Postări
Din discutia cu radu.
In urma penultimei intalniri si’a luat Puric. Nu o carte, ci doua. Deodata. Ca’i povestisem despre om...
Insa nu a trecut de prefata. Unde un garcea se pare, pe nume parca de gabriel, ghita, nu’stiu’cum pune cateva afirmatii gretoase, rigide si pe un ton de talcioc. Afirmatii care faceau o diferenta, repet, rigida intre ortodoxie si protestantism. Afirmatii care aratau o atitudine pe care mon ami a perceput’o ca inflamatorie, retrograda. Una din convingerile dominante ale lui radu fiind ca toti trebuie sa aiba loc, sa se inteleaga, sa se impace... Moment in care rasteala cu iz de mici si bere catre protestantism l’a ridicat in picioare.
Si a inchis cartea. Inca din prefata.
Pentru ca “Nu ma mai intereseaza sa aflu cine este, Dan Puric, daca ii permite aluia sa’i faca prefata si sa puna asemenea lucruri in ea”. “Nu pot sa mai cred ca are o valoare ridicata daca in prefata permite asemenea afirmatii...”. (de la radu cetire / parafrazare)
Iata paradox. Permisivul in realitate nu este permisiv. Permisivul este permisiv doar legat de ideile care rezoneaza cu modul sau de a fi, care nu contrazic legea de baza: sa fim impaciuitori!
O situatie similara, si mai urat decat atat, am avut si eu cand am citit convorbiri cu Octavian Paler. Interviuri tinute de un alt ghita, pe nume daniel, care ingretoseaza acele pagini intercaland vorba curata a lui Paler cu randuri, paragrafe intregi de debitari care’ti fac gura punga.
Insa eu, nepermisivul, am trecut peste. Si am citit in continuare. Radu permisivul nu.
Oamenii de valoare nu’s de fapt de valoare sau chiar trebuie sa accepte compromisul asocierii cu tot felul de tarlea?
In urma penultimei intalniri si’a luat Puric. Nu o carte, ci doua. Deodata. Ca’i povestisem despre om...
Insa nu a trecut de prefata. Unde un garcea se pare, pe nume parca de gabriel, ghita, nu’stiu’cum pune cateva afirmatii gretoase, rigide si pe un ton de talcioc. Afirmatii care faceau o diferenta, repet, rigida intre ortodoxie si protestantism. Afirmatii care aratau o atitudine pe care mon ami a perceput’o ca inflamatorie, retrograda. Una din convingerile dominante ale lui radu fiind ca toti trebuie sa aiba loc, sa se inteleaga, sa se impace... Moment in care rasteala cu iz de mici si bere catre protestantism l’a ridicat in picioare.
Si a inchis cartea. Inca din prefata.
Pentru ca “Nu ma mai intereseaza sa aflu cine este, Dan Puric, daca ii permite aluia sa’i faca prefata si sa puna asemenea lucruri in ea”. “Nu pot sa mai cred ca are o valoare ridicata daca in prefata permite asemenea afirmatii...”. (de la radu cetire / parafrazare)
Iata paradox. Permisivul in realitate nu este permisiv. Permisivul este permisiv doar legat de ideile care rezoneaza cu modul sau de a fi, care nu contrazic legea de baza: sa fim impaciuitori!
O situatie similara, si mai urat decat atat, am avut si eu cand am citit convorbiri cu Octavian Paler. Interviuri tinute de un alt ghita, pe nume daniel, care ingretoseaza acele pagini intercaland vorba curata a lui Paler cu randuri, paragrafe intregi de debitari care’ti fac gura punga.
Insa eu, nepermisivul, am trecut peste. Si am citit in continuare. Radu permisivul nu.
Oamenii de valoare nu’s de fapt de valoare sau chiar trebuie sa accepte compromisul asocierii cu tot felul de tarlea?
Ei sunt o valoare si poate Radu are dreptate.
RăspundețiȘtergereLa o asemenea valoare ca a lor poti sa ai pretentii de o prefata direct proportionala in valoare cu aceea a lor.
Doar ca ajunsi la un anumit prag al valorii, poate nu le mai pasa daca prefata e buna sau rea, le e indiferent sau poate ei nu se considera valorosi si atunci perceptia lor este diferita de a noastra.
Altfel spus , nu conteaza ca coperta carti e din hartie lucioasa sau din hartie de ziar , conteaza ideile dn carte.
din pacate la Paler am avut senzatia ca o valoare nu mai are iesire la public decat daca se ia de mana cu o paiata moderna...
RăspundețiȘtergeresi m'a durut ca Paler a trebuit sa inghita colaborarea cu respectivul, insa n'am avut reactia lui radu.
iar eu sunt cel care lipsit de permisivitate...
C'mon.... Eu nu cred ca tu esti lipsit de permisivitate, sincer. Sau poate ca esti, dar eu nu te percep asa nepermisiv cum am impresia ca te percepi tu.
RăspundețiȘtergereChiar daca ideile si principiile altora difera de ale tale, tu ii ASCULTI totusi si pe ceilslti. Nu esti nepermisiv asa, by default.
Cel putin asa imi pari mie pana acum.
da, insa probabil si tu vei ajunge din cand in cand la aceasi convingere. intalnesc anumite comportamente si atitudini pe care dupa ce le trec printr'o coroborare cu ce stiu despre indivizii care le "presteaza" imi provoaca reactii lipsite de permisivitate.
RăspundețiȘtergeresi de multe ori nu stau sa explic ce am calculat, ce am cantarit si de ce consider ca nu au rost cuvinte / discutii civilizate in respectiva situatie.