..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Preaplin

.
Vreau sa ies din mine. Trebuie sa ies din mine. Nu mai pot sta aici. Inauntru. Respiratia imi este insuficienta. Plamanii ma limiteaza. Cutia toracica ma strange.

In acest moment nici muzica nu imi mai ajuta. Nu mai este capabila sa primeasca tumultul, sa vibreze odata cu el, sa urce odata cu el, sa’l ajute sa iasa. Ramane in urma.

Este un preaplin care nu’si gaseste iesire.

Marea. Marea poate sa primeasca acest preaplin. Il lasi sa se intinda pe ape. Acolo orizontul este deschis, preaplinul are loc sa se desfasoare. Are unde sa se dilueze si astfel interiorul devine un loc respirabil.

Marea e departe.


Scrisul ajuta. Umpic.

Mai mult ajuta greutatile care redau cu putere senzatia realitatii fizice. Senzatia imediatului simplu, tridimensional, banal, lipsit de profunzimi.
 .

Star-Trek!

.
Putem pune orice gust in orice stare (lichida, solida, gazoasa, intermediara) fara a avea nevoie de plantatii de portocali, capsune… Star-Trek, here we are!
.

vineri, 29 octombrie 2010

have fun

.

.
l'am vazut deja de doua ori. si inca mai rad si la trailer.
.

luni, 25 octombrie 2010

Rosturi

.
Desi nici n’am baut si nici n’am luat nimic, in seara asta am ajuns la niste idei destul de neobisnuite. Mai ales pentru lumea de azi.

Dupa ce am aruncat un ochi pe cum ar putea decurge o discutie intre mine si unii (fanfaroni ai culturii care fac parada cu actiuni pseudoculturale) - sau cum au decurs x discutii cu indivizi cu pretentii de inteligenta – mi’a trecut prin minte ca punctul de scindare, de separare in orice discutie, locul unde nu ne mai intelegem, este cel in care intreb nedumerit “pai daca nu te’a preocupat filosofia… ce naiba ai facut!? ce altceva merita sa faci in viata asta?”.

Pentru ca filosofia in traducere literala inseamna iubire de intelepciune. (sa lasam deoparte exagerarile de exercitii de logica ori de lingvistica ascunse in mod fals si jenant sub acest nume- sa nu ne impiedicam in cohorta de cuvinte care explica alte cuvinte, care la randul lor explica alte cuvinte - cum spunea rebreanu)

Si care poate fi rostul omului daca nu acela de a cauta intelepciunea? Ce poate fi mai frumos de atat?! Ce poate fi mai firesc de atat?! (suna a intrebari pentru efecte retorice ieftine, dar nu’s – pur si simplu mi’au aparut ca intrebari reale)

(Ma refer la frumusetea de a o cauta si de a o aduce in viata de zi cu zi, de a o trai.)

Cunosc o fata”… (andries). Oricine cunoaste o fata afla ca mai poate exista un alt rost al omului. Ca mai exista inca un raspuns posibil la intrebarea: care este rostul omului? Iar aceasta varianta ar fi bucuria(!). (asa, cu un semn al exclamarii care sa arate vivacitatea bucuriei)

mmmm… nu mai am continuare. Aici ajunsesem cand am oprit gandurile ca sa le pun pe hartie si acum nu le mai pot da din nou drumul la vale. (mai era ceva vag in sensul ca pentru el rostul ar fi cautarea intelepciunii, pentru ea rostul ar fi cautarea bucuriei si a’l invata pe el bucuria)

ps. ca tot am ajuns in preajma subiectului. am puternica impresie ca in ultimul timp oamenii se feresc sa aiba principii. pentru ca le confunda cu prejudecatile. iar ei vor sa fie liberi, sa gandeasca liber, sa nu fie prinsi in anumite scheme fixe / limitative de gandire - ca asa i'a invatat* societatea cu iz american ca trebuie sa fie.
-----
* - adica spalat pe creier. deoarece a renunta la organizarea propriei minti (lucru facut de principii) inseamna in fond a asigura anarhie in propriile ganduri / atitudini / convingeri. astfel incat individul trece de la stadiul trestie ganditoare la frunza batuta de vant.
.

vineri, 22 octombrie 2010

bang

.
...uneori percutez greu. de exemplu bancul de mai jos l'am citit de doua ori pana sa imi completez imaginea.
 
