..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

luni, 16 martie 2009

Gugal.

Din cand in cand ma mai trezesc cu cineva care ma anunta despre mine. De pe gugal. Asa ca, preventiv ma mai caut si eu.

Azi am gasit in afara de referirile corecte.

Una bucata informatie ca dau lectii de chitara. Cu numar de telefon. Not me. Uneori nu reusesc sa ma descurc onorabil nici pentru mine cu chitara’n mana. (functie de cantitatea de alcool, starea de spirit si prezenta carnetului cu cantece)

Una bucata castigator de concursuri scrable. Pe asta il stiu de mult. De cate ori am jucat am pierdut in fata celor doua prietene pasionale (pardon, pasionate) de asaceva. Pierdut in stil barbar. Tot nu inteleg de ce. Or fi terminat ele literele, dar eu am citit o gramada mare de cuvinte. Not me.

Dosar la tribunalul bucuresti – de insolventa. Faliment. Not me again.

Un cont pe facebook. O fi al meu, habar n’aveam de el. Oricum e gol. O fi al meu?

Una bucata anunt de la Marinela. Imi spune “Liviu, bucura-te ! M-ai pierdut ! Nu am chef sa ma incarc cu energiile tale negative.”... sincer, am tresarit. Am pierdut’o si pe ea? Chiar am vrut sa o pierd sau fac si eu ca Paler (de regula faceam, dar si in asta data)? Bine, nu ca el, ci asemeni personajului sau cu viata pe peron. Am energii negative atat de puternice? E drept ca nu mi’o aminteam, poate chiar nici nu o cunosteam, dar sa ajung sa pierd o femeie fara sa o cunosc... pare sa sune urat, nu? Chiar negativ... poate si un pic energetic! Nope, not me.

Insa am gasit un interviu dat cu 3-4 ani in urma. Asta e al meu. Insa ciuntit si maltratat de ma tot intreb cum sa fac sa’l scot de acolo... se inteleg tot felul de bazaconii din el, sunt afirmatii rupte de contextul discutiilor din spatele interviului.

Ah, si iata Liviu ii raspunde in pagina urmatoare Marinelei. Cum ca “textele obscure si stupide ... trebuie aruncate direct la cosul...” Mda. Inca doi oameni ce se iubesc. Luati'va! O camera. De hotel ori capitonata.

Inca un blog cu numele meu de familie, nu intru pe el, not me.

Si adresa de mail de la firma. Pusa pur si simplu intr’o lista. Adresa mea. Why? Who? Agenturili straine? Sunt pe lista neagra a securitatii? Sunt urmarit? Sunt paranoic? Sunt? Sau sint?

4 comentarii:

  1. Mai trec din cand in cand pe-aici ,scrii cu umor si inteligenta! Imi plac mult oamenii inteligenti,asa ,ca tine!

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt nu numai inteligent si cu umor. uite, sunt si prompt. iti multumesc. orgoliul meu da sa prinda aripi.
    m'au pacalit astia cand eram mic - cum ca inteligenta ar fi un atu. si am tot incercat sa o practic... deja nu mai inteleg de ce insist... nu e buna de nimic. mai bine ma apucam de fotbal sau de manele. si de rontait seminte pe caldaram. in timpul liber as fi citit probabil doo-tri pagini din ceva freud si l'as fi luat de bun si as fi crezut ca ala chiar e inteligentu' lumii. si as fi facut furori cu cultura mea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru ca imi esti simpatic si pentru ca am citit ca iti place Nietzsche: ---"Dumnezeu a murit!-semnat Nietzsche, Nietzsche a murit!-semnat Dumnezeu."(pe zidurile Sorbonei,mai 1968)

    RăspundețiȘtergere
  4. Oui, je le sais. Pentru ca imi sunt simpatic, Nietzsche a mai spus: "ce'i cinste mai mare decat sa'l intepi cu un ac pe acel ce se umfla in fata celorlalti, ca broasca cu aer!?" citatul este din memorie, in consecinta cateva cuvinte pot fi doar in spiritul ideii, nu si in litera originala. Si multe altele. "Nimeni nu L'a pierdut mai mult decat acela ce credea in El" - de asemenea citat din memorie. Si mare convingere am ca nu vorbea despre faptul ca ar fi murit cu adevarat, ci despre faptul ca la nivel social si'a pierdut existenta. Societatea nu mai tinea cont de El, omul isi luase in propriile maini haturile aflarii, fiintarii sale pe aceasta lume. Parintele Cleopa spunea ca asta este unul din primele pericole ale pierderii de sine - orgoliul unuia de a se sumeti singur in fata existentei, orgoliul, vanitatea de a considera ca nu are nevoie de El. Asta imi aduce aminte de formularea lui Laplace "Dumnezeu? Nu am nevoie de aceasta ipoteza!"
    Na ca am pierdut umorul pe drum. Probabil va invia in episodul viitor ca bobby in dallas.

    RăspundețiȘtergere

spui, semnezi.