bancuri. de d'aia.

Institutia casniciei este foarte asemanatoare cu mersul la restaurant in grup.
Comanzi ce vrei, pe urma vei vedea ce au luat altii si brusc nu iti mai place ce ai luat tu.

Barbatul nu este complet pana nu se casatoreste. Pe urma este terminat.

Un baietel il intreaba pe tatal lui: "Tati cat costa sa te casatoresti?. Tatal i-a raspuns: "Nu stiu fiule inca platesc".

- Tati este adevarat ca in unele parti din Africa, un barbat nu isi cunoaste sotia pana nu se casatoresc?
- Asta se intampla peste tot fiule.

Nu am cunoscut fericirea adevarata pana nu m-am casatorit. Pe urma a fost prea tarziu.

In scrierea de tipar, cifra sapte arata astfel: 7. Cand o scriem insa de mana, o taiem cu o linie orizontala. V-ati intrebat vreodata de ce? Se spune ca dupa ce Dumnezeu l-a chemat pe Moise pe munte sa-i dicteze cele zece porunci, acesta i-a adunat pe oameni sa le vorbeasca despre ele. Cand a ajuns la a saptea porunca, "Sa nu ravnesti la nevasta aproapelui tau", cei mai multi dintre barbati au inceput sa strige: - Taiati saptele, taiati saptele, taiati saptele!!!

Niciodata nu te culca nervos. Ramai sa termini cearta.

Secretul casniciei perfecte ramane un secret.

Cand un barbat iti fura sotia cea mai nasoala revansa este sa il lasi
sa o pastreze

Nu am mai vorbit cu sotia mea de 18 luni - nu imi place sa o
intrerup.

Prietena mea mi-a spus sa fiu mai afectiv. Acum am
doua prietene.

Unui barbat i s-a furat cardul de credit. Nu a depus plangere
deoarece hotul cheltuia
mai putin decat nevasta-sa.

Sotia: "Mai bine ma casatoream cu dracul!"
Sotul: "Aiurea, scumpo! Casatoria intre rudele de sange este
interzisa!"

Cum trece un EMO fraudulos granita?
In mai multe pungi de plastic!

Un om sparge o Banca si ia cativa ostateci. Intreaba agresiv pe primul retinut: "Spune-mi m-ai vazut jefuind Banca?" Ostatecul raspunde: "Da!" Fara sa mai stea pe ganduri, hotul il impusca
in cap. Apoi intreaba acelasi lucru pe cel de-al doilea ostatec. Al doilea ostatec raspunde: " Eu nu te-am vazut, ... dar te-a vazut nevasta mea.

Tupeu este atunci cand un barbat se intoarce acasa la 4 dimineata mirosind a parfum de femeie, cu urme de ruj pe camasa, intra in casa si vazand-o pe nevasta-sa cu o matura in mana ii zice:
- Nu te enerva, ca tu urmezi!

Un tip se duce la o prostituata. Dupa ce termina treaba, pleaca si, din usa, ii spune tipei:
- Ti-am dat bani falsi!
La care tipa raspunde:
- Tu sa fii sanatos...

Un om avea si el un teren pe care plantase pepeni, si cand au inceput sa se coaca, pentru ca sa nu-i fure nimeni, pune o pancarda pe care scria:
"Printre acesti pepeni este unu injectat cu cianura".
A doua zi cand se intoarce, gaseste pe pancarda scris: "Acum sunt doi!"

Dupa ce loveste un pieton, masina isi continua drumul inca vreo 10 metri... Soferul scoate capul pe fereastra si tipa:
- Fii ba atent!!!
Pietonul se ridica repede, speriat, impleticindu-se si intreaba:
- De ce, dai inapoi?

Merge un schelet la medic.
Medicul: Acuma se vine?

Inaintea unei operatii, medicul: -Cati ani ati spus ca aveti? La care pacientul, un pic fricos: -Fac 46 peste 2 saptamani. Doctorul, putin amuzat: -Imi place optimismul dumneavoastra.

Dintr-un turn de paza al unui fort din vestul salbatic, santinela striga: - Domnule capitan, vin indienii!!!
- Prieteni sau dusmani? intreaba capitanul.
- Cred ca-s prieteni, ca vin impreuna!