El cu ea, dupa sex oral.

Ea da sa-l sarute, el se fereste.
Ea: Eu chiar nu va inteleg pe voi barbatii. Dupa voi va e scarba, dupa altii nu!


--------------
Spicuit din discutia telefonica a unei colege: "nu ma mai face sa rad ca deranjez aici...tristetea colectiva!"
. 

joi, 21 octombrie 2010

Pas de’ntelege…!

.
 …de’ntelege careva cine cum si de ce!

Blogul statea linisit.Aproape ca nu mai era deranjat nici macar de apropitarul sau care il trata in ultimul timp doar rar si in fuga. E drept, acesta (adicatelea  apropitarul) avea ganduri dese si frumoase legat de el, ii rezervase o multime de paragrafe din cartea despre noica pe care o citea, ba chiar isi amintise recent ca terminase o carte a lui jung mai ceva vreme in urma si acum putea scrie o inchidere a cartii – tot impanata cu multime de paragrafe insemnate pentru diverse corelari. Dar de cate ori stapanul blogului ajungea acasa nu mai gasea starea necesara pentru aceste lucruri. Si isi ineca neuronul pentru a uita varii lucruri. In starcraft II.

Insa intr’o bizara zi de joi… se intamplara urmatoarele lucruri blogului:
 
Fu brusc trezit din somn prin accesare tocmai din amsterdam! Cu noaptea’n cap, la 7 dimineata (nu stim inca – si nu ne deranjam sa aflam asemenea nimicuri – despre ce fus orar vorbim, insa daca e ora bucurestiului, ar insemna vreo 4-5 locala!)
De catre un returning visitor.

Returning visitor care se returna si doua ore mai tarziu.

Dupa cateva minute alt returning visitor se uita la el. De asta data orasul nu se poate cunoaste. Insa tot despre olanda e vorba. Si mai e ceva: acest returning visitor se repezi fix in pagina tren. Din motive pe care nici macar povestitorul nu le cunoaste, ceea ce este oarecum ciudat, dat fiind faptul ca de regula povestitorul este cel care cunoaste tot - in orice carte care se respecta asa stau lucrurile!

Si de aici incepe cavalcada!

Cinci minute mai tarziu aceeasi pagina – tren – este accesata de un vizitator unic din iasi. Ce zi e azi? Joi? Hm!

Doua minute mai tarziu alt vizitator unic, din pacurari de asta data, intreaba fix de aceeasi pagina.

Lucrurile revin aparent la normal cand dupa un minut un returning visitor isi deschide frumos blogul in toata maretia lui (maretie care nu poate fi masurata – totusi – in centimetri)

Dar dupa o jumatate de ceas alt unic visitator intreaba din nou de… tren.

Monotonia (neobisnuita) e rupta de un vizitator unic din cluj(i) care cauta poze cu kendo pe gugle si ajunge aici.

Cinci minute mai tarziu un returning visitor din Pacurari despre ce il intreaba pe blog? Firesc, despre tren.

Povestea se repeta o ora mai tarziu, cu un alt returning visitor din pacurari.

14 minute after, un plicticos returning visitor din burlingame (usa) isi arunca ochii pe pagina principala a blogului.

Abia apuca blogul sa ia o pauza de masa, ca din belgia, din montignies-sur-sambre, ii este iar accesata o pagina anume: tren!

Blogul incepe sa aiba ameteli. Se gandeste serios sa se duca la terapie. Asa ceva nu a mai patit niciodata. (sau o fi patit, dar nimeni nu a avut pana acum curiozitatea sa se uite pe un anumit istoric)

Inca o ora mai tarziu, din amsterdam este intrebat blogul despre pagina sa principala. Returning visitor. Blogul raspunde un pic nauc. Caci nu este obisnuit cu asemenea aflux. Oamenii multi il zapacesc, il obosesc.

Din cluj(i), un pic mai tarziu, tot despre pagina principala il intreaba alt returning visitor. Blogul raspunde. Bucuros.

Trece iar un ceas si din silver spring (usa) iar citeste cineva o deja cunoscuta pagina a lui. Tren. Unic vizitator.

