Imposibilitatea

Cea mai buna chestie de facut pe care am gasit’o asta seara fuse sa sed intr’un scaun la o conferinta.

Rasar azi oameni… cu valente de oameni ai cunoasterii. Nu in sens castaneda ci in sens comun. Dar care prezinta si ii invata pe altii cunostinte gen castaneda. Oameni care tin conferinte publice si care sunt aplaudati cu forta. Oameni care tin conferinte publice despre Eminescu si fac greseli gramaticale. Nu evidente, nu grosiere (depinde de raportari), este drept, dar suficiente pentru a te durea ca au voie sa tina conferinta publica tocmai despre Eminescu…

Vezi ici-colo cate unul vorbind cu sarg despre heidegger, rostindu’i insa gresit numele, fiind profesor de cunoastere gnostica, cu studii prin spania, india si mai-nu-stiu-unde… ignorand ca acesta este un pleonasm.

Si mai stai de vorba la o cafea cu cate unul care, in sfarsit, arata ca s’a interesat, ca a cautat… te bucuri ca ai cu cine, ca ai de unde sa mai auzi o vorba aerisita… pentru ca sa realizezi rapid ca este o constructie cu fundatia din paie.

Mai copii lu’ tata! Nu te apuci sa citesti filosofie daca nu cunosti gramatica! Nu te apuci sa citesti cioran, freud si alti asemanatori daca n’ai citit insistent povesti nemuritoare. Ca povestile alea iti formeaza din copilarie o baza interioara solida pe care poti sta in picioare mai tarziu cand cautatori de chestii gaunoase iti creaza furtuna intre ganduri si incearca sa reaseze lumea pe cogitari bizare. Paioase. Parelnice.

Daca in copilarie n’ai trecut prin winnetou, jules verne, cei trei muschetari si altii… lasa’i mai tata in pace pe sartre, kierkegaard, plesu, tolstoi… si alti…
Daca nu te’ai atins de legendele olimpului… nu te atinge nici de eliade!
Nu citesti nietzsche daca n’ai amusinat macar putin ceva simbolistica. De preferinta din alchimie. Ca o sa crezi ca ala il omoara pe dumnezeu tocmai cand de fapt el il repune in drepturi.
Si asa mai departe…

D’asta, sincer, imi place coielio! Ca e pozitiv pana in maduva oaselor. Si nu strica sufletu’ din omu’ ala care citeste, oricat de ‘andicapat ar fi cetitorul. Chiar daca letitia si virgil intelectualii nu recunosc principiile sau legile metafizice, nu e un capat de lume. Veta aprozarista si gigel manelistu’ pot citi asta fara sa aiba apoi pornirea de a bea vodca, da din cap pe ramstein, a vomita si a propovadui anarhia, sau omul superior – dupa caz, pe motiv ca ‘abar n’au ce’au citit! Cel mult gigel manelistu’ se va fi crezand razboinicu’ luminii si va da drumu’ la curent tiganilor din ferentari. Cel mult veta aprozarista va crede ca un act sexual dureaza 11 minute oricum ai face. La oamenii cititi, ca la ea… stie mai bine.

Vroiam sa spun despre altceva… dar m’a luat valul. Vroiam sa ma intreb daca in ziua de azi mai exista posibilitatea de a mai forma o cultura reala, solida, completa…