Intr-o zi stateau de vorba despre cum i-a ajutat Dumnezeul lor un evreu, un budist si un mahomedan.
Zice mahomedanul: -Eu mergem prin desert, mi-era foarte sete,asa ca m-am rugat la Mahomed sa ma ajute. Apoi, pe o raza de 20 de metri a aparut o oaza si am putut sa stau la umbra,sa ma racoresc si sa beau apa.
Zice budistul: -Eu ma plimbam prin padure si a inceput furtuna. Si era frig, ploua, se intuneca deja, asa ca m-am rugat la Budda si Budda m-a ascultat: pe o raza de 20 de metri n-a mai plouat si am putut sa stau acolo pana s-a terminat furtuna.
Vine si randul evreului: -Eu ma intorcea intr-o sambata de la singoga, de la sabbat, stiti voi. Si in drum spre casa gasesc un portofel pe strada. Il ridic...plin cu bani! Asa ca ma rog la Dumnezeu:
Doamne, nu ma duce in ispita, ca azi e sambata,e ziua sfanta a Sabbatului, e mare pacat!. Si Dumnezeu m-a ascultat, asa ca pe o raza de cativa metri s-a facut miercuri.

Daca NU citesti acest mesaj vei primi 1 milion de euro. Prea tirziu!
L-ai citit. Trimite mai departe, e incredibil! chiar functioneaza!
Si eu l-am citit si nu am primit 1 milion de euro.

Personal

Tristete

Acum mi’ar trebui chitara.

Cuvintele nu mai sunt suficiente.

(dar am zis ca n'o mai folosesc)

Am primit putine sfaturi in copilarie. Asa ca le’am luat in serios.

Unul dintre ele a fost sa caut bogatia interioara, fiindca este cea pe care nu ti’o poate lua nimeni, fiindca oricear fi te poti bucura de ea...

Bucuriile pe care ti le ofera bogatia interioara sunt deseori capabile sa faca sa paleasca lipsurile pe care le provoaca in lumea de azi. Dar nu totdeauna. Si nici macar suficient de des. (s’ar gasi pentru aici un citat din paler, probabil l’am pus deja in alta postare)

Lumea bogatiei interioare este incompatibila cu lumea exterioara.

Am vrut cu ani in urma sa fac drumul de la interior spre exterior si sa scriu despre asta. Coincidenta, in ziua in care m’am hotarat, am intrat la dalles si am luat o carte. Lupul de stepa / hesse. Deja scrisese cineva ce era de scris... si gasise si sfrasitul - cel mai realist. Drumul asta e greu de crezut ca ar avea alte finaluri.

Acum realizez ca a fost destul de funy. In duminica aia insorita m’am hotarat sa plec spre lume si mi’am mai luat o carte. Hesse. Da, putin incongruent. Si totusi nu e o incongruenta atat de mare cum pare. Se vroia un drum, nu un soc, nu un salt bungee. Un drum cu pasi.

Unul din pasii cei mai nesiguri a fost (sau este) cel botezat “hai sa ma intereseze nimicurile care ii agita pe cei multi”, hai sa ma extazieze baloanele de sapun... asta nu reusesc. Pot sa zambesc in fata lor, uneori insa nici macar atat de mult incat sa ajunga zambetul la suprafata. Dar sa ma extazieze... come on.

Si apoi mai vin si momentele de detasare. In care vezi din nou cu luciditate ca iti risipesti viata cu nimicuri. Si vrei sa te ridici in picioare si sa te ocupi cu altceva decat nimicuri... dar e o lume mica. Nu ai unde, cum, cu cine.

Si bagi, sau bag,

iar

capul

sub apa.

Sub apa unde lucrurile devin tulburi, unde senzatia (notiunea) de sus si jos devine subiectiva. Sub apa niste nimeni sunt mari, niste brancusi sunt in groapa marianelor, in bezna. Sub apa susul si josul oricarei scari de valori sunt obiecte pentru jonglari in functie de interesele momentului.

Sub apa cuvintele devin zgomote, se vorbeste din frica de tacere, nu pentru a transmite ganduri.

Partea cea mai proasta din sfatul cu bogatia interioara, partea care lipseste de acolo este avertismentul. Care sa iti spuna ca daca ajungi la bogatie interioara... numai tu o poti vedea. Si indiferent cum si ce incerci sa oferi... ceilalti pot vedea numai o caricatura a ei. Si asta doar in cazul in care nu refuza sa vada, caci asta vor face in mod sistematic. Pentru propria lor protectie.