In urmatoarea ora doi unici vizitatori din brasov ii privesc pagina principala. Si’atat.

O ora mai tarziu, la distanta de un minut alti doi vizitatori (returning visitors de aceasta data) din brasov intra pe pagina principala. Si se pare ca unul dintre ei pune un comentariu pe gasire.

Pour la bonne-bouche, din pacurari, alt unic vizitator intra, dupa cum ne’am obisnuit, pe pagina blogului des cautata azi: tren.

La scurt timp stapanul blogului afla aceste lucruri si se intreaba cu ce ocazie textul tren a fost atat de cautat azi? Din atatia oameni care se pare ca si'au trimis linkul intre ei nimeni nu a pus doo vorbe sa stie si blogul de ce i se intampla asta.
 
Fix azi! Si tot azi au sarit cifrele sondajului, sutienul luand fata fericirii… cu bataie! Beletristica este in continuare ignorata.

Fix azi.

Azi, cand i s’a spus stapanului blogului pe cel mai serios ton ca este ultimul avertisment si ca data viitoare cand un bou (adica incompetent, in fine – au fost folositi alti termeni in discutie) se mai plange de relatia cu el, ii va fi desfiintat postul, i se vor reduce atributiile si salariul in consecinta!

.

marți, 19 octombrie 2010

Gasire

.
In sfarsit. Am gasit un blog. Sunt tot randuri scrise, nu am placerea discutiilor care imi lipsesc. Dar este ceva! Nu mi se strange stomacul intalnind atitudini inguste. Nu trebuie sa explic cuiva de ce si cum si unde este eroarea.
 
Si citeam acum, hulpav, sarind randuri, neavand rabdare sa mestec tot, ca un hamesit. Si ma intorceam gandindu'ma ca astfel grabesc finalul in loc sa generez satietate. Dar ajungeam din nou sa sar randuri... hulpav.
.

Vivat democratia?

.
asocieri pe marginea unui articol.

Cercetatorii atrag atentia ca democratia nu este o baza, care odata instaurata ramane stabila pe termen lung. Majoritatea germanilor este de parere ca “cei de sus oricum fac ce vor”. Populatia germana traieste cu convingerea ca societatea se formeaza din clasa politica si restul. Singura modalitate de participare la procesul decizional este reprezentata de alegeri, dar intre timp, nici acestora nu le mai este atribuita aceeasi valoare de catre germani.

Hi! Si’mi aminteste asta de ideea de a’mi face licenta pe tema “Pervertirea democratiei prin forme falacioase de comunicare” – publicitatea (economica ori politica) – cauza majora a disparitei calitatii ca atribut dominant in structura produselor (economice ori politice). Titlu - pretext sub care voiam sa adun toate elementele care fac din democratie un sistem la fel de irealist ca si cel comunist.

In plus, problema demografica a Germaniei nu se gaseste in randurile imigrantilor. Mult mai grav ar fi, opineaza presa, ca germanii emigreaza in masa din propria tara si ca rata natalitatii este extrem de scazuta.

Cu natalitatea o stiam. Si ii inteleg. Dar unde 'mnezeilor emigreaza nemtii!? Asta ar trebui sa ne intereseze, nu?
.

Stiri

.
De cand nu’mi mai petrec ore in sir zilnic in masina, nu mai ascult RFI. Si din cand in cand in jur vad reactii simultane pe subiecte care mi’s straine si carora nici nu le inteleg valoarea, nu inteleg ce anume m’ar motiva sa le dedic timp.Fi'n'ca eu stiri din alta parte nu inghit (doar titlurile pe care mi le tot afiseaza gugle le mai citesc volens nolens cand si cand).

Dar azi am gasit un loc unde am senzatia ca in sfarsit citesc presa. Presa reala. Nu violuri, bahmutence, nu deraieri de trenuri si columbeni, nu cvasianalfabeti si tigani.


Am citit doua articole. Si am gasit subiecte reale, care iti ofera acea putere a informatiei. Puterea cunoasterii. Adica acea capacitate de a lua decizii in cunostinta de cauza.

