceilalti. Il acuzau ca era infumurat, ca isi dadea aere. Indiferent ce facea sau ce discuta, rafinamentul lui nu trecea neobservat.
O asemenea atitudine nu le convenea vasalilor acelui clan provincial, care incepura sa se planga de el:
- E de’a dreptul ingamfat.
- Nu’i decat un snob.
Evident, aceste nemultumiri ajunsera la urechile lui Yoshigake. Munca lui Mitsushide incepu sa aiba si ea de suferit. Rece din fire, ajunsese acum tinta unor priviri la fel de reci. Poate ca ar fi fost altfel daca’l proteja Yoshigake, dar pe acesta il retineau propriii lui vasali. Croindu’si drum printre numeroasele concubine favorite ale lui Yoshigake, disputa capata proportii in castel.

(…)

Cu toata curtoazia unui samurai, Hideyoshi le oferi toate conditiile inamicilor care se retrageau si’i conduse de la castel, cale de o leghe.
Fu nevoie de o zi si jumatate pentru a rezolva problema castelului Kanegasaki, dar cand Hideyoshi il informa pe Nobunaga despre ceea ce facuse, singurul raspuns al seniorului fu:
- Chiar asa? 
Si nu adauga nici o lauda deosebita. Expresia de pe chipul lui Nobunaga, insa, arata ca parea sa spuna in sinea sa: “Ai facut o treaba prea buna - chiar si faptele meritorii au o limita.”
Daca Nobunaga il lauda pana’n al noualea cer, insa, ar fi creat o situatie in care generalii Shonyu, Nobumori si Yoshinari s’ar fi rusinat prea tare ca sa mai apara vreodata in fata seniorului lor. La urma urmei, trimisesera la moarte opt sute de soldati si nu reusisera sa invinga inamicul nici chiar cu un numar coplesitor de oameni.
(iar Hideyoshi reusise sa captureze castelul fara sa piarda un singur om)

(...)

Duplicitatea se gaseste intotdeauna ascunsa in locurile unde ne’am astepta cel mai putin. Caracterele lui Yoshiaki si Nobunaga nu se potriveau deloc; aceau educatii diferite si convingeri diferite. Atata vreme cat Nobunaga il ajutase, Yoshiaki il tratase pe Nobunaga ca pe un binefacator. Dar, dupa ce i se incalzise putin tronul de shogun, gratitudinea i se transformase in sila.
- Toparlanul asta ma enerveaza era auzit Yoshiaki spunand.
(…)
Totusi, nu era destul de curajos ca sa abordeze deschis subiectul si sa’l infrunte. Firea lui Yoshiaki era fundamental rea. Si, contrar caracterului pozitiv al lui Nobunaga, se ascundea pana la capat.
(in secret uneltea impotriva lui, si ii atata dusmani, in timp ce in fata:)
- A, asa? se simti, mai usurat, Yoshiaki. Ei bine, poti vedea ca sunt sanatos si ca guvernarea merge inainte fara probleme, asa ca nu ai de ce sa te simti nelinistit, venind aici atat de des. Dar hai, da’mi voie sa organizez un banchet pentru a sarbatori intoarcerea dumitale triumfala.

(...)

- De’asta e atat de neplacut de toti, chiar si cand nu are motive sa fie. Nimic nu e mai sacaitor decat sa asculti pe cineva care turuie despre propria lui desteptaciune.
Rostind aceste cuvinte in sila, privira silueta lui Hideyoshi croindu’si drum prin mlastina din departare, impreuna cu Nobunaga.
(...)
- Inainte de toate, nu e ingrozitor de periculos?

(...)

- Viata merita s’o traiesti numai cand avem dificultati in fata noastra. Altminteri, nu are ce sa ne stimuleze.

(...)

 

(...)Hideyoshi ceruse ceruse permisiunea de a fi, o zi doar, solul lui Nobunaga. Si cu toate ca lansase un semnal de vesti bune…

Generalii lui Nobunaga erau indignati.
- Credeti ca a fost pacalit de inamic?
- Probabil l’au ucis.
- Dusmanul pregateste cine stie ce plan, in timp ce noi stam nepregatiti.
In cele din urma, Nobunaga se resemna si dadu ordinul de atac pe toate fronturile. Dar, dupa ce luase hotararea, se intreba daca nu cumva sacrificase astfel viata lui Hideyoshi, iar regretul sau fu aproape de neindurat.
Dintr’o data, un samurai tanar, imbracat intr’o armura cu fir negru sosi in goana, atat de grabit incat fu cat pe ce sa’l loveasca pe Nobunaga cu lancea.
(...)
- Seniorul Hideyoshi tocmai s’a intors. A reusit sa scape nevatamat din castel.
(…)
Printre ei isi croia drum un fior de emotie, fara cuvinte. Oamenii aceia, invidiosi pe reusitele lui Hideyoshi, erau unii si aceiasi cu cei care insistasera sa fie abandonat si grabisera atacul general asupra castelului.
Cu toate acestea, Nobunaga dadea pe dinafara de bucurie, iar excelenta sa voie buna ridica imediat moralul armatei. In timp ce ceilalti il felicitau, vicleanul Katsuie ii spuse in particular:
- Sa ies in calea lui?

