..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

luni, 22 august 2011

Cognoscibil-necognoscibil, fluid-granit

.
Din categoria trucuri utile pentru tipul intelectual (deși mai corect este tipul cu neliniști metafizice decât intelectual, da’ suna prea înfricoșător). Daca vrea lângă el o tipa din categoria intelectuale are nevoie sa facă niște mici ajustări.
Fiindcă fără ele femeia intelectuala pe care o cauta îl crede – din cauza aparentelor – lipsit de forță, iar femeia... ne-intelectuala – pe care nu o dorește – il cauta pentru perioada scurta, pentru orgolii personale (uite ca nu sunt chiar proasta, io am ce împarți chiar și cu tipul ala extrem de deștept). Iar apoi il tot cauta pentru sex pur și simplu.
Este primul articol din categoria ‘io sfătuiesc’. Ma feresc insistent sa fac asa ceva. Pentru ca vad prea multi nestiitori sfătuind. Dar acest subiect cred / sper ca l’am rumegat suficient de bine încât sa spun ceva corect, încât fie realmente util. Si altora, dar mai ales mie – fiindcă îl tot uit. Si îl ‘redescopăr’ ai funcționează si nu mai am nevoie de el si il uit si iar nu mai merge căruța și iar îl redescopăr și tot asa.

-----

Când ești om al cunoașterii ai obișnuinta de a aborda necunoscutul.

 Necunoscutul este - firesc - de doua feluri: cognoscibil si necognoscibil. (banal, știu, dar trebuia o propoziție de introducere)

Chiar și necunoscutul necognoscibil trebuie abordat. (Chiar dacă știi ca nu poate fi cuprins de mintea umana.) Acel trebuie face referire la acea nevoie resimțita interior ca fiind mai importanta decât toate celelalte nevoi. E acel trebuie care iti vine din tine, nu e unul din am auzit / citit eu ca asa se face.

Firesc, contemplarea necunoscutului necognoscibil iti induce o stare de nesiguranță. Nu este nesiguranța prostănacului care nu stie dacă sa treacă sau nu strada pe trecerea de pietoni când se apropie o mașina creând o stare confuzantă și pentru el și pentru șofer. Ci este o nesiguranță de adâncime, despre esențele ființării. Si este o incertitudine care se simte de către cei din jur chiar dacă nu au habar de unde și pana unde se întinde.
Voi cauta textul în care castaneda spune despre abordarea necunoscutului ca om al cunoașterii. Simt ca mi’a scăpat ceva de acolo. Sau sper ca mi’a scăpat ceva de acolo – un sfat despre cum sa abordezi necunoscutul necognoscibil și sa ramai... hai sa zicem granitic.

Si mai este celalalt necunoscut, cel care poate fi cuprins de mintea ‘telectuală – cunoscutul cognoscibil.

 Chiar dacă reușești și îl transformi în cunoscut (sau în mai aproape de cunoscut) vei trece rapid la următorul lucru-obiect-fenomen încă necunoscut. Este o goana – uneori mai rapida, alteori intr’un ritm de’a dreptul tihnit – după lucruri-obiecte-fenomene necunoscute.
In starea de ‘cunoaștere’ te raportezi cu precădere la lucrurile din jur pe care nu le cunoști.

Si aceasta abordare ajunge din nou sa imprime în prezenta ta o stare de incertitudine. De asta data chiar mai apropiata de suprafață, ușor confundabila cu starea de nesiguranță a prostănacului nehotărât / nesigur la trecerea de pietoni. Uneori nici chiar tu nu o mai poți diferenția ușor, uneori chiar te și întrebi mirat atunci la ce îți folosește activitatea de a cunoște dacă ajungi în aceleași situații și stări ca și cei care...

Ori dintre toate lucrurile pe care o femeie le iubește la un bărbat, cel mai de preț este nesiguranța lui! Pe locul doi ar fi inactivitatea lui.

Este uimitor cat de rapid reacționează femeia la schimbarea de atitudine, de la nesiguranță la siguranță, la același bărbat. Același fizic, aceeași prezentare aceleași dotări materiale.