Asta nu inseamna ca iau drept veridica fiecare  informatie ce apare acolo. Insa acela este un loc cu stiri, nu un circ care isi bate joc de principiul informarii publice.
.

luni, 18 octombrie 2010

Cool - cuvant de ordine

.
Nu stiu daca am apucat sa scriu (cum aveam de gand la un moment dat) despre lumea lui cool – confundata de unii si altii cu cultura. Indivizi infundati prin nişe in idei bizare, a-normale, ne-congruente.

Dar asta stiam deja. Insa mai nou ma dez-noimeaza varii actiuni – pure inutilitati – interpretate, traite, jucate ca si fapte culturale, actorii lor asumandu’si veleitati si primind aure intelectuale intr’o hora a imparatilor goi, in care toti fantasmeaza despre hainele care pasamite i’ar acoperi, despre care daca spui ca nu exista... si nici copii nu sunt ascultati.

Ii recunosti usor. Ideile lor sunt lipsa, discutiile lor sunt goale, au insa prezente scenice studiate, compuse cu grija, de la aspect aparent neglijent la tinute ingrijite la micrometru.

Mai cu saptamani in urma – poate vreo 4, poate vreo 8 sau... nu mai stiu exact – am deschis subiectul cu nenea ghitulescu (mircea). El – destul de relaxat – a raspuns (moale) ca azi totul in cultura este de frontiera. Poate a folosit termenul granita in loc de frontiera, nu mai tin minte. Dar oricum, nu era mantuiala. Am simtit cumva ca ii nisipeste gura acest subiect. Parca era o tema care il deranja, dar nu vroia sa afirme nimic impotriva fenomenului. Nu intelegeam de ce (nici acum n’o fac), era doar o discutie particulara.

Noica vorbea despre lautarism. Despre filozofia facuta in mod traditional (la noi) dupa ureche. Insa dupa o ureche geniala. Lautarismul nu avea o conotatie peiorativa (cu o singura exceptie, din cate stiu eu). Insa acum s’a trecut de la lautarism in cultura, la non-cultura etichetata ca si cultura. Dar e cool.

Iar azi dimineata in metrou am vazut din nou cum viata creaza un dans haotic al destinelor intretaiate.

.

vineri, 15 octombrie 2010

Zi cu idei

.
 Azi e zi cu idei.

Tocmai am inventat un perpetuum mobile.
Adica un sistem care produce cel putin energia de care are nevoie pentru a functiona.

Deoarece doi magneti cer o mult mai mica forta pentru a fi desfacuti prin miscare culisanta, are sanse un device (firesc teoretic, nu va asteptati la poze) care transforma in energie forta de atractie a magnetilor – de miscarea puternica face-to-face – din care foloseste doar o mica parte pentru a desface magnetii prin miscare culisanta si repozitionare in face-to-face.
 

Daca tot am rezolvat problema energetica a lumii, hai sa rezolvam si problemele de sanatate – sa gasim un panaceu.
Si ca sa fie amuzant hai sa folosim tot magneti.
Pai pentru asta mai intai transformam oamenii in fiinte compuse din fier. Lucru perfect posibil cu alimentele de pe piata produse de industria chimica.
Dar dupa cateva secunde aflam ca n’are sens sa ne ocupam sa inventam lucruri care exista deja. De cand omul si maimuta, exista si panaceu. Moartea ii vine de hac oricarei boli.
 
Ok, mai raman doar cateva probleme ale omenirii. Razboiul, prostia... care de fapt sunt unul si acelasi lucru. Deci problema razboiului e rezolvata ca o incadram la prostie. Iar prostia... cu magneti nu cred ca se poate face ceva. Atunci o tratam cu panaceul!
 
 V'am zis ca inebunesc.
.

inebunesc

.

 
Vreau sa aud o discutie inteligenta...
Vreau sa aud o discutie inteligenta...
Vreau sa aud o discutie inteligenta...
Vreau sa aud o discutie inteligenta...
Vreau sa aud o discutie inteligenta!!!

atfel inebunesc.
.

joi, 14 octombrie 2010

WE

.
Vad imprejur oamenii mijind toata saptamana ochii spre week-end.
Considerand week-end’ul singura perioada in care vor putea trai!
In rest, celelalte zile fiind vazute ca o perioada de chin, de ne-viata. Birou, munca,  bleah!
 