(...)

“Mitsuhide are infatisarea unui om intelept care s’ar putea ineca in propria lui intelepciune.”
 (inteligenta aduce si alte pericole, nu numai cele exterioare)
…

Daca oamenii isi pierd simtul moralei si al loialitatii, din lume nu mai ramane decat o jungla plina de fiare. Luptam si iar luptam, iar focul infernal al rivalitatilor omenesti nu se mai stinge odata. Daca nu te gandesti decat la batalii, la intrigi si la putere si uiti moralitatea si sufletul omenesc, nu te vei opri doar la a’i fi dusman seniorului Nobunaga. Vei fi dusmanul intregii omeniri si ciuma intregului pamant.

… ...

…atmosfera din comandamentul sau de campanie devenea tot mai incarcata de nemultumirea, impinsa la limita, a generalilor. De fiecare data cand Hideyoshi facea fie si cea mai neinsemnata greseala, resentimentele acestra ieseau, ca si cum de mult timp ar fi mocnit sub cenusa.
 (acest ultim paragraf mi'e atat de familiar... cei multi nu se simt deloc legati de vreo lege a echitatii... reusitele de exceptie nu iti creaza un cont din care sa poti scadea erorile marunte ci creaza o lupa care iti exagereaza pana si zvonurile si banuielile negative, chiar daca se dovedesc din nou si din nou nefondate)
 .

miercuri, 11 iulie 2012

cozi de topor


.
uimitor, principiul cozii de topor nu este atat de familiar pentru toata lumea asa cum credeam.

pentru lamurire... padurea nu avea motive sa se teama de oameni pana cand acestia au folosit cateva uscaturi pentru a pune cozi la topoarele lor.

coada de topor este acea piesa fara de care toporul nu are forta necesara pentru a dobori ditamai copacul.

coada de topor este acea piesa folosita imptriva semenilor sai.
.

joi, 5 iulie 2012

stiinta goala

.
"Bosonul Higgs deschide porțile către o nouă frontieră – modul în care energia devine materie"
"Rapamicina sporește capacitățile cognitive ale șoarecilor tineri"
"Medicii ne vor ajuta să supraviețuim chiar și fără respirație"

titlurile de azi de pe un site de stiinta si tehnica.

nivelul omenirii al capacitatii de influentare a naturii, a sistemului in care existam creste...
in timp ce nivelul capacitatii de discernamant al omenirii dispare.

vechea discutie: stiinta nu ne ofera si discernamantul bine-rau, dar ne ofera cu fiecare zi o mai mare forta de a ne altera / periclita existenta. dinamita din ce in ce mai puternica in mana oamenilor din ce in ce mai infantili, mai lipsiti de coeziune sociala (in sens de grija fata de aproape).

.

miercuri, 20 iunie 2012

Sclavul creierului



 .
La cheremul lui, subjugat poftelor lui. De a fi hranit cu idei interesante, valide, stralucitoare, simple, complexe, utile, elegante. De a procesa intens. De a produce. De a fi util. De a rezolva. A rezolva. A rezolva. A rezolva.

Refuzandu'l, refuzandu'i poftele se obtine senzatia de sufocare. Respiri si te sufoci. Aerul care intra in plamani e inutil. E nesubstantial. 

Si intr'o viata obisnuita nu ai ce sa'i oferi decat himere. Dupa ce alearga dupa ele si le sfarteca se intoarce nervos. Si hamesit.

Fara meditatie o iei razna.
.

vineri, 15 iunie 2012

one more


marți, 12 iunie 2012

un octav mai sus decat restul

 .
ceva mi’a zis sa nu ma duc la eveniment biclo-ciclo… abureli.

ceva m’a tras spre casa.

ceva m’a oprit la o bere cu borfasii din cartier. pe trotuar, langa un butic.

surprinzator, dintre ei ma saluta cineva. sau mai bine spus: cineva. nu ma asteptam sa’l gasesc acolo. nu’l vazusem ca este intre ei.
cel mai om dintre fostii parteneri de sah si bautura ai tatalui meu, pe cand traia.

a tinut sa’mi spuna despre interdictia de a judeca pe cineva.
l’am contrazis, insa doar secundar din convingere. primar, pentru a’l starni.

in scurt timp, inevitabil, a inceput sa’mi spuna ceva despre tata:

“El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu
(cu sens de noi) am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.”

