Dezamagire - Dan Puric

Care este vina Bucurestiului ca a fost ales candva sa devina orasul cel mare?

Care este vina Bucurestiului ca a trebuit sa primeasca orice om venit de aiurea cu pretentii de marire, bazate mai mult sau (foarte adesea) mai putin pe intentii oneste?

Care este vina bucurestenilor incat au fost invadati de nemultumiti de propria lor casa, de oameni ce nu’si gaseau rostul in propria lor casa?

Care este vina bucurestenilor de au trebuit sa invete sa caute in copilarie frumusetea naturii, sa invetete sa caute pamantul ascuns de asfalt, sa invete sa caute cerul ascuns de betoane, sa invete sa caute soarele? De le’au putut gasi in parcuri sau in carti sau rar - in vacante! Cel ce a invatat sa caute pamantul si iarba si lemnul copacului poate nu mai are cum sa gaseasca si inocenta celui ce le’a primit aprioric, dar efortul primului spune ceva despre acesta, despre simtirile lui. (atentie, nu vorbesc depre a invata sa gasesti ci despre a invata sa cauti - a invata sa gasesti presupune intrucatva o indrumare, de regula exterioara, spre obiectul cautat, pe cand a invata sa cauti presupune ascultarea unei porniri interioare).

Care este vina bucurestenilor de au creat / invatat alte limbaje corporale, alte limbaje de comunicare pentru a smulge o farama de intimitate in ingramadeala creata de puhoiul stramutatilor?

In toata viata mea NU am cunoscut NICI UN SINGUR bucurestean care sa considere ca originea lui este un motiv de a’i dispretui pe cei din alte parti.

Insa am VAZUT in copilarie, intr’un sat, un mucos de 7-8 ani dispretuindu’si tovarasii de joaca – consateni, din Pojorata, langa Suceava, pe motiv ca el mergea de doua ori pe luna la Bucuresti si vazuse metroul!

Insa am VAZUT in armata indivizi din zone limitrofe Bucurestiului (Popesti Leordeni, Otopeni) dispretuindu’si tovarasii de suferinta pe motiv ca ei insisi ar fi fost pasa’mi’te din Bucuresti, desi erau de langa Bucuresti!

Insa am VAZUT o fata ce m’a luat la o nunta acasa, intr’un sat (sau comuna, undeva pe langa Dragasani) pentru a se fali ca se vede cu un bucurestean, cu toate ca nu aveam prea multe de impartit.

Am VAZUT numai durerea ascunsa a stramutatilor in Bucuresti, dorul de casa, scrasnite in dinti si transformate in fala in fata celor de acasa. In fata fostilor prieteni, fostilor iubiti, fostelor iubite. Asa am vazut creandu’se frustrari. De ambele parti. Ce vina avea Bucurestiu si locuitorii lui pentru aceste frustrari?

Am VAZUT venind in Bucuresti la facultate tineri scapati de acasa fara educatia minima a celor sapte ani. Si facand aici lucruri pe care nu si le’ar fi permis acolo. Si apoi falindu’se cu ele!

Intr’o asezare mica dai socoteala de faptele tale in fata multor cunoscuti ce vor fi intamplator in zona. Intr’un oras mare dai socoteala numai in fata constiintei tale. Care este vina bucurestenilor ca in casa lor vin puhoaie de adolescenti neobisnuiti cu acest mod de autocontrol?

Care este vina bucurestenilor ca aceste puhoaie au crescut in generatii de stramutati fara de constiinta, ramanand aici?

Care este vina bucurestenilor de sunt in minoritate in propria casa, de trebuie sa suporte un turn babel in sufragerie, si inca unul in bucatarie? (sufrageria inseamna lumea, socialul, bucataria inseamna hrana, sacrul)

Care este vina bucuresteanului ce se duce cu zambetul pe buze in creierul muntilor sa’si ia portia de natura ce’i lipseste atat de mult, de este primit de fiul de opt ani, al cabanierului, cu cuvintele “nu avem nimic pentru bucuresteni”? ...si asta prin anii ’94, ’95 cand pe munte nu urcau inca puhoaiele de manelisti, ci doar cei ce cunosteau si pretuiau muntii si ii respectau regulile!

Si care este vina bucurestenilor de trebuie sa suporte si jignirile unor oameni, altfel deosebiti, care ii amprenteaza cu titulaturi dezonorante de damboviteni zgomotosi si goi (Octavian Paler) sau damboviteni autosuficienti (Dan Puric)?

“..., va raspunde cu suficienta damboviteana, considerandu’se un fluviu al cunoasterii,..., etichetand cu lejeritate marturisirea ca fiind un reziduu de gandire patetic ortodoxa si nationalista.” – intr’o carte plina de frumusete gasesc aceasta mizerie gratuita. Primele doua persoane care imi vin in minte ca grefandu’se pe acest tip de etichetare (aferenta marturisirii) NU apartin Bucurestiului, Dambovitei. Primele doua persoane care vor reactiona cu durere adanca la asemenea etichetari apartin insa Bucurestiului...

--- later edit: va rog, nu mai jigniti in mod gratuit orasul meu, va rog nu ma mai jigniti in mod gratuit, pe mine, ca bucurestean!