Toate zilele saptamanii sunt insa zile inca poti alege sa traiesti. A trai sau nu intr’o zi de miercuri este o decizie personala, nu un dat imuabil. (cvasipleonasm probabil – dat imuabil)
  
Astfel am creat panica imprejur afirmand azi ca este miercuri si ca e naspa ca vineri e maine si nu poimaine. (As fi avut nevoie sa fie poimaine, ca sa anunt din timp o sedinta pentru vineri.)  Ceea ce a creat frica indepartarii week-end’ului.
  
Pentru mine faptul ca nu este week-end nu ma impiedica a trai si azi. Cel mult ma deranjeaza ca noaptea incepe sa fie mult prea rapida. Ca am inceput sa tot dorm in fuga.
.

Decizii

.
Exista o categorie de bancuri. Cu sotul care primeste vesti de acasa. Ca totul e in regula doar ca pisica are o gheara tocita. Pentru ca a fugit tare. Sa nu o calce multimea care fugea din casa. Pentru ca luase foc casa. Ca sotia daduse si foc la casa inainte sa se spanzure. Dupa ce ramasese gravida cu vecinu’. Pe care il vrajise ca sa se razbune pe nevasta lui care o parasise dupa ce se aflase in tot satul ca Maria ii face sex oral prea umed.

Ei bine, muncesc undeva.

Unde o pisica si’a sucit o unghie. Ca se mai intampla, pur si simplu. Gandirea decizionala reactioneaza la modul urmator: trebuie sa i’o sucim la loc. Cum facem? Pai o punem in fata casei si... oamenii cand vor fugi din casa vor da peste ea. Si eventual ii vor suci unghia la loc. Si cum facem sa fuga oamenii din casa? Pai dam foc la casa! Si cum facem asta? Pai... modificam functionarea centralei atomice din vecinatate. Si cum facem asta? Pai... cream un conflict intre chinezi si americani, pentru ca centrala noastra functioneaza cu piese americane produse in china.

Uite’asa mi’a fost azi calmat cheful de munca. Ala care ma lovise de aproape o saptamana atat de tare incat rezolvasem tot ce era de rezolvat, ba chiar mai initiasem si indeplinisem un proiect inainte sa apuce sa fie aprobat. Ocolind aprobarile, folosind politica folosita la Unire: punerea in fata faptului implinit.

Uite d'asta iti piere cheful de munca. Ca ajungi sa te intrebi de ce sa mai imbunatatesti pe ici pe colo casa careia i se da foc pentru alte motive ridicole.
.

miercuri, 13 octombrie 2010

Office small talk


.
Se ridica si comenteaza ceva privindu’ma.

Imi scot incet castile si ii cer sa repete.

-          - Mai de ce tipele misto sunt... proaste? Zice pe jumatate revoltat, pe jumatate trist, aratand spre telefonul de pe birou, la care vorbise pana acum.
-          - Pai na, creierul, ca orice organ prin nefolosire se atrofiza. Ori femeilor frumoase nu li se creaza in societatea asta nevoia de a gandi. cred ca si vocea mea a  sunat trist.
Sta doua secunde ganditor cu privirea in ‘hiperspatiu’ apoi spune:
-          - True!
Si pleaca cu treaba.
In birou si femei si barbati... liniste... nimeni nu a simtit nevoia sa contrazica.

Nu era loc si timp sa’i spun si partea a doua.
Ca exista si femei frumoase si inteligente. Insa motivarea lor de a’si folosi ratiunea vine evident din interior, ele neavand de regula presiuni externe, din partea societatii, ca majoritatea cazurilor celorlati indivizi. Au o pasarica (alta, inca una adica) ce le’a impins la asta.
Iti ramane doar sa alegi. Daca pasarica in plus pe care o are ti se pare traibila cu sau nu.
Deci ori urata si inteligentă, ori frumoasă si... neinteligentă, ori frumoasă, inteligentă si cu ceva păsărele. Ca doar e lumea reală, nu eterica.
Eu totdeauna aleg păsărelele. Chiar imi plac!

No phones

.
Azi mi'am uitat acasa telefoanele. Don't panic!
.

marți, 12 octombrie 2010

Pul. Adica pool. Adica sondagiu.



Cei 6 cititori ai mei sunt juma’ amuzanti si juma’ depresivi.

Dar toti sunt cinici! 

U-HA!
 .

Securitate mondiala de la...Microsoft!?