versiunea lui a fost un pic modificata, dar modificata pozitiv. incat se plia mai bine pe realitate.

si apoi a incercat – putin incurcat -  sa’mi spuna despre diferenta dintre smerenie si umilinta. si despre altele care promiteau.

asa ca am luat niste bere la pachet si l’am luat acasa. sa vorbim in tihna, asezati, fara sa fie nevoie sa ne cenzuram pentru urechile vulgare, invidioase, complotitoare, razbunatoare pe obiect pentru esenta.

sau altfel spus, in limbajul lui jung, sa nu vorbim despre cele de nerostit fata vulgului.

da, acum pe jos in bucatarie e lipicios, o sticla de bere s’a spart. si miroase ca atare, si va mirosi ca atare, pentru ca in ruptul capului nu ma apuc acum sa spal pe jos.
da, a fost o discutie sfasiata de alcool, cu tendinte aparent dadaiste pe alocuri.

si da, probabil ca acum sunt un pic beat, intrucat mi se pare ca pisica mea miroase a parfum, ceea ce e al dracu' de putin probabil.

 insa a fost in sfarsit ceva. avea replici pertinente. si multe erau in versuri. ale lui sau ale altora. si asa cum spunea castaneda, poetul ajunge (si trimite) mai usor la esenta decat ceilalti, fiindca o simte in loc sa o cunoasca.

totusi nu sunt chiar beat pentru ca prind cu acuratete decenta tantarii care zboara pe langa mine. dar totusi poate ca sunt pentru ca lovesc din palme mult mai tare decat e cazul.

am incercat sa memorez pe ici pe colo… insa fara succes. probabil sa ne mai vedem. insa am senzati ca treaz e scump la vorba…

de doua ori pe an
se deschid cerurile
si pumnalul in teaca rugineste.

foarte posibil sa’mi fi spus altceva dar eu asta am fost in stare sa reproduc.

cand va bate masina omul?
cand va rade cand castiga
si va plange cand pierde!


singuratatea isi macina stapanul, singuratatea isi ucide stapanul.

eu sunt tarabostes! sunt liber! nu cauta sa intri in sistem pentru ca sistemul iti va da munca si va lua el banii.
.

miercuri, 6 iunie 2012

de ce?



taximetristul trece pe rosu.
motociclistul moare.

poate pentru ca taximetristul era taran? ...si ignora deseori regulile polisului in care a ajuns de curand?

poate pentru ca taximetristul era taran? ...si frustrarile si orgoliile celui ajuns la oras il imping sa'si arate forta lui bruta?

poate pentru ca am ajuns sa traim intr'o societate in care domina agresivitatea, violenta, ignorarea contractului social?

douazecisiceva de ani.
parintii plang.

luni, 14 mai 2012

idiotul lui dostoievski si a vorbi

.
partea 1. idiotul lui dostoievski
o multime de personaje cu multiple nume, prenume si surnume. la fel de muzicale ca o unghie zgariind pe tabla, of corce.
un tip aparte alearga dupa doua iepure, si ele aparte.
o alege pe una, ea il refuza, dar fireste il pastreaza in preajma.
prin jocul de lasa’ma’mi place. fuge de el constant. apoi fuge in drumul lui. si o ia de la capat.
un rival (de la aceasta) incearca sa il ucida desi printul se hotarase si ii declarase ca nu se va mai amesteca in viata ei.
a doua in schimb este ceva mai normala. ea doar il ridiculizeaza in public si declara in mod repetat ca nu vrea sa aiba de a face cu el.
astfel incat se ajunge firesc (!) la scena in care cele doua se cearta pe el!
neverosimilitate si incoerenta…: tipul o alege pe cea care ii mai trasese clapa de cateva ori, cu rivalul care incercase deja odata sa’l ucida, caruia ii promisese ca nu se mai amesteca. povestea bazandu’se initial pe promisiunea ca el este al’fel decat cei multi.

si toate astea raspandite pe cca 700 de pagini, in mare parte plicticoase. din care inca mai am vreo 50 de parcurs.

nu.
un tip aparte este print rus si are bani.
este aparte prin refuzul de a trai, vorbi, preta la potlogariile pe care le traieste,  vorbeste, la care se preteaza societatea din jurul sau.
personajul este inconsistent creat, ba avand o capacitate deosebita de a percepe natura umana in profunzime ba, nu o intelege deloc. astfel ca se anuleaza principala sursa de interes din carte. si personajul principal devine inconsistent, neverosimil.

si toate tensiunile cartii apar din neverosimila lipsa de comunicare (ca in prea multe alte carti / filme).

singurele puncte de lumina raman cateva paragrafe pe care voi incerca sa le copiez. dar din nou… raspandite pe aproape 700 de pagini… trist.

