Facem alegeri

Facem alegeri
Facem alegeri si compromisuri.
Facem alegeri care ne cristalizeaza viata. Alegeri care dau forma precisa, exacta vietii care va sa vie.

Cand alegerea noastra implica un compromis... alegerea are o incarcatura suplimentara, o greutate mai mare. (incarcatura emotionala, energetica, sau oricum vrem sa’i spunem). Cu cat compromisul este mai mare cu atat implicatia alegerii tinde sa fie mai adanca. Tinde sa creeze o amprenta mai puternica asupra perspectivei cu care abordam in continuare viata.

Fiindca dupa momentul compromisului, moment in sine de rascruce, este drumul. Cu fiecare pas, trebuie sa credem ca la acea rascruce am facut bine. Altfel nu putem inainta. Astfel, cu cat compromisul este mai mare, cu atat el trebuie, se cere, reconfirmat eveniment cu eveniment.

Si firesc, asa cum o rascruce duce in mod necesar la alt sir de rascruci, o alegere determina alegeri ulterioare. Iar daca alegerea initiala este o alegere cu compromis, alegerile ulterioare pot cladi o retea pe care se bazeaza marele compromis. Daca individul nu se intoarce din drum inca de la inceput... mai tarziu nu mai are sanse. Fiindca ar avea de daramat un munte de autoconvingeri consolidat, intarit de atasamentul emotional pe care omul le dezvolta in raport cu propriile idei, convingeri, alegeri...

Pentru a merge inainte, individul a fost constrans la a pastra directia primului compromis. La care s’au adaugat in timp altele, mai mici sau mai mari... in timp... disparand etalonul care sa spuna daca urmatorul compromis este mic sau este mare, disparand sensul cantaririi noului compromis. Daca se inscrie pe linia de mers... oricum ar fi acel compromis, el trebuie facut, deoarece in spate se afla un munte imens care obliga la asta. Pentru a nu mai accepta si urmatorul compromis... acel munte ar trebui spulberat. Ceea ce nu se intampla niciodata de la sine. Ceea ce este uneori inuman de dificil. Mult mai inuman decat un trai cotidian... inuman.

Doar asa BANUIESC...
... ca o fata delicata poate ajunge sa afirme in legatura cu sotul ei: nu doare un pumn de la el cat o vorba de rau de la oricine altcineva despre el.

nota: nu am fost curios sa stiu daca acel pumn era o figura de stil sau o realitate. dar din restul discutiei nu parea figura de stil...