.
De la http://www.tehnopol.ro/index.html/article*id_6487-dArt.html aflam ca:

Calculatorul tau are probleme sau este virusat? Ti-ar putea fi interzis accesul la Internet "pana se face bine"! Cel putin, asta este planul actual al celor de la Microsoft. Compania americana propune un nou model de securitate pe Internet, aplicabil la nivel mondial, care este proiectat pentru a rezolva problema raspandirii infectiilor de la un PC compromis la alte PC-uri de pe web, potrivit www.incont.ro.
Proiectul este inspirat din modelul de sanatate publica si presupune ca fiecare PC sa aiba un "Certificat de Sanatate".
Pe certificat trebuie sa existe informatii ca PC-ul tau este sanatos, ca sa poti sa te conectezi la Internet. Altfel, stai pe bara!

O ce veste minunata! Idee de milioane. Mai io cred ca astia sunt corporatisti! Astia de la microsoft adica. Daca ar exista o metoda tehnica de determinare a starii de sanatate a computerului atunci ar exista si antivirusi perfecti. Pentru a determina daca un anumit comportament este dorit sau nu este nevoie de raspuns uman. Certificatul nu poate inlocui raspunsul uman.

Tocmai Microsoft propune la nivel mondial proiecte de securitate software! Incredibil! Fix ca in situatiile in care tiganii curatau strazile Bucurestiului, si cei doo clase mai mult ca trenu' ingrijesc de aplicarea legii (miliţisti si d'aia publici. gardieni si alti botigarzi)

Am cateva intrebari:
Cine decide daca al tau computer contine softuri dorite sau nu? (Microsoft, producatorul sistemului de operare, producatorii de antivirusi care declara ca periculoase softuri de ascultare a traficului – utile, folosite fara reavointa in propria retea?)
 Cine garanteaza ca asta nu devine o bresa de securitate de prima mana? (afectarea ceferticatului tintei/victimei ducand la scoaterea ei din reteaua publica)
Cine garanteaza ca ceferticatul ‘cela nu devine o metoda de control/supraveghere/intruziuni in viata personala? (softurile pe care le am instalate ofera o serie de informatii despre cine sunt, despre cum sunt eu)
Si cum iti restaurezi starea de sanatate a computerului fara acces la internet? Deoarece pe internet gasesti si removal tool’urile si update'urile pentru antivirusul tau, care evident inca nu a invatat si noul virus cu care te’ai molipsit.
Este taiat accesul la internet sau cel la retea? Oricare din raspunsuri duce la situatii hilare. Daca raspunsul este ‘ambele’, avem hilar la patrat.
Proiectul american de sanatate publica din care este inspirat planul acesta este vreun model de reusita sau este unul din cele mai proaste existente?
 .

despre nervi

 .
- Ce obrăznicie! Eu îţi spun că nevastă-mea are un copil şi tu mă
întrebi de la cine? 


- Linişteşte-te, nu te enerva, am crezut că ştii! 
.

vineri, 8 octombrie 2010

metoda

.
metoda de a pleca de la munca, vinerea.

ocupat, ingropat sub o gramada de probleme, de tot-felul-de.

in care poti sta la nesfarsit.

cand te tot intrebi "ce am uitat, ce trebuie neaparat sa mai fac inainte sa plec?" la un moment dat ridici mainile in laturi, dai din umeri si iti raspunzi in gand: "ASTA E! apres moi le deluge!"

si incepi sa inchizi toate ferestrele. 

ps. deschizi mozilla ca sa scrii chestia asta. si apoi pleci. dezbarat de toate tensiunile.
.

barbati, femei, barbati...

.
Ce credeti ca s-ar fi intamplat daca cei trei magi ar fi fost femei, si nu barbati?

La aceasta intrebare femeile au raspuns:

- Ar fi cerut indicatii, ar fi ajuns la timp, ar fi ajutat la nasterea copilului, ar fi curatat staulul, ar fi adus un vas cu mancare si cadouri practice.