este genul de carte pe care ma gandeam sa’l scriu cu mai multi ani in urma. n’importe quel sujet, doar sa’mi creez ocazia de a arunca ici-colo cateva idei interesante, poate utile. dar sa am timp si bani pentru a abera timp de 700 de pagini?  

partea 2. a vorbi
am mai vazut inca un film de curand care arata (sau pretindea ca arata) societatea engleza acum circa o suta de ani. 
la fel de panicati in fata substantei. 
iar acum imi amintesc de diagnosticul lui jung asupra lui nietzsche: a facut greseala de a vorbi public despre cele de nerostit.
si mi'amintesc de reticenta panicata si agresiva de saptamana trecuta a unui grup de la voley de a discuta o problema de principiu aparuta ad-hoc. eram 3 care gaseam subiectul interesant, unul care era momaie, inca unul indecis, dar minoritatea de doi urla cel mai tare sa ne oprim din discutie... ca suntem la voley. se pare ca ei considera  ca exista o incongruenta intre miscarea fizica si exercitiile de gandire. si cand ma gandesc ca pe vremuri m'am alaturat acelui grup tocmai pentru ca avea capacitatea de a ridica la fileu nu numai mingi frumoase dar si idei interesante... a fost suficient sa dispara un singur om si ceilalti au decazut imediat, probabil la nivelul lor real.
 
revenind la subiect, azi m'am intrebat daca asa vorbea societatea in trecut, evitand intr'un mod panicard substanta lucrurilor sub pretentia rafinamentului sau asa vorbeste dintotdeauna si o va face pururi? o multime de diverse, ferindu’se sa spuna lucrurilor pe nume, neferindu’se insa sa isi dea cu parerea despre tot si toate, continuand sa se pazeasca insa de pericolul de a li se clarifica subiectul.

...inconstient probabil ferindu’se de fapt de a nu ramane fara topicuri. fiindca odata clarificate… ce sa mai aberezi despre ele?

cred ca la asta s’au referit cei care au sustinut ideea de a spune lucrurilor pe nume. insa cei multi au denaturat’o, la fel ca pe ‘carpe diem’. au ales alte lucruri pe care sa le spuna pe nume. si anume cele de la limita de jos a comportamentului.
asa ajungem la distanta intre vorba si gand. intre vorba si fapte nerostite.
faptele de la limita de jos a comportamentului exista si daca nu se vorbeste despre ele la teveu’ 23/24. e adevarat. dar!  se comit mult mai rar, mult mai cu perdea, mai inofensiv pentru societate, pentru victime.
cand toata lumea vorbeste despre ele toata ziua ele devin fapte comune. pe care nu se mai fereste nimeni sa le faca, nu si la mai cenzureaza nimeni.
verbalizarea slabeste autocenzura (necesara pentru o societate functionala).
cand vorbesti despre un subiect il treci treptat din zona ‘nici eu nu prea vreau sa recunosc, incerc sa ma abtin’ in zona ‘ok, este normal’.
.

enel

.

site’ul lor este din categoria (la alegere): facut de dragul de a fi, ni se rupe de clienti, ce bine’mi pare ca ti’ai luat teapa!

au programul redus cu publicul. pentru gravide, scolari, pensionari si someri.
angajatii lor vin pentru citire index cand cand esti la munca, pe telefon sistemul merge nu…

dar poti sa… on-line!

yeah, sure…!

internetul imi merge brici - pot sa vad filme on-line fara probleme.
insa cand incerc sa: ma autentific pe site, sa incerc recuperarea parolei, sa imi refac contul (pe care desi l’am folosit l’au sters)… nu numai ca stau zeci de secunde si primesc eroare la incarcarea paginii. time-out. dar in acest timp orice conexiune pe internet este perturbata. mess’ul se inchide, celelalte tab’uri intra in freeze… cea mai sigura metoda de a ajunge de la pagina de creare cont la cea de login fiind: inchide tab’ul, redeschide tab, intra din nou pe enel… perioada in care totul incepe din nou sa functioneze normal, ca prin farmec.
dupa ani de asteptare si nervi, clientul (adica io) reuseste sa intre in cont.
la fiecare click povestea reincepe. mess offline, timpul conexiunii a expirat samd.

ajung in sfarsit la introducerea indexului.
daca pana acum era enervant acum devine uluitor. nu’mi primeste cifrele pe motiv ca… Media calculata cu indexul introdus este > 5*media agreata in sistem
sa faci plici!
introduc alte cifre mai mici, ok, platesc esalonat, doar cat vor ei sa’mi incaseze maxim pe luna. sper ca pana la iarna urmatoare sa ajung la zi.
nope. nici asa nu’mi accepta autocitirea.

aaaa… pai ce sa fac? sa’i dau in judecata ca sa’i conving sa ma factureze cu suma corecta?
ca pentru reclama falsa (servicii on-line and stuff), timpul meu si perturbarea conexiunii mele la internet evident nu poate fi vorba. suntem inca in romania.