Nedumerire

Nu mirare. Nedumerire.
Nu teama. Nedumerire.
Nu nesiguranta. Nedumerire.
Nu lipsa de echilibru. Nedumerire.
Nu nestiinta. Nedumerire.

Aia de mai demult, si mai de apoi, greci si alte chestii au spus ca filosofia se naste din uimire. (nu mai stiu exact nume, am scris o lucrare frumoasa si cvasiinutila despre asta cu vreo sase-sapte ani in urma, la admitere la filosofie...) Revin. Desi nu pornisem cu intentia asta, ii contrazic. In primul rand cu faptul ca din uimire se naste cel mult iubirea de gandire, nu iubirea de intelepciune (filo-sofie = iubire de intelepciune). Din uimire te poti obisnui sa te opresti asupra lucrurilor cu gandul. Iar cum obisnuinta este prima noastra natura, in cazurile grave se poate ajunge la o anumita forma a dependentei – la iubire. Iubirea de a gandi, de a cogita. (o alta poveste: cand iubirea este o forma a dependentei si cand viceversa). Iubirea de intelepciune vine din alta parte. Din inclinatii personale spre echilibru, spre eleganta, spre armonie.

Sunt cam putini cei care stiu sa foloseasca copacii.

Si totusi este o lume mica afara...

Din nou in intersectie. Cineva ne’a facut o propunere rusinoasa. Principii contra relatii / forta sociala / ceva material. Sa intru in politica. Pe o usa maricica de data asta. Nici nu stie ce’mi cere, pentru ca nici nu stie cine sunt. El cunoaste un tip retinut, zambitor, amabil, ascultator. I s’au estompat niste amintiri in care eu am impus coordonatele relatiei dintre noi. Si am stabilit ca atata timp cat lasa la usa pseudopolitica si aerele adiacente pozitiei... moderez aciditatea din replicile mele. Bag seama ca acum are senzatia ca sunt nepericulos, ca ma poate folosi, ca poate el trasa coordonatele relatiei dintre noi. Aseara doar instinctiv i’am reamintit ca il pot domina cu usurinta in atitudine, ca greutatea pozitiei lui trece pe langa mine. Acum o ora trebuia sa fiu la o sedinta. Si trebuia sa fiu prezentat unui grup.
Afara e o lume mica...

Ma duc la piscina.

Si uneori castigi

un FILM - AUGUST RUSH

am transpirat aproape doua ore fara incetare

Uneori pierzi

Uneori pierzi, iar alteori pierzi big time.

Ca te feresti de avalansa de reclame cu rol de indobitocire.

Si ajungi sa nu afli ca a venit (din nou) timpul Romanian Tenis Open. Si apuci sa mai vezi inca un superb show marca Nastase doar la tv din intamplare.

Sau, mai rau ajungi sa nu afli ca Leonard Cohen, concert, bucuresti. Sau altii din acelasi registru.

Insa manelismele este imposibil sa nu le afli.

Am aflat despre cohen din blogul crinuskai. Dupa, of cource.

Si am vrut sa stiu cand a fost si unde. Click de’acolo pe link’ul catre jurnalul national. Unde alex revenco scria frumos despre ce s’a intamplat. Si ca dovada a profesionalismului nu spune nici unde, nici cand... na, altu’ care demonstreaza realitatea murphismului “fiecare om tinde sa’si atinga nivelul de incompetenta”

Si ca vorbeam mai devreme de tipologia prietenului la noi, care e primul care te minte, primul care iti ascunde lucruri. Nea’ ghitza asta cu articolul spune intr’un paragraf intitulat (din motive nedezvaluite “privilegiul lui mihaies”ca a fost intrebat de cohen daca termenul gipsy-tigan are un sens peiorativ in romana. Omul nostru se lauda ca i’a dat exemple luminoase din literatura si cohen “s’a linistit”. Mai sandel avem noutati. Termenul tigan are in limba romana actuala (si nu numai) valente de’a dreptul jignitoare. Iar faptul ca tu minti un om bun / curat nu te apropie de el ca valoare umana.

Sunt nervos ca am ratat ceva rar.

in memoriam

Asa. De adineauri ideea pierduta.

Ca am stat de vorba cu o veche prietena cu fro cateva zile in urma. La o bere deja goala.

Amica mea a facut de curand ceva practica sau nu’stiu’ce la un cabinet de spital de ginecologie.