Iata si replica barbatilor:

- Da, si stiti ce ar fi spus cand au plecat?
"Ai vazut ce sandale purta Maria la rochia aia?"
"Copilul nu seamana deloc cu Iosif!"
"Va vine sa credeti ca au lasat toate animalele alea dezgustatoare in casa?"
"Am auzit ca Iosif nici macar nu lucreaza!"
"Si magarul ala al lor cred ca a avut si zile mai bune!"
"Vrei sa pariezi cat va dura pana cand iti vei primi vasul inapoi?"
.

joi, 7 octombrie 2010

Prostia e mai lesne acceptata

.
Saudade a comentat ceva la textul anterior. Si mi'a provocat asta:
Un lucru este adevarat din  ce spui. Ca prostia este mai usor tolerata decat inteligenta. Situatia este chiar un pic mai cinica: prostia este primita cu bucurie! O tot spun si eu pe aici, doar-doar la un moment dat cate unii din tribuna isi vor da seama ce lume absurda creaza. Nu azi, nu maine... dar poate undeva in urmatoarele cateva ere glaciare.

Cat despre mimarea prostiei... asta am aflat’o de la Castaneda. Undeva imediat dupa 20 de ani. El vorbeste despre nebunia controlata. Asa o numeste el. Si chiar o banuiam inca dinainte. Si am tot exersat’o. Stii vorba aia “sa faci pe prostu’ si sa ramani asa?”. Este chiar realitate. Dupa un an de exersare, cand s’a ivit nevoia sa’mi folosesc ratiunea m’am trezit ca nu mai pot sustine argumentatii, ca mi’a disparut fluenta vorbirii. Ma uit pe notitele de la 18-19 ani si inca sunt mult sub nivelul de’atunci.

Iar a doua mimare a prostiei – la nivel mare – am hotarat’o pe la 27 de ani. Am hotarat sa ma las preocupat numai de lucruri sclipitoare, puerile: posesii materiale, sex, placeri. Insa dupa ceva timp au aparut reactii adverse. Pana cand am inteles ca interior nu ma impac eu cu mine, nu ma mai accept eu pe mine comportandu’ma ca un idiot.

In adolescenta aveam o dilema morala – faptul ca ai un dar, o competenta, faptul ca ai primit un atribut te obliga moral sa il folosesti la maxim (nu in folos personal ci in folosul societatii)?
Oricare ar fi raspunsul, este insa de o stupizenie imensa sa ti’l anihilezi, sa il ignori. Una e sa fii lenes, sa nu depui eforturi pentru a iti exploata total capacitatile, alta este sa depui eforturi pentru a le neantiza.

Practicarea maieuticii o alesesem totusi pentru comunicarea cu “astia”. Insa uite’i ca nu ma cred si nu vor sa danseze cu mine. Sunt convinsi ca ii iau la misto. Daca le explic – sunt arogant. Daca ii intreb – ii iau la misto. Imi plac provocarile, sunt acele elemente care ma fac sa ma simt viu, dar chestia asta deja tinde catre absurd. Iar absurdul imi place doar ca element de compunere / formare a umorului cinic.

Mai era o idee legata de acest subiect. Am uitat’o. Si trebuie sa ma apuc de munca. A mai aparut pe firmament inca o tuta incapatanata... Ma bate rau gandul sa intru la seful meu si sa'i zic: nu ma mai descurc cu prostii vostrii - sunt prea multi si pe pozitii prea mari. (cea mai frumoasa parte este ca daca e suficient de beat mi'ar raspunde inutil Stiu!, asa cum imi raspund majoritatea angajatilor si in stare de trezie)


miercuri, 6 octombrie 2010

Ocelumedefrustrati

.
Fi’n’ca:
De luni bune, de cand am ajuns fara sa cer in situatia de a lucra intr’o firma de renume, mi se reproseaza ca sunt ironic.

Da sunt.

Dar nu intruna!

Mai iestardei aflu si cum si de ce guita toti idiotii la meilurile mele, cu vorbe marsave catre seful meu.

Ca’mi zise unu’ ieri-alaltaieri, in timp ce ma injuram cu el intr’o sala de sedinte:  
- Tu esti suficient de inteligent ca sa ironizezi fara sa se vada
- Merci, asa, si? De ce crezi ca a fost cazul si conversatiei cu voi? (ca erau mai multi cu care discutasem) 
- Pai te’ai luat de font in loc sa ne spui care e problema cum mi’ai spus acum cateva minute.  
S’avem pardon! Ii spusesem acelasi lucru si pe mail si verbal. Ca fontul era deja mic si nu aveam cum sa mai comprim textul de 2 (DOUA) pagini A4 scrise cu marime font 7 intr’o pagina A5.