pana la urma am introdus cifre si mai mici, cat sa nu se mai panicheze serverul lor care probabil e gazduit pe o tableta facuta pe vapor, dar platita la pret de server room complet utilat.

concluziile sunt axiomatice.

ps. mi'a luat cca o ora si jumatate (de iritare) ca sa trimit un amarat de index din 4 cifre. si ala fals. 
.

marți, 8 mai 2012

9 mai

.
...iar daca mai sunt si altii la fel ca mine aflati va rog ca: maine 9 mai se va juca la bucuresti finala cupei europene. 

 astfel se inchide un sir de nedumeriri-banuieli:
- deci pe lipscani este expusa o cupa ca sa faci poze cu ea. hmmm...;
- deci saormarul in obisnuitele small-talk ma intreaba daca mi'am luat bilet la finala. si ca de'acum vom tot avea meciuri d'astea pe arena. hmmm...;
- deci in birou se discuta ca maine cu ocazia meciului altii sunt liberi din cauza ca va fi blocat traficul. hmmm...

 deci gugle meci 9 mai (dupa ce am consultat calendarul ca sa aflu in ce zi ne aflam) si am aflat ca finala cupa la noi. ce chestie dom'le!
.

invatamant si democratie

.
doua grase, iesind de la habar n'am care multinationala, pe drum spre metrou discutau cu mare consens stabilind cu certitudine ca sistemul american de invatamant e mult mai bun decat cel romanesc. ca ei invata mai putine dar mai bine, ca oricum nu are sens sa inveti atat de multe, ca...

desigur, n'are sens sa ai sansa de a capata de mic un orizont larg, de a te dezvolta... dar imediat m'am intrebat ce se va intampla cand aceasta generatie / societate ajunge sa decida? 

dar e o necunoscuta falsa. pentru ca nu este o necunoscuta ci stim ce se va intampla. in america asta s'a intamplat deja. generatiile lipsite de orizonturi largi, principii, cultura, cunoastere au avut deja timp sa ajunga la fraie. 

chiar si erasm (unul din cei mai ferventi / consecventi / (irealisti) sustinatori ai ideii democratice) era de acord ca un sistem democratic s'ar baza pe cetateni inteligenti, culti, el nu functioneaza cu paie.

democratia cu paie este sfarsitul democratiei. nu e oficial, dar e real. oficial se numeste inca democratie, realmente este plutocratie. dar nimeni nu investeste bani in a schimba eticheta invechita. cei care au interes n'au banii suficienti, cei care au banii n'au interes. iar in plutocratie situatia asta inseamna 'tot inainte tovarasi!'.

later edit: and this fu articolu' no 1000 :D
.


cu hesse

 .
am gasit de curand cateva scrieri ale lui hesse pe care nu le citisem. tocmai le'am terminat, si citindu'le in timp cu idiotul lui dostoievski se combina in mintea mea intr'un mod interesant, numele personajelor fiind de la d, atmosfera de la h. 
.....
 fiecare citire a lui hesse simt ca ma imbogateste cumva. si totusi - paradoxal - chiar de curand realizam cat de puternic am recunoscut din timp (relativ) un avertisment din jocul cu margelele de sticla, cat de puternic l'am ignorat, si cat de puternic l'am pus in practica... mot-a-mot! (gasit intr'un monolog al lui designiori din jocul cu margelele de sticla) mda, rareori reusim sa invatam cu adevarat din greselile altora, dar oricum nu totdeauna reusim cu adevarat sa invatam nici macar din cele proprii.
 .....
 avea multa dreptate C. (grecia) cand spunea - cu multi ani in urma - ca stie ca imi va placea tipul. dar cred ca se baza pe motive gresite convingerea ei. era convinsa ca imi va placea datorita similaritatilor dintre noi si ca istoric personal si ca... atmosfera. hesse nu imi place pentru tragicul sfarsiturilor sale, ci in ciuda lui. ceea ce imi place este bogatia. (...dinaintea tinderii catre un final neplacut dar cu totul realist)
.....
lucruri cotidiene devin banal-pueril-penibile. doar sexul ma mai scoate din amorteala. si copacii si pasarile - pe drum, intre metrou si casa am descoperit ca nu pot sa raman inauntru trecand printre copacii plini de larma de ciripitoare. si  este si tristete amestecata in capatarea confirmarilor. este un capat de drum. nu mai ramane nimic de facut pe drumuri care erau atat de bogate. la fel de adevarat insa este chinul dat de lipsa lor. si atunci? care este raspunsul? care este locul? 
.....
 gertrud, rosshalde si ultima vara a lui klingsor. in fiecare din ele apare pe ici pe colo tanguirea pierderii, ratarii vietii pline. sper ca nu este nici varsta nici cinismul cand spun ca este alergarea dupa o himera. viata aceea plina nu exista. decat (parelnic) de peste gard vazuta. pot exista momente de plinatate. dar un continuum... (exceptam cazurile de confuzie a plinului cu adrenalina, cu refuzul de a deschide ochii, cu lipsa capacitatii de a vedea sau altele)
amuzant, cea mai plina viata este (cea) interioara. amuzant, fiindca formulata altfel ideea ar suna: cea mai reala viata este cea ireala (nepalpabila).
si oricum, tot hesse raspunde limpede in cuvintele lui dasa, in alta parte: totul e maya.iar asta se refera mai mult la exterior decat la interior.
si interesant, ultima vara a lui klingsor este opusul celorlalte. nu are un final tragic, in ciuda prevestirii lui inca din titlu. si parca sub amenintarea pericolului final, parcursul devine si mai bogat in substanta, pishicul facand aceasta hiper-valorizare a parcursului pentru a justifica durerea care stie ca va urma.
 iar acest tipar ar putea si explica metoda de selectie a femeilor fata de care se deschide cineva bine-cunoscut. cel putin unii sunt tare covinsi. poate.
.

