Decizii

.

Exista o categorie de bancuri. Cu sotul care primeste vesti de acasa. Ca totul e in regula doar ca pisica are o gheara tocita. Pentru ca a fugit tare. Sa nu o calce multimea care fugea din casa. Pentru ca luase foc casa. Ca sotia daduse si foc la casa inainte sa se spanzure. Dupa ce ramasese gravida cu vecinu’. Pe care il vrajise ca sa se razbune pe nevasta lui care o parasise dupa ce se aflase in tot satul ca Maria ii face sex oral prea umed.

Ei bine, muncesc undeva.

Unde o pisica si’a sucit o unghie. Ca se mai intampla, pur si simplu. Gandirea decizionala reactioneaza la modul urmator: trebuie sa i’o sucim la loc. Cum facem? Pai o punem in fata casei si... oamenii cand vor fugi din casa vor da peste ea. Si eventual ii vor suci unghia la loc. Si cum facem sa fuga oamenii din casa? Pai dam foc la casa! Si cum facem asta? Pai... modificam functionarea centralei atomice din vecinatate. Si cum facem asta? Pai... cream un conflict intre chinezi si americani, pentru ca centrala noastra functioneaza cu piese americane produse in china.

Uite’asa mi’a fost azi calmat cheful de munca. Ala care ma lovise de aproape o saptamana atat de tare incat rezolvasem tot ce era de rezolvat, ba chiar mai initiasem si indeplinisem un proiect inainte sa apuce sa fie aprobat. Ocolind aprobarile, folosind politica folosita la Unire: punerea in fata faptului implinit.

Uite d'asta iti piere cheful de munca. Ca ajungi sa te intrebi de ce sa mai imbunatatesti pe ici pe colo casa careia i se da foc pentru alte motive ridicole.

.