Poveste

A fost odata ca niciodata un loc curat. Alb ca spuma laptelui. Ca daca n’ar fi fost nu s’ar fi povestit. Acel loc te imbia la lucruri frumoase. Iti dadea voie sa te simti ca acasa, sa te dezbraci de masti, sa uiti de clocotul comun al vietii. Iti aducea aminte ca exista in tine ganduri pe care le reprimi din cauze obiective. Cum ar fi faptul ca traiesti intr’o lume in care animalicul domneste.

Si fiindca am fost si eu acolo, fiindca m’am lasat imbiat de atmosfera deosebita, am lasat armele, armura si ce inutilitati zornaitoare mai purtam. Si mi’am adus aminte. De mine. De linistea unor ganduri frumoase.

Era frumos. Zgomotul grosolan al strazii devenea un element de care puteam uita acolo.
Brusc, un nimeni sare la mine cu strigate de lupta. Ma uit mirat la el, ii zic sa stea calm. Si sa ma ocoleasca. Acolo nu era un loc de lupte barbare. Acolo nu vroiam sa intre miasmele putrede ale strazii. Si am anuntat ca nu ma lupt findca nu vreau, nu fiindca mi'ar lipsi mijloacele.

Nu am fost crezut.

A mai trecut putin si o tanti s’a repezit in mine cu tot ce avea. Sa muste, sa sfasie. Spumeganda. Cu fire verzi de saliva curgand din bot si luciri demente in privire. Am facut un gardulet pe partea dinspre ea si am mai anuntat inca o data ca am un trecut bogat. Si am acces la o paleta prea larga de manifestari pentru a fi luat cu usurinta ca tinta pentru batalii stupide, pentru jigniri. Firesc, nu m’au crezut. Se pare ca e o regula ca omul modern sa nu creada decat ceea ce atinge.

In scurt timp, inca un cocosel isi incearca dintii in mine. Stapana reglilor jocului l’a mangaiat parinteste pe cap dojenindul cu zambetul pe buze. Deja era a treia oara. Deja nu mai era loc de respirat. Senzatia de securitate a disparut complet. Am luat de jos o prastie mica si i’am raspuns acestuia din urma, mai pe limba lui. Vroiam sa fiu lasat in pace, sa ma bucur de albul locului. Desi din momentul in care m’am aplecat dupa prastie imi era clar ca albul acela nu mai are cum sa ramana alb dupa ce cocoselul spurcase tot si primise zambete.

A fost odata ca niciodata. N’au trait fericiti pana la adanci batraneti. Au fost inchise comentariile pe blogul Veronicai.