marți, 24 aprilie 2012

field



un amic mai vechi...

marți, 17 aprilie 2012

copii

 .
din intelepciunea "house" (s1e9):

- ...dacã nu ai ceva, orice, ceva unic...
Este motivul pentru care oamenii normali
au neveste, copii, hobby-uri si ce-o mai fi..
Pentru cã nu au acel lucru unic...
care îi miscã atât de tare si de adevãrat.
Acea chestie unicã la care te gândesti tot
timpul si te face sã fii la limita normalului.
Da, ne face sã ne simþim bine.
Ne face sã fim cei mai buni.
Si nu ratãm decât orice altceva.
(adica... cam totul)
Nu este nici o femeie care sã ne astepte
acasã cu o bãuturã si un sãrut.
Asta nu ni se va întâmpla nouã.

- De aceea a inventat Dumnezeu microundele.

- Da.
Dar când se terminã,
se terminã.

suna familiar.

unul din primele citate care mi'a atras atentia apartine lui Tolstoi. se zice ca ar fi spus ceva de genul "as da toata faima si cartile mele pentru a sti ca o femeie ma astepta cu masa calda si isi face griji pentru mine". acelasi drac. insa una e s'o spui, alta e s'o faci. as pune pariu ca de fapt ar fi vrut sa spuna ca as vrea sa fi putut alege... (o viata comuna), ar fi vrut ca sa se poata opune (esentei) lui si sa aleaga altceva.

si Paler vorbea despre asta. despre viata de familie afectata de cautarile interioare.

timpul trece. si schimba topicurile, schimba abordarile. timpul impreuna cu presiunea sociala (sau culturala - tot aia e in fond) influenteaza ce si cum vorbim, gandim. 

din cand in cand mi s'a propus - mai mult sau mai putin "hic et nunc" - sa devin tata. si intrucat o relatie nu mergea: fie si doar biologic. adica un pic mai mult decat un donator.

azi de dimineata s'a intamplat din nou.

conceptia genetica sa traiasca (in mainile oamenilor comuni). suntem in era in care daca ne dorim copii si nu avem o familie... mergem inainte si facem o selectie pe baza de atribute pe care le dorim: creier, ochi, par...

don't get me wrong - sunt flatat. dar. doua aspecte.

primul aspect. am o teorie care ar sustine ca un copil dotat este un copil creat din si cu dragoste. cred ca putem pune impreuna matematic masurati cei mai bogati dpdv genetic parteneri si nu vor avea impreuna un copil mai reusit decat al unui cuplu care se iubeste. chiar genetic vorbind. argumente ale stiintei oficiale in favoarea acestei teorii se pot gasi in prelegerea lui bruce lipton - where mind and matter meet. alte argumente tin de stiinte neacceptate oficial (azi) asa ca nu le ridic la fileu.

al doilea aspect. de ce vor sa nenoroceasca un copil? 
pentru ca... un copil nascut din dorinta singuratica "vreau un copil" nu din intregirea - implinirea unui cuplu...  
petru ca un individ crescut cu jumatate de modele psiho-socilogice (ma refer la modelele pe care acesta le invata in copilarie de la parinti)...
pentru ca un individ crescut in lipsa unui model de relatie de cuplu... ce fel de relatie va putea avea el la randul lui, cand va veni vremea?
si asa mai departe.

basca aspectul trei: daca as sti ca am un astfel de copil nu m'as putea uita in ochii mei daca nu as avea grija de el. iar daca as avea grija de el fara insa a'i oferi familia de care ar avea nevoie nu m'as putea uita in ochi lui.