Trecerea în starea de siguranță se face ușor prin... autoinducerea unei stări de tâmpenie: autosuficiența. Schimbarea raportării de la cele necunoscute la cele cunoscute. Firesc, privind ceea ce cunoști deja și neprivind ceea ce nu cunoști ai starea dubitocului comun ‘eu știu cum merge lucrurile bai...!’. (exista și alte metode dar mult mai laborioase, mai dificile – poate mai bune, dar mai greu accesibile)
Si da, exista pericolul de a rămâne în aceasta stare. De a deveni ea starea ta comuna, obișnuită. Fiindcă este o stare care îți conferă siguranță, securitate, liniște, pace, energie pentru a face/obține lucruri (evident, lucruri materiale – adică superficiale). Si mai ales fiindcă este o stare care social te face brusc magnetic, împrejur chipurile încep sa îți zâmbească - în hora. Ele pentru ca le place pur si simplu ceea ce vad/simt, ei pentru ca spera sa fie mai degrabă de partea ta decât...
Dar riscul nu este chiar real decât dacă de fapt ființa ta nu este polarizata către cunoaștere. Daca intr’adevar ești un om al cunoașterii vei fi tras înapoi in feluri în care nu i te vei putea împotrivi. Iar dacă te vei încăpățâna nu vei face decât sa te transformi intr’un om nemulțumit de el însuși. Dar cu siguranță vei fi întors la căutările tale indiferent de efecte (link citat paler – viata pe un peron, al doilea).
Cel mai mare neajuns este stagnarea în cunoaștere. Singurul notabil.

In acest mod simplu (...bradul ajunge lângă perdea! toma caragiu) ajungi sa manifești aceeași forță de atracție pe care melteanul de rand o obține in mod natural prin atitudini taurine, de încăpățânare stupida, de siguranță, de convingeri ferme. El ajunge cu ușurință acolo pentru ca pur și simplu nu bănuiește  ca exista mai multe variabile în fiecare ecuație. El merge pe premiza ‘ceea ce nu cunosc nu exista’. Astfel ca nu are parte de acele sesiuni de întrebări ‘am luat totul în calcul? am interpretat corect ceea ce am văzut? alte explicații nu mai sunt cumva? șamd’.

Tot ce trebuie ținut minte este necesitatea basculării spre starea granitica din când în când. Nu foarte mult, nu abuzând, pentru ca exagerând întoarcerea la matca va fi însoțită de un recul violent.

ps. ceea ce încă nu am reușit este amețirea piticului pe care îl apuca uneori crizele de tipul ‘de ce’. Uneori in cele mai nepotrivite momente. Intr’un bar, în momente de distracție, când observ ca îmi place o anumita prezenta și trebuie făcut... cu totul altceva decât conștientizarea superficialității micilor acțiuni cotidiene. Pe piticul asta îl pot ameți cu băutură sau cu oboseala. Dar ambelor le trece efectul prea repede.

---------

Si sa spun care e povestea cu starea granitica. In opozitie cu starea fluida (azi mi’au trecut prin minte aceste denumiri asa ca banuiesc ca trebuiesc explicate putin).

In adolescenta am observat la tatal meu un pericol mare al inteligentei. Apare atunci cand stii ca stii. Si stii ca foarte rar cineva din jur spune ceva nou sau corect 100%. Asa ca stii dinainte ca deciziile le poti lua pe baza a ceea ce cunosti deja. Te’ai obisnuit sa stii dinainte ce va vrea sa spuna fiecare, te’ai obisnuit fii plictisit de asteptarea terminarii frazelor lor, te’ai obisnuit sa te plictisesti vazandu’i ca nu isi gasesc cuvintele, te’ai obisnuit ca sa ii ajuti sa’si spuna ideile lor cu conceptele pe care le oferi tu. Uneori ti se pare ridicol ca ei nu isi dau seama ca au pierdut timpul aiurea vorbindu’ti, nu au contributit in cunoasterea pe care o ai din moment ce tu i’ai ajutat sa formuleze ideile... inainte ca ei sa apuce sa iti explice despre ce vor sa vorbeasca.

Am vazut ca ma indreptam in directia asta, am avut norocul de a’l vedea pe tata la cap de linie. E un dead-end. Sau un naspa-being.

Trebuie sa’l lasi pe celalalt sa vorbeasca. De multe ori (de fapt de regula) vorbirea nu are rol de comunicare de idei. Ci de relationare. Prin vorbe oamenii obisnuiesc sa relationeze, nu sa isi transmita intelepciune unii altora. (avand o meserie tehnica inca mai gresesc considerand deseori ca macar aici comunicarea ar suferi o exceptie, macar aici comunicarea ar trebui sa fie preponderent legata de infomatie, nu de relationare).

Si... iar am ajuns povestind despre altceva.

Spuneam despre... mai intai starea fluida.
La un moment dat – nu mai povestesc de ce – am fost convins ca raspunsul este gasirea armoniei. Armonie de toate felurile: interioara, exterioara, profunda si superficiala. In planul ideilor in ganduri, in plan fizic in miscari... peste tot. Iar de la armonie la fluiditate nu este decat un pas.

Iar starea de fluiditate este lipsita in sine de greutate. Pentru a fi cat mai fluid trebuie sa renunti cat mai mult la greutate.
Ori ca barbat, pentru a fi functional / eficient in societatea de azi trebuie sa prezinti fermitate, hotarare, greutate. Granit.

Trecerea in aceasta stare (starea granitica) este relativ simpla. Uneori functioneaza reamintirea unei schite vazute cnadva pe toate drumurile in care se arata cum un corp afecteaza ceva in relatia spatiu-timp (ceva de genul asta). Alteori conectarea la... niste chestii (alta poveste lunga). Prima formula a fost cea din armata, indemnul unui ofiter superior ‘lasati’va pe coaie!’ – faceam repetitii pentru cantarea de la juramant si nu sunam suficient de masculini (cca 300 de soldati).

Acestea sunt trecerile pe care trebuie din cand in cand sa mi le amintesc sa le fac de la lucrurile necunoscute la cele cunoscute si de la starea fluida la cea granitica. Dus-intors, echilibrate.
Iar daca gasesc vreo cale de a le imbina – in acelasi timp si una si alta... apoi probabil imediat voi cauta alt necunoscut: sa gasesc cum pot levita ori cum pot trece prin pereti!
.

19 comentarii:

  1. esti bestial uneori, pe bune :))
    asta cu "lasa-te pe coaie" e antologica.
    cat despre textul tau, ce pot sa zic? pe mine ma atrag barbatii cu nelinisti metafizice, desi prea putini sunt cei care chiar le au, majoritatea sunt fake. de genul: hai sa impresionam bivolita cu inteligenta si charmul nostru de masculi geniali si neintelesi:))
    chestie care la mine nu tine. prefer un bivol autentic decat un intelectual fake si asta cred ca tine de gradul de plictiseala.
    un intelectual fake intotdeauna va incerca sa imi explice cat e el de inteligent, cand asta se vede de la primele 2 propozitii. ai sau n-ai. e simplu.
    un tip cu nelinisti d-astea poate sa faca pe bivolul, dar va atrage o categorie anume de femele, in general pe termen scurt.
    acuma nah, cine zice ca tre' sa iti cauti jumatatea fiind tu insuti, mananca rahat, pentru ca prea putini oameni asteapta sa vada autenticul, si majoritatea asteapta o coaja de conformitate la suprafata. si daca vrei sa mai faci vreodata sex in viata asta, tre' sa te conformezi :))
    In alta ordine de idei, doua chestii care mi-au sarit in ochi: nu-ti merge link-ul catre Paler, si nu se zice "a aduce aportul" pentru ca aport inseamna a aduce ceva. E o formulare comunista care a intrat in vorbirea curenta ca si "eu continui" sau "tranversez".

    RăspundețiȘtergere
  2. p.s. am postat anonim ca sa nu zici ca fac pe desteapta pe blogul tau :)
    iar cu levitatia cred ca te pot ajuta eu :D

    RăspundețiȘtergere
  3. a. merci pentru corectura. da, am cateva sechele 'deprinse' in perioada...
    b. imi fu lene sa pun si linkul - aia era notita pusa pe cand il scriam in word (lene motivata si prin faptul ca este un citat pe care l'am postat de minim doua ori si l'am mai amintit de inca 3-4 cred, si nu vroiam sa fie o aparitie deranjant de insistenta). dar acu' o sa ma pun sa il caut.
    c. anonimo... care faci pe desteapta pe blogul meu! cine esti? :P
    d. vreau levitatie, vreau levitatie! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. pentru "prea putini oameni asteapta sa vada autenticul, si majoritatea asteapta o coaja de conformitate la suprafata" ai nota zece cu coronita! tu... care faci pe desteapta la mine pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  5. am pus linc. http://castleless.blogspot.com/2008/07/citate.html - al doilea citat de'acolo (singuratatea se poate substitui cu cautarile interioare).