Surprizele serii: fetele de la tara sunt mai ok dpdv clinic decat cele de la oras – pentru ca nu le’a luat’o neuronu’ razna cu curat-curat-curat-curat, si spalat-spalat-spalat de sapte ori pe zi cu toate tampeniile posibile, pana in cele mai adanci cotloane inimaginabile, si nu si’au distrus flora normala, respectiv nu si’au alterat echilibrul natural. Chestie care le face pe multe fete “de oras” sa fie mai periculoase decat destule crunte cosmare, cum ar fi batalionu' 14 jimbolia. Unu.

Si doi. Curvele sunt mai curate decat nevestele. Fiindca stiu despre ce e vorba si se protejeaza. Nevestele nu se protejeaza. Ele se gandesc “pai ce eu sunt curva?” (chiar daca in respectivul moment se comporta dpdv fizic destul de similar)...

Ptiu drace! Baieti, reorientarea!

(da, stiu, 90% dintre cei ce urmaresc acest blog sunt fete :)) - scuze, e doar adevarul)

reclame

Pana nu ne pierdem uzul ratiunii (de tot) sa spunem repede urmatoarele:

....aaaa... ....aaaa....

M’am razgandit (de fapt aveam o idee da’ n’o mai stiu).

Dar mi’am amintit de o reclama pe care am vazut’o in ultimile zile de cateva ori – ceea ce e enorm pentru mine pentru ca mi’am creat un modus vivendi antireclame de mare angajament – no tv, no ziare, no radio, no flyere...

Este vorba de o poza cu un iel si o ia pe pajiste, acoperiti pe jumate cu ceva carpa. Si un text: “sunt toate fetele pe care le’am sarutat sau nu le’am sarutat inca”.

Am citit si recitit textul de cate ori am putut. Am crezut ca nu vad bine, ca imi scapa ceva. Sa blochez traficu' si nu alta - ca au pus poza pe ditamai cladirea pe magheru.

Poate’mi traduce careva – daca exista o alta parte a reclamei la tv care ii da sens - ca luat asa trage sa fie number one in top reclame cretine. Adica ea e toate fetele pe care (tot ea) nu le’a sarutat sau le’a sarutat deja... sau el e toate fetele pe care... asa ca o alicia a lu’ atreides del dune, multiple constiinte adunate intr’un singur corp, chestie datorata unei riguroase discipline spiritualo-mentala, si survenita dupa o drogare la limita mortii cu ceva care in mod normal ar fi otrava si impanata cu sex-party? Sau el se crede toate gagicile in urma descoperirii laturii lui hermafrodite, printr’o dezvoltare a simturilor bete de nectarul stricat (si devenit alcohol), nectar al propriilor ganduri chinuite sadic, stoarse de orice urma de coerenta, si puse la macerat intr'un psihic ce urla dupa terapie intensiva?

ps. Omit sa povestesc despre afirmatia care contine "toate fetele..." la modul la care creaza implicit atmosfera ca e supertare sa fie cat mai multe fete sarutate... Si ca si ele sunt de acord cu afirmatia, si alearga dupa tipi care au cat mai multe tipe... dar cand sunt schimbate ca sosetele de catre acestia comenteaza – undeva, ceva parca nu se leaga... e doar natura umana.

Critica

Si simt ca ma ia prin invaluire o raceala d’aia cu strigaturi.

Si am facut cumparaturi duminica de 2 bulioane - de haleala, si acum nu inteleg ce pot manca din pungile alea.

Si de mult n’am mai pus ceva serios p’aici. Am avut cateva teme da’ le’am lasat sa se stearga din neuron. Poate ca incerc astfel sa fiu si eu om normal (adica mediocru).

De pilda zilele trecute mi’am promis de cateva ori ca ma apuc sa povestesc cu simt de raspundere despre critica la noi. Dar am scris baliverne despre aiuriti.

Si acum cred ca o sa dau rasol in doua randuri despre subiect.

Si anume:

Pai. Critica. La noi critica este eminamente jignitoare. Asta ie fonctia ei. De a jicni. Cand critici pe careva, nici nu se mai aude subiectul, motivatia criticii. Se aude doar “ai gresit, esti varza!”. Interlocutorul este atacat, amorul sau propriu trebuie sa faca fata asaltului. Si’atat. Firesc, cu implicatiile emotionale aferente si istoria ce se scrie la capitolul relatii personale fucked-up.