dar exact cum spuneam... timpul trece si ne schimba atitudinile, abordarile. m'am vazut facand lucruri pe care cu ani inainte le consideram de neacceptat.
timpul.
sper totusi ca timpul sa nu ma razgandeasca si in aceasta privinta.
.

luni, 16 aprilie 2012

doua

 .
 negresit, oamenii te vor dezamagi din nou si din nou. parafrazare hesse, din povestea celor doi sihastri.

internetul - o poarta catre un infinit de o asemenea abundenta incat nu mai ai posibilitatea de a contempla nemarginirea.

later edit:
...ori ce rost mai are infinitul fara posibilitatea de a('i) contempla nemrginirea?!
.

duminică, 8 aprilie 2012

oboseala

 ...
"cand era obosit incepea sa faca fata mai greu gandurilor. nu mai putea stavili cu usurinta avalansa si atunci avea momente de scindare. acum era aici si in urmatorul moment era dincolo. intr’o barca mica, intre valuri scapate de sub control. 
se smulgea de acolo cu un ras linistit si revenea aici. de ce razi? il intreba ea. ca sa potolesc gandurile.

in astfel de momente avea nevoie de caldura. sa se cuibareasca in ea pentru a face rezista mai usor valurilor."
...

joi, 5 aprilie 2012

brain-storming


 .

cu pornire de la musiu gustave lebon care a aratat ca multimea e mai putin inteligenta decat fiecare membru al sau luat in parte.

 am spus acum cateva zile intr'o discutie ca multimea inseamna si 4 persoane. initial vroiam sa spun 2, dar am mai luat in considerare ca in functie de modul de relationare dintre cele 2 pot fi exceptii. in 3 de asemenea, faptul ca 2 au un consens duce la diminuarea efectului de multime introdus de al 3'lea. dar deja in patru nu mai este posibil. (nu am calculat asta atunci la nivel conceptual, ci doar intuituv, acum am conceptualizat).

multime inseamna de regula 2 persoane: este imposibil sa nu ai zeci de intamplari in care dupa ce ai vorbit cu cineva, cand ai ajuns singur ti'au venit in minte o sumedenie de argumentari inteligente, excelente. care nu ti'au venit cu persoana cealalta de fata - in timpul convorbirii.

pentru ca relationarea cu altul impune o autocenzura din start. nedepasirea unor limite pentru a nu spune absurditati, pentru a nu'ti afecta imaginea sociala. astfel netestarea unor directii care la prima vedere sunt departate de 'numitorul comun' - de media discutiei. dar idei care in forul interior, cand/unde iti permiti sa ai orice fel de ganduri fara a te face de ras, cand le dezvolti descoperi ca sunt directii foarte bune. exact ca la curba lui gauss. cele mai bune si cele mai proaste sunt omise in discutii.

chiar daca in teoria brain-stormingului participantii trebuie sa puna pe masa toate ideile, oricat de proaste li se par la prima vedere, deoarece filtrarea (autocenzura) nu se face totdeauna la nivel constient, individul oricat de convins ar fi ca este safe sa deschida gura, tot nu va fi la fel de creativ-inventiv. asta oricum in conditiile ideale(!) in care grupul intr'adevar are capacitatea de a reactiona pozitiv la orice aberatii, creand o convingere de zona safe - lucru atat de rar incat cred ca grafic se afla pe o asimptota catre 0.

d'asta teoria brain-stormingului este o aberatie.(si d'asta. am mai vazut de la ted un tip care demonstra si el lipsa de potenta a brain-stormingului, nu am retinut pe ce baza o facea el)

fiindca in brain-storming toti membrii se vor autocenzura - si cenzura nu se aplica numai ideilor foarte proaste ci si a celor foarte bune, cenzura este doar in functie de cat de departata este ideea de cursul discutiei, de media sociala. asigura gandire/solutii mainstream. exclude inteligenta.

brain-stormingul are o alta functie pe care o indeplineste cel mai bine: testarea ideilor! mai multe persoane pot depista mai rapid punctele slabe ale unor idei.

dar nu poate crea idei, si m ai mult (si extrem de nociv): datorita limitarii autocenzurii grupul nu va fi capabil sa inteleaga genialitatea unei idei, daca aceasta este pusa pe masa.
.

marți, 3 aprilie 2012

note insomniace

.
pentru ca am pomenit anterior de valoarea umana.

se tot chinuie unii sa o cuantifice stiintific. (de cand cu facultatea de comunicare sunt foarte hilarizat de pretentiile stiintifice ale uamenilor)

la un moment dat unii au masurat'o prin IQ.

 apoi a venit unu' (cu un cerveaux cat pumnu'  - ca si rimeaza) si a masurat'o prin EQ.