    RăspundețiȘtergere
  6. aham. citit. admit ca e greu sa traiesti langa un personaj in continua cautare de sine.
    mai devreme sau mai tarziu cu totii renuntam la un anumit nivel. cautarea continua, undeva in interior, la suprafata ajung doar mici valuri pentru ce naiba, vrem si trebuie sa fim acceptati in societate.

    RăspundețiȘtergere
  7. am uitat sa-ti spun despre levitatie: are legatura tot cu cautarea de sine, dar nu aceea care include o lupa si o masa de disectie, ci lichefiere, fluidizare pana cand esenta care esti, se dizolva in absolut.
    este o intoarcere catre sine, deschizandu-te spre inalt. o "intoarcere pe dos" a noastra, care am fost invatati in mod constient sa tindem spre limite fizice din afara corpului. in loc de asta, ar trebui sa incercam sa tindem spre inalt, prin interiorul nostru, care e cel mai bun portal.
    nu stiu daca face sens ce spun aici. nu-s guru, ci doar imi place sa experimentez in toate dimensiunile :)

    RăspundețiȘtergere
  8. aha, deci esti c a. mananc, revin cu raspuns.

    RăspundețiȘtergere
  9. boon. sanse mari sa fi c a .
    desi nu se prea 'pupa' nici vocabularul, nici subiectul. ba... subiectul n'ar fi surprinzator. in fine.
    'cautarea se opreste...' discutabil. ca o opresti pentru ca a devenit dificil de continuat e posibil, dar nu e 'frumos'. iar cand cautarea e din pura necesitate interioara... nici nu e sanatos! :D
    dizolvarea de care zici imi aduce aminte de ce spunea castaneda: pierderea formei umane (la nivel psihologic). forma umana care ne cere sa fim cu orgolii, euri...
    si... mmm... aaa... daca metoda nu functioneaza... money back?

    RăspundețiȘtergere
  10. :) nu-s c.a.
    si nu spuneam ca opresti cautarea, ci ca renunti la un anumit nivel, la cel vizibil, demonstrativ, etc. cel pe care il afirmi. ramane cautarea interioara, cea pe care o percep cei din jur, si-i scoate din minti pentru ca nu inteleg unde te duci atunci cand esti absent.

    RăspundețiȘtergere
  11. da, am observat in celalalalt loc ca nu esti ca.
    coincidenta, si ca (ori cineva din aceeasi locatie) a vizitat aceeasi pagina in acelasi interval de timp. sau am fost eu neatent, ca am facut cautarea in doru' lelii, de amuzament ca ip'ul e magia...

    si da, se ajunge la limitarea efectelor vizibile. tot in perioada asta am scris cateva randuri in care spuneam despre asta. cand cele interioare iti cer cu fermitate anumite decizii, atitudini fata de mediul in care te afli... ori iti ignori dorintele, nevoile, ori devii perturbant.

    castaneda spunea pentru asta ca trebuie aplicata "mimarea nebuniei". a nebuniei pe care o traiesc oamenii comuni, pentru ca evident traiesc intr'un carusel atat de aberant incat nebunia e o eticheta potrivita.
    am incercat, dar am patit ca ala care face pe prostul si ramane asa.
    iar cand mi'am revenit a fost cu cantec.

    RăspundețiȘtergere
  12. iar plecarea aia care te face sa pari absent... atat de tare ma doare ca nu pot lua persoana de langa mine cu mine in acele tasniri...

    RăspundețiȘtergere
  13. cine zice ca nu poti? nu poti lua pe oricine, dar tot din experienta iti spun ca uneori, once in a blue moon, este posibil.
    acum, ca ai aflat cine sunt, esti dezamagit :)) right?

    RăspundețiȘtergere
  14. dezamagit?
    doar se completeaza un tablou cu elemente suplimentare...
    si placute.

    RăspundețiȘtergere
  15. haha, n-o sa recunosc niciodata in public, ca am preocupari filosofico-intelectuale :)) n-o sa te creada nimeni daca incerci sa-mi strici imaginea superficiala :D

    RăspundețiȘtergere
  16. :)) am sa neg pana la ultima cifra din IP :))

    RăspundețiȘtergere
  17. am sa dovedesc cu biblioteca ta de aici! :P o gasesc eu cumva...

    RăspundețiȘtergere

spui, semnezi.