Idei de dimineata

Trecand peste cele doua idei pe care le am dis-de-dimineata in mod sistematic.

Sunt dimineti cu idei bune. Si foarte bune.
Si sunt dimineti cu idei... de’a dreptul bizare.

De par example, ieri, pe cand puneam in practica ideea de a’mi uda in mod ritmic fata, am zis ca uite alta idee, hai sa ma spal pe cap. Si de aici... da’ ce mare chestie, hai sa fac si restul udarilor de care mai sunt capabil. Ca evident nu mai prind microbuzul firmei, voi merge cu bicicleta.

Insa cand sa ies din casa... na soorpriz’! Aveam ditamai geanta cu laptop, pe langa cea default. Asa ca ar fi fost chin mare cu bicicleta. Greutatea suplimentara ca greutatea suplimentara, insa la nenumarabilele gropi si borduri pe care le aveam in program... daca nu se rupeau de tot chingile gentii, nici intregi nu mai ramaneau.

Adica a fost o inlantuire de idei cu final buba: deci merg cu masina!

Moment iar propice pentru alte idei... am gasit doua ocolisuri/scurtaturi la care nu ma gandisem in cei doi ani de cand ma plimb cu masina pe traseul asta. Una excelenta, alta proasta.

In schimb, ajuns la munca, primesc un telefon de la viitorul-aproape-actualul meu sef de echipa. In care imi spunea ca o actiune decisa de el coroborata cu alta actiune decisa de ei (de multinationala care ne’a cumparat) au facut ca softul pe care il pastoreste sa nu mai merge. Si desi nu mi’a spus numic ever despre softul ala... imi cerea o solutie. Ceea ce a insemnat o noua idee. Care mi’a venit atat de firesc, natural si prompt incat am considerat ca era la mintea cocosului, drept care i’am spus’o pe un ton usor iritat. Acu’... iritat l’am auzit pana si eu... iar de multe ori mi se reproseaza ca vorbesc rastit chiar atunci cand consider ca am un ton calm... In fine, ideea a fost buna, le’am rezolvat problema. Tonul... vom vedea ce urmari va fi avand.

Apoi am luat contact cu alta problema derivata din aceeasi mare schimbare organizata si coordonata de ei. Si din primul moment m’am dus direct la tinta... insa nu mura’n gura, ci doar ca localizare. Si i’am spus unui coleg ca uite... ca s’ar putea sa fie aia... insa el a zis nu, ca nu are cum, ca se face comunicatia pe IP'uri. De bun simt observatia lui. Chiar de foarte bun-simt. Bine, m’a convins. Oricum, era o chestie atat de stupida (directia ideii mele incat mi’a fost jena sa o mai sustin, sa mai fac sapaturi in jurul ei. Zi de seara pana’n vara... cam tot departamentul ne’am frecat neuronul comun cu aceasta duda toata ziulica. Pentru ca pe la ora de tragere a obloanelor sa afle echipa de specialisti externi combinata cu ai lui ciorbea... ca da, de acolo era problema. De unde imi sarise mie intuitia. Insa nu comunicase clientul de test (cum am zis eu) ci serverul de test... si stricase toata jucaria. Si uite'asa am stat cautand porturi, access list'uri, firewalle si alte dude... pe sisteme windows, pe echipamente de retea... to-a-ta ziulica! Ei bine... asta mi’a dat o senzatie de esec pentru toata seara. Fusesem acolo, aproape, solutia imi fusese la indemana in primele secunde. Si am ratat’o. Asta si pentru ca mi s’a parut totusi imposibil ca lumea sa faca lucruri atat de stupide, e corect. Insa senzatia de failure e a mea! Am ratat o rezolvare pe care o mirosisem din start, care a tinut timp de vreo sase ore intre cinci si zece oameni de IT in corzi. Unii doar cu numele, altii insa chiar pe bune.

Alta dimineata, alte idei.

Arunc pe geam un ochi, zic ok, azi iau bicicleta. Arunc prin camera celalalt ochi, ma imbrac cu aia, aia, aia... si iau si geaca. Ei, asta idee mai stupida decat n’am vazut. P’onoarea mea. Celelalte biciclete pe care le’am intalnit aveau pe ele oameni imbracati subtire, cu pantaloni pana la genunchi... eu... pana gastei... pe bicicleta care cere efort mai mare... cu geaca pe mine!

... asta iar a fost din categoria postari fara final... fi’n’ca nu reusesc sa scot o concluzie de’aici.