 come on... astea sunt doar faţete. si ca orice faţetă care se respecta - sunt si indepartate de esenta, sunt si modificate de catre (prin) unghiul de abordare. sunt inutilizabile ca atare. 

 pana cand nu le va veni mintea la cap si vor folosi normele moralei pentru a o masura (pe valoarea umana)... dejaba.

asa ca vreau o super-mensa. o mensa si cu teste de morala.

la naiba. e 2 noaptea. si nu pot sa adorm. cre'ca starea de flow e de vina! care poate fi indusa si prin muzica. iar urechea mea in ultimele ore a ascultat... ia sa luam de pe lista: rossini, schubert, albinoni, vivaldi, bach. iar acum a inceput beethoven. cica minuet in G. si urmeaza fur elise. pai cum naiba sa opresti o asemenea minunatie pentru ca sa faci o chestie asa puerila cum e a dormi?! (in mod evident raspunsul de maine dimineata va fi cu totul si cu totul altul!)
 .

mensa

.


azi am iesit pozitiv. 
la un test mensa. 
si daca tot a fost ziua de iesire pozitiva la teste, nu pot decat sa ma felicit ca n'am facut alt test! pregnancy, something...

ahhh... nimic nu este mai placut pentru orgoliul intelectual decat un test de inteligenta care sa'i spuna ca e depasit de situatie! pe cuvant, asa zice. ca am depasit ceea ce poate el masura. si ca sa ma duc la aia sa ma vada. da' sa vina ei la mine daca e p'asa!

si uitandu'ma la curba din graficul rezultatului mi'am zis ca da, e corect asa. aia e curba care iti spune cat de singur sau ne-singur esti cu adevarat. dincolo de relatiile comune, banale, de cunoscutii cu care schimbi vorbe despre bere, vreme si dobanzi. aceea este curba care iti arata cam cu cati oameni poti comunica astfel incat sa nu te simti izolat. sa nu'ti simti gandurile izolate. si izolante.

de regula astfel de teste sunt mici distractii. insa in momentul in care testul este pe pagina mensa romania... cred ca lucrurile stau ummpic mai serios.

- - -

 zilele astea o tema predominanta pe care o intalnesc este starea de flow. din coincidenta (!) vreo doua speech'uri am vazut pe tema (a si b). pe primul il consider mai mult o lectie de management, pe al doilea cam ne-amaising dar cu o schema la final foarte edificatoare. schema care arata ca starea de flow este puternic relationata cu o emotie a unei provocarii incitante (challenge) si o concentrare a atentiei pe un anumit subiect - concentrare in asemenea masura incat sa ignori (involuntar) o parte din semnalele primite de la propriile organe de simt (foame, localizare spatiala, durere samd). 

iar cand atentia eliberata de la actiunile de constientizarea fizica se muta nu pe o actiune ci pe o non-actiune, ori pe constientizarea sinelui avem de a face cu meditatia. cu una reusita.

asa cum unii sunt adrenaline-junkies, eu cred ca sunt flow-junkie! inca de mic cam orice fac, fac cu scopul de a atinge acea stare. matematica, sah, chitara, meditatie, tenis, kendo, sapa la via unui amic, spart beton cu ranga, dat zapada...
daca o activitate nu are sanse de a ma duce acolo (curatenie in casa)... chances are... sa nu se intample prea des.

- - -

si daca initial faptul ca sunt pasibil de mensa m'a facut sa cred ca ca mi'am gasit compatriotii... dupa ce a trecut valul de adrenalina al orgoliului am inceput sa imi amintesc ca.

ca inteligenta ridicata nu presupune si calitate umana (desi eu consider ca e o dovada de minima inteligenta a intelege ca binele personal este substantial legat de binele comun. iar a te ocupa de binele comun este mult mai eficient pentru obtinerea binelui personal).

ca inteligenta ridicata presupune o mult mai scazuta capacitate de comunicare: stii din experienta ca tu ai dreptate (statistic-matematic demonstrat) intr'o proportie suficient de mare incat... e greu sa'i auzi pe ceilalti.

 ca inteligenta ridica la fileu un orgoliu destul de greu de combatut, el fiind chiar justificat - considera unii. 

asa ca sunt sanse ca mensa sa nu fie totusi raiul discutiilor pe care il visez.

 totusi mensa ar putea fi o chestie buna. ar putea fi un loc care sa ofere subiecte incitante si utile pentru binele comun, daca nu neaparat si parteneri placuti de discutie.  

 o chestie totusi m'a intristat... frustrat... legat de testul asta.
 faptul ca nu am stiut de el inainte sa moara tata. inainte ca sa'i afecteze cancerul creierul. la cata nefericire a primit, o astfel de recunoastere semioficiala i'ar mai fi alinat... cate ceva. fiindca stiu ca si el ar fi dat testul asta cu roatele'n sus.

.