Pai. Critica la altii. Cel putin la omu’ din holanda cu care am mers la casino ca sa stam de vorba la bar toata noaptea (en fin, jusqu’a 3 du matin, they are closing son of...). Patronel de firmulita(e) tare rentabile. Adult industry (adica sex industry) – greu sa nu fie rentabil, dar in fine, trecem peste. Pai ce zicea iel? Ca atunci cand face observatii cuiva, (critica noastra) deschide gura pentru a imbunatati pe viitor ceva. Nu pentru a certa sau a jigni – ca asta nu e eficient.

Si’l intelegeam perfect. Pentru ca de cand ma stiu am facut la fel. Am tot vorbit in stanga si in dreapta pentru a imbunatati ceea ce gaseam de imbunatatit. La inceput o faceam fara nervi, mai pe urma am inceput sa’mi bag picioarele si sa le zic cu ceva pathos – ca asa au barem un efect.

Din ce spunea el, critica constructiva este raspandita la ei, nu e doar un caz singular.

Da, asta ar fi un plus holanda vs romania.

Si de la critica ajungem la prieteni. Ca m’a intrebat uluit ce inseamna un prieten in romania. Ca nu se pupa cu tiparul de prieten pe care il cunostea iel. I’am zis sa’mi spuna care sunt functiile prietenului de care stia el.

Si diferente nu am gasit decat din nou la capitolul... critica – observatii.

La ei prietenul e ala care printre altele iti spune cand faci prostii. Te trage de maneca samd. La noi, din ce am vazut (la cei din jur, la altii) prietenul e ala care te bate pe spate si’ti zice ca te sustine orice’ar fi. La ei prietenul te critica, iti spune in fata ce e naspa, la noi prietenul iti ascunde lucruri ca sa te protejeze, iti vorbeste despre o gramada de nimicuri, insa subiectele serioase, spinoase sunt evitate cu grija. Da, la noi de regula prietenul e ala care stie sa evite subiecte, nu sa igienizeze rani.

Cand vorbeam cu el am pus asta pe seama faptului ca viata era mai dura la noi decat la ei, drept care in societate s’a creat tiparul prietenului care sa ne mai protejeze, in loc de prietenul care sa ne dea o palma cand si cand.

Iar eu am crezut dintotdeauna ca ridendo dicere verum, insa never worked.

Asa ca fara drept de apel shaorma din giulesti e cea mai tare.

Dudele zilei

Printre altele la munca am si un softulet pe care il pun clientilor, de se joaca ei si facem asa, un fel de osmoza. Impreuna si tughedar. Mai mult ei cu noi decat noi cu ei, dar unde’i osmoza nu’i tocmeala.

In 99 la suta din cazuri, softul este folosit de secretare. Cu picioare mai lungi ori ba, unghii frumos facute, coafuri si alte chestii de suprafata compuse cu atentie si dedicatiune. Softuletul e atat de simplu ca ele poate. De curand s’a instalat la inca un client. Barbat, cica. Mai nene, orice faci la asta nu merge. Ii zici sa apese in pula mea pe anumite taste, sa scrie cuvantul “TEST”... el face altceva. Din orgoliu pesemne. Probabil asta’i tot ce i’a ramas din tiparul de barbat. Partea cu folosirea neuronului a sarit’o rau. Dupa cateva ore ma suna sa’mi spuna ca trebuie sa schimbe adresa firmei pe care a bagat’o el in loc de “test” (cum ii spusesem io) si nu’l lasa. Este un calvar sa’i dai astuia la telefon indicatii despre cum sa isi duca mana la nas sau sa se scarpine pe buric. D'apai chestii pe calculator! Hm, inlocuirea unei adrese intr'un programel de trei lulele... Am reusit sa explic asta unor secretare blonde cu fitze de “io sunt foarte superioara, n’am nevoie sa stiu asta”. Lu’ asta n’am putut. Voi cere dezinstalarea softului de la clientul X pe motiv de “client prea cretin pentru a folosi softul”.

Mai pe dupa-masa primesc mesaj de la un cineva de la vanzari. Ca nu le merg toate prizele. Si cum acolo nu au decat o singura priza de retea, ca toti au laptoape pa uaierles... mi’e clar, omu’ ma’ntreba de prizele de corent. Tipu’ e mai vechi decat mine in firma, adica minim 5 ani. Si la vanzari, adica e mai vorbaret. Dar cum a vorbi si a comunica nu inseamna neaparat acelasi lucru... inca nu a aflat cine se ocupa de prize. Si in plus are probleme in a determina care este diferenta intre omu’ de la it si electricianu’. Deh, o duce bine, are bani are masina, are casa, are gagica, e bun la folbal in echipa firmei... minte ce’i mai trebe’?