Atuncia m’am luminat.
1.    Ei nu citesc mailul. Simpla activitate de a le trimite mail cu continut real pentru ei este un act de o intelectualitate sfidatoare. Comunicarea scrisa este pentru intelectuali ingamfati! Pentru ei mailul este doar acel instrument formal prin care se arunca responsabilitati sau se face politica triviala. Acum am inteles si de ce mi’a zis zilele trecute seful meu ca mailul nu conteaza in actiuni reale.
2.     Si mai apoi nu este vorba despre cum ca as fi eu inteligent si ca i’as ironiza non-stop ci de faptul ca ei se stiu prosti! Si se asteapta sa ii iau la misto chiar si cand le vorbesc normal. Asa, by default! Ei se stiu limitati si stau cu parul ridicat, atenti sa loveasca orice misca si nu este aprioric recognoscibil. Mai ales cand l'au etichetat pe vreunu' ca inteligent. Fiindca ei stiu ca nu pot recunoaste cand sunt luati cu peste picior sau nu.
 
............................

Poveste asociata:
Idiotul lunii (asta e un titlu care se acorda nu lunar, cum s’ar crede, ci ad-hoc, brusc si intempestiv) “imi” trimite mail, de fapt sefului meu pe care il pune in copie, cu urmatorul text:

Ca de obicei, noi muritorii de rand din afara spectrului IT asteptam cu umilinta solutiile si rezolutii complete.
Up-date-ul tau nu-si are rostul fara o continuare.Nu inteleg astfel de info trunchiate.A cerut cineva tiparire fata-verso?
(da, chiar ceruse!)

Comentariul tau dupa cel al Mariei, sincer nu foloseste nimanui, doar daca ai vrut sa ne iei o greutate de pe suflet si sa ne spui ca nu se poate.Acum ma simt mai usurat, dar atat. Business-ul nu a inaintat cu nimic.


Am tratat situatia cu larghete. Adica e asa de larga ca nici nu mi se rupe. Am scos frumusel la imprimanta cele 2 (doua) pagini scrise marunt, am scos si pagina deja plina pe care doreau sa inserez textul, am mai luat un creion si m’am dus la el la birou. Si cu voce suficient de tare incat sa afle oricine ureche interesata i’am spus sa’mi arate el unde este loc pentru acel text, conform cererii pe care o sustinea. Sa arate ca stie ce cere, ca nu cere stupizenii, sa arate ca mai este in stare si de altceva in afara de vorbe in dodii pe la sefi. Si i’am pus foile cu un gest larg pe birou.

Initial incercase sa ma ignore. Dar cand mi’a auzit textul chelia i’a tresarit.
S’a uitat vag la hartii. Ca vitelul la poarta noua. A spus scurt “Eu iar nu mai inteleg nimic.”. A stat cateva secunde gandindu’se. Crede cineva ca se gandea la o solutie?! Neeh!  Idealisti! Se gandea la cum sa minimizeze pagubele imaginii lui! Asa ca a gasit un pretext ca sa mergem intr’o sala de sedinte, unde sa nu mai auda si altii cat de stupidus este.

Ah ce frumos i’aici! Gramada de indivizi care se stiu ca’s incompetenti si tot ce fac este sa isi apere luciul.
.

Tehnica

.
Din categoria tehnica care ne infrumuseteaza viata! (yeah right!)

Vad zilnic femei gravide. Una dintre ele populeaza biroul lipit de al meu.

De cand cu Starcarft II, de cate ori le vad, prima mea reactie este “uite zergu’!
.

luni, 4 octombrie 2010

luni, birou

.
Luni dimineata la birou.

In mod normal vii obosit din we.
In mod... anormal vii odihnit. Daca n’ai facut nimic.

Dar... sa vii cu bateriile incarcate pentru urlete fara noima? Asta inseamna ca esti odihnita ca n’ai facut nimic, si tocmai asta te frustreza!

Duce'm'as acasa!
.

vineri, 1 octombrie 2010

Greseala

.
Am gresit. Mi'am instalat Starcraft II.
.