Rosturi

.

Desi nici n’am baut si nici n’am luat nimic, in seara asta am ajuns la niste idei destul de neobisnuite. Mai ales pentru lumea de azi.

Dupa ce am aruncat un ochi pe cum ar putea decurge o discutie intre mine si unii (fanfaroni ai culturii care fac parada cu actiuni pseudoculturale) - sau cum au decurs x discutii cu indivizi cu pretentii de inteligenta – mi’a trecut prin minte ca punctul de scindare, de separare in orice discutie, locul unde nu ne mai intelegem, este cel in care intreb nedumerit “pai daca nu te’a preocupat filosofia… ce naiba ai facut!? ce altceva merita sa faci in viata asta?”.

Pentru ca filosofia in traducere literala inseamna iubire de intelepciune. (sa lasam deoparte exagerarile de exercitii de logica ori de lingvistica ascunse in mod fals si jenant sub acest nume- sa nu ne impiedicam in cohorta de cuvinte care explica alte cuvinte, care la randul lor explica alte cuvinte - cum spunea rebreanu)

Si care poate fi rostul omului daca nu acela de a cauta intelepciunea? Ce poate fi mai frumos de atat?! Ce poate fi mai firesc de atat?! (suna a intrebari pentru efecte retorice ieftine, dar nu’s – pur si simplu mi’au aparut ca intrebari reale)

(Ma refer la frumusetea de a o cauta si de a o aduce in viata de zi cu zi, de a o trai.)

“Cunosc o fata”… (andries). Oricine cunoaste o fata afla ca mai poate exista un alt rost al omului. Ca mai exista inca un raspuns posibil la intrebarea: care este rostul omului? Iar aceasta varianta ar fi bucuria(!). (asa, cu un semn al exclamarii care sa arate vivacitatea bucuriei)

mmmm… nu mai am continuare. Aici ajunsesem cand am oprit gandurile ca sa le pun pe hartie si acum nu le mai pot da din nou drumul la vale. (mai era ceva vag in sensul ca pentru el rostul ar fi cautarea intelepciunii, pentru ea rostul ar fi cautarea bucuriei si a’l invata pe el bucuria)

ps. ca tot am ajuns in preajma subiectului. am puternica impresie ca in ultimul timp oamenii se feresc sa aiba principii. pentru ca le confunda cu prejudecatile. iar ei vor sa fie liberi, sa gandeasca liber, sa nu fie prinsi in anumite scheme fixe / limitative de gandire - ca asa i'a invatat* societatea cu iz american ca trebuie sa fie.
-----
* - adica spalat pe creier. deoarece a renunta la organizarea propriei minti (lucru facut de principii) inseamna in fond a asigura anarhie in propriile ganduri / atitudini / convingeri. astfel incat individul trece de la stadiul trestie ganditoare la frunza batuta de vant.

.