Altu’ sambata (nu e de azi, dar suntem la capitolu’ cu pricina) dupa ce luasera foc niscaiva prize il aduce pe nea’ lacatusu’ de la atelieru’ auto din colt (ca suntem firme nascute sub aceeasi ombrela). Nea’ lacatusu’ incepe grabit sa taie tot ce era ars /negru si sa izoleze capetele. Si recomanda sa gasim sa tragem curent din alta parte. In camera serverelor... Asta era tot ce putea el. Firesc, era doar lacatus. Daca’l lasam pan’ la capat, lulea mai intelegea care sunt traseele p’orma. Care venea si unde se ducea. Intreb pe sefutzu’ care diriguia treaba: “asta e electricianu’ pe care ai zis ca l’ai chemat?”. Raspuns afirmativ. Il intreb apoi daca a auzit de chestia aia cu oameni de meserie care fac anumite chestii, pa meseria lor, de aia cu specializarea, si ca nu e normal sa chemi pe unu’ care da glet sa’ti repare masina... se uita la mine cu niste ochi beliti... pan’ la urma tot pe mine ma’ntreba ce sa faca, cu cin’ sa vorbeasca. De ce pana mea li se da unora buletin? Ca io zic ca de la buletin e problema! Daca omu’ are actu’ ala, apoi manageru’ il angajeaza (ca nici el nu stie multe)... si de aici sa te tii... Departe!

Ne’ntoarcem la ziua de azi. Una s’a basicat rapid cand i’am atras atentia sa nu’mi mai adreseze mesaje scrise CU MAJUSCULE DE LA CAP LA COADA. Ca vai (!) la cei 37 de ani ai ei... pana mea... tralala. Drept raspuns i’am insirat si celelalte observatii legate de gramatica, dactilografie si folosirea punctuatiei. Un mic deliciu. Acum imi dau seama ca astia stau prost cu memoria. Mai prost decat mine. Ca taman in oraselu’ cu pricina am iscat o furtuna cu ani in urma din cauza ca sefa de oras m’a reclamat la un manager de supertop ca mi’as fi neglijat indatoriri de serviciu. Firesc, exagerand crunt (fusese o saptamana in care muncisem si pe postul meu si pe cel al sefului aflat in concediu). Asa au aflat din nou ca nu’i sanatos sa te iei la cearta cu mine. In paranteza fie spus, poti sa ti’o furi cu adevarul in brate, d’apai sa imbrobodesti... dar nu ma dedau eu la asemenes fapte prea usor. Asa, copilas sperios cu ochii albastri cum par.

...sunt un om bun...

Chefuri

Ieri cand am plecat de la munca aveam o pofta insistenta de a ma enerva.

Desi la volan, in plin trafic, in trecere prin cele mai groaznice parti ale bucurestiului... n’am reusit. Am scos cateva injuraturi din automatism, fara feeling, doar cuvinte goale. Injuraturi spontane, bizare, aproape amuzante. Dupa fiecare injuratura ma intrebam de unde pana mea mi’a venit ideea. Injuraturi in care apare fie cascaval, fie gem, pateu, marmelada. La naiba, astea nu's injuraturi, e meniu de sex-food.

Seara am intors invitatia unei colege. Ea ma invitase la cinema 3D (chiar a fost placut), eu am invitat’o la un biliard. Ca un adevarat ‘telectual. Impreuna cu gasca mea de biliard. Un montator de termopane cu unghia de la desh’tu mic lasata mare, un maharel (adica mahar mai mic) psd-ist burtos, si un muncitor printr’o uzina (banuiesc). Montatoru’ asta de termopane ie un fost coleg de clasa din scoala generala. Si in afara de unghia de care am pomenit, imi place tipu’. Cu el ma simt excelent la bere, septica, remi, tuica, wist samd. N’am avut chef prea mare de biliard.

Psd-istu' ar fi sarit pe ea ca pe saltea relaxa. Si muncitoru' de fabrica. Dar ramaneau in limite rezonabile. Ca au aflat cu alte ocazii ca nu e bine sa fiu calcat pe coada si de regula nu accept badaranii. Si in plus, oamenii au ades in preajma mea pornirea de a se cenzura. Probabil din cauza ochilor mei albastri. Dar i'am lasat sa se bucure in voie. Ea de atentia pe care o primea, ei de ocazia de a da atentie.

Dimineata m’am trezit cu un chef de sex de zile mari. Cat p’aci sa sun pe cineva.

Dar am dat drumu’ la computador si lento am inceput sa ma ‘nervez. In sfarsit.

Ar trebui sa’i repar compu’ lu’ vecina. N’am chef.

Abia asteptam sa merg azi la piscina, sa’mi refac in sfarsit abonametu’ si sa ma balacesc. Nu mai am chef.

Unde dracu esti?

ps. nu mai conteaza. m'au sunat de la munca. a facut poc ceva printr'o camera de servere - noroc ca nu in locatia centrala. fum si toate cele. ura, ce sambata minunata!

Amintiri din drum

Dire Straits - Why worry

Cand plecati la drum, NU folositi euroline. Am mai avut aceasta convingere cu ani in urma urmarind un spectacol trist al cuiva care incerca sa le fie client. Adica le daduse bani, dar avea pretentia sa si plece. Insa acum am avut propria experienta. Scaunele sunt atat de inghesuite (ca sa incapa mai multe) incat incepi sa preferi un sicriu.

La plecare tinuti ca muraturile la rece (pe motiv ca omu’ la caldura incepe sa emita mirosuri diverse) – probabil adevarat, dar acele temperaturi care au facut ca la debarcare 70 la suta dintre clienti sa fie cu nasu’n batista... iar eu ma intrebam daca ma obliga la amanata vizita la orl’ist...

In arad (sau undeva) am fost socat. Am vazut ce amar de lume se plimba prin oiropa cu aftocaru’. Ramai cu gura belita ca la doctor cand ii vezi.

La apropierea de vama cu ungaria, aflam ca trebuie sa strangem cate 1-5 euroi de caciula spaga pentru vamesii unguri, pentru a nu fi coborati cu bagajele in vama, puricati, tinuti o ora degeaba...

Eu nu am dat nimic, firesc.

Insa amuzanti au fost cei trei olandezi indignati. Ca nea’ soferu’ dadea indicatiile numai in romana si ei nu stiau pe ce lume sunt. Cat se sta in pauzele de pe drum, de ce se strang bani samd. Si cand au intrebat in engleza ce se intampla, au fost trimisi la plimbare. Nea’ rahatu’ de sofer de autocar se credea jmecher. Cu niste ‘arfe in iel de te lua matzu’. Am devenit ghidul lor, la fiecare oprire se uitau la mine, ma uitam la ei, incercam sa'mi aduc aminte ce rahat a mancat soferu' si le ziceam cum sta treaba.

Si tot am stat in vama la unguri de ne’a venit boala. Asa, ca “stai si’asteapta!”, nu de alta. Si te rog nu comenta ca acu’ ne coboara cu bagaje cu tot...

Apoi am aflat ca a face pipi in ue nu e lucru de saga. Te costa de la 50 de eurocenti la 1,10 euroi. De fiecare data! Ah, ce bine’i in tara me’ unde ma pot p..a pe gratis!

Insa in germanica banii pe care ii dai jos la toilet poti sa’i scazi din mancarea pe care o papi sus. Si asa se face circuitul apei in natura.

La intoarcere a fost mai lugubru. Cu cocalari si tiganosi. Si manelisti cu muzica la telefon. Si ceafa groasa. Si doua pupeze de adolescente olandeze se asezasera in fundul autocarului intre astia. Ca doar astia degaja masculinitate ce pu(sca) me’? Erau fetele sitting ducks. Dupa ce au coborat ele, un tiganu’ vine mai in fata si se baga in seama cu altii de p’aici. Pai ce aud... Cosmar de nightmare. Tiganu’ hecar. Sau hacar. Nu stiu daca am mai povestit de iel, am senzatia ca da. Nu stia sa vorbeste in nicio limba, nu stia de niciunele. Dar avea un programel cu care ciordea informatii din fisiere temporare, din browsere... care nu stia mare lucru decat ca tre’ sa apese pe botoanele alea. Si daca primea informatii de cont bancar le folosea ca sa scoata 50-100 de euroi. Ca pentru atata lucru nu depun aia plangere la politie. Si mai stia ca cel mai tare antivirus e casaperschi. De cateva ori l’au corectat aia de se bagau in seama cu el, dar o tinea p’a lui: casaperschi. De la asta m’a luat durerea de cap. Iata ce inseamna progresul. Tiganu’ evoluat e ciorditor pe net. Si’mi aduc aminte de discutii cu tot felul de poeti din lumea lu’ orice zboara se mananca, cum argumentau ei ca educatia ridica omul. Ridica o laie. Doar il invata chestii. Pe care le foloseste asa cum ii dicteaza aluatu’ dinlauntru.

Era sa inchid fara sa’i urez lipsa acuta in continuare uneia. Care s’a urcat in nu’s’ce oras. Erau la momentu’ ala locuri libere garla. Si cate doua alaturate. Si langa fete. P’alese. Peste jumate era gol.

A naibii lipsita (la vreo 50 si ceva de anisori banuiesc) se aseaza langa un tip. Linga mine. Usor cocheta, fara sutien sub o bluzita subtirica. Cand cobora din autocar in pauze (la caldura de afara) isi mai punea un puloverel pe deasupra. Cand venea la loc (la frigul din masina) il dadea jos. Hai, poate-poate si doar-doar mai pica un tinerel. Uite din cauza uneia afectate de LAP iar m’am chinuit 36 de ore sa dorm semivertical pe scaun. Ii urez lipsa acuta in continuare.

Sa revenim la drum. Soferii autocarului la dus – miracole pe doua picioare. In localitati si pe drumuri inguste, fara vizibilitate mergeau ca disperatii. Viteza crunta, depasiri nesanatoase. Abia asteptam faimoasele autostrazi... neeh. Dejaba. Acolo mergeau ca melcii.

Iar despre ceilalti soferi... mai tata... la noi se conduce excelent. Ma uitam interzis cum tineau ditamai coloana la 50 la ora niste italieni pe sosea de 80. Fara avarii, fara nimic. Si toti stateau ca gastele in spatele lor. Si alte o gramada de dude pe care nu le’am retinut decat statistic. Ei e varza!

Hal de manager

Manager top de la noi. Pardon, de supertop!

Intreaba care sunt posibilitatile pentru a’i face unui client pe plac.

Eu ii dau o minianaliza pe cele trei variante fluturate de unii si de altii, mai mult sau mai putin cu picioarele pe pamant. (mini pentru ca stiu ca un manager traditional roman e prin definitie incapabil de a lua mai multe elemente in calcul)

Apoi vine si meilu’ sfatosului care a mai bagat odata sistemu’ in colaps de am calificat brusc orice mergator in doo picioare la nivel de negru mic care populeaza baza de date. Saptamani in sir cu nopti dormite la munca, oameni veniti din tara pentru a ‘completa’ fortele... Revin – firesc, meilu’ lu’ sfatosu’ pe langa ulita. In mod traditional aruncat din avion. Trimit mail inapoi cu atentionare: mon’cher, ulita s’a parasit in punctele x si y.

Ce avea de facut manageru’ de top? Sa ia in pana mea o decizie, pe baza informatiilor negrilor de pa plantatie!

Ce face iel? Da meil: luati legatura cu clientu’ si vedeti cum rezolvati. Vedeti care sunt costurile implicate si asa mai departe.

Pai si iel de ce ia salariu? Ca sa egziste cineva pe pozitia aia, asa, doar ca figuratie la nivel psihologic sa nu ne credem singuri?... ca sperietoarea pe camp intre ciori?

ps. tocmai cand inchideam vine un mail de la o colega. care imi lauda raspunsul cu minianaliza. nu a folosit la nimic ce am scris, dar ah, sunt ud de fericire.

fosila din it

De doua zile ma suna o fosila.

Din Cluj.

Care in timp ce vorbeste cu mine la telefon trage zgomotos din tigara in mijlocu’ frazei, fortandu’ma pe mine sa stau si sa ascult pauzele, asteptand sfarsitul propoziei nerabdator. Care nu mai vine. Iar dupa ce vine, aflu ca nu contine nicio idee. Si de regula este o reexprimare a afirmatiei anterioare.

Da, noi in bucuresti suntem niste jmecheri. Si repeziti. Daca tu crezi ca avem timp sa o frecam aiurea vorbind vorbe si plasmuindu'ne imagini despