Despre marime

Din cand in cand mai aud de la cate o femeie spunand ca mai mare nu inseamna automat mai bun.

Si ma uit asa… luung… si ma intreb daca incearca sa menajeze vre’un orgoliu masculin.

Poate ea chiar o spune ca vrea sa se elibereze de vreo chestie personala, poate chiar vrea sa reabiliteze adevarul istoric… dar io tot pastrez o potentialitate de manipulare!

Iar daca suntem numai noi la discutie ma intreb daca trebuie sa’mi fac vreo grija. Ca poate o zice ca sa ma consoleze si atunci clar am de ce sa ma ingrijorez. E mai simplu daca nu ne’am cunoscut, pot sa trec mai departe calm. Chiar si in cazul in care ar fi spusa acea afirmatie pentru eventuala mea consolare, vorbeste din banuieli, asa ca…

Dar in seara ata m’am convins. Din cele zece degete de la maini, unul a devenit mai mare. De la voley, din parc. E prima data cand patesc asta in cei aproape doo’j's'cinci de ani de cand joc chestia asta.
Mai precis, detegul mic de la mana stanga a inceput sa ia proportii respectabile. Acum cateva minute am realizat ca asta inseamna ca nu ma voi atinge de chitara week-end’ul asta. Si mai inseamna ca deja ma deranjeaza cat de multe a’uri sunt folosite in limba romana. Ca scriu cu toate cele zece degete, iar cel mic este raspunzator de q (au!), a (au!) si z (au!).

Intr’adevar: mai mare nu inseamna mai bun!
Acum m’am convins…

ps. uimitor, cat de sensibil este acest subiect pentru sexul tare. chiar si eu, ca sa scriu randurile in care eram implicat, aveam dinspre interior presiuni uimitor de puternice de a fi foarte atent ce si cum scriu, ce si cum se intelege, ce si cum se poate intelege... ca nu cumva sa'mi afectez vreo imagine, ceva, cumva... am depus eforturi serioase la a ma limita doar la cateva afirmatii vagi, si a nu cauta un mod de a ma feri de suspiciuni...