prea tarziu

prea tarziu pentru fericire. a fost deja prea tarziu din momentul in care m'am obisnuit cu bataile lui iuli. din momentul acela am inceput sa fiu convins ca nu merit. fericire, apreciere, atentie, o vorba buna. dupa 25 ani de persistenta in aceasta convingere este, cred, imposibil sa o sterg cu buretele. ca si cand n'ar fi facut parte din felul meu de a vedea lumea de cand ma stiu. si asta la randul ei este, firesc, o alta convingere.

acum un an un documentar al lui bruce lipton despre adn si convingeri mi'a dat 'gaz' pentru a ma departa, pentru a porni in alta directie.

apoi a aparut ea. a venit si a plecat. cu tot cu gazul meu.

cu ceva timp in urma mi'am inchis blogul. pentru ca nu imi mai pasa. hilar, mi'l redeschid fix pentru acelasi motiv.

ps. poza de pe blog cred ca este de la ultima aniversare a mea inainte sa apara iuli. cam asa aratam cand a inceput sa ma bata. un tip de altfel deosebit de cult. am descoperit acum vreo 7-8 ani, socat, ca avea (are) cunostinte destul de largi din psihanaliza...