Speranta

M’am tot lovit de speranta in zilele din urma.

De ce n’a iesit speranta din cutia pandorei? Atunci. De ce a iesit mai pe urma? Si cum? Si cand? Cine i’a dat drumul? Ca evident pana la urma a ajuns sa ne viziteze. Din cand in cand, dupa chef ori toane. (chef si toane sunt acelasi lucru?)

Hesse, intr’o povestioara spunea despre speranta zilei de maine. De dupa barele manastirii, de dupa barele puscariei. Comparatii, diferente.

Vad intr’o intersectie speranta intr’un afisaj. Zilele acestea reclama unei banci se bazeaza pe speranta. Este cuvantul si ideea mesajului.

Pe de o parte mesajul pare a avea dreptate. Speranta parca ar putea sa ne ajute. La modul practic. Si unii psihologi spun ca avem parte de ceea ce gandim. Asa ca o posibila solutie este sa gandim cu speranta, pozitiv. Alti filozofi spuneau asta de mai demult. Teozofii erau convinsi de asta. Fizicienii cu fizica lor cuantica se pare ca o demonstraza.

Dar. De foarte multe ori, cand aud cuvantul speranta, imi aduc aminte ceea ce spunea Despina despre subiect. Desi intre noi doi eu eram cel pesimist si negativ si asa mai departe, la capitolul asta m’a uimit. Plina de obida, intr’o zi, a spus ca speranta este unul dintre cele mai proaste lucruri pe care le’a putut inventa omul. Ceva inlauntrul meu s’a impotrivit. Pentru mine speranta facea parte din categoria de lucruri frumoase, capabile de a face viata unui om mai luminoasa... Dar a trebuit sa ii dau dreptate. Pentru ca. Speranta este aceea care il face pe om sa nu actioneze pentru ceea ce doreste. In momentul in care omul spera... el spera si asteapta sa pice din cer obiectul dorintei sale. Daca omul nu spera, devine activ. Creaza conditiile necesare pentru obtinerea lucrurilor la care viseaza. Mi’a luat ceva timp sa accept schimbarea conotatiei (din pozitiva in negativa) termenului speranta, insa a trebuit sa o fac. Fiindca este adevarat. M’am uitat la mine, m’am uitat in jur. Un om care spera este in stare sa se aseze intr’un colt, sa se uite la televizor non-stop si sa spere. Ca la un moment dat va trai in sfarsit viata frumoasa pe care o doreste. Un om care da insa speranta la o parte din fata ochilor va incepe sa actioneze pentru a obtine. Rezultatele celor doi sunt net diferite (interesanta comparatia nimicului cu ceva, este ca impartirea la zero). Drumurile parcurse de cei doi sunt diferite.

Astfel privita, intamplarea cu Speranta ramasa inchisa in cutia Pandorei nu mai este o tragedie. Tragedie devine eliberarea ei. O tragedie necunoscuta, facuta in culise, de catre rauvoitori.

Mesajul publicitar al bancii respective nu mai este un mesaj pozitiv.

Insa mai sunt si ceilalti. Cei care ne spun ca traim ceea ce gandim. Ca gandurile noastre ne determina (in felurite moduri) realitatile noastre. Aici facem insa diferenta intre sperante si convingeri. Deoarece sunt convingerile noastre cele ce dicteaza particica de lume in care traim. Nu speranta.

Convingerea ca meritam o viata frumoasa, convingerea ca nesimtitii merita sa fie blamati pentru nesimtire, convingerea ca lumea in care traim este o lume a valorilor morale... La naiba! Am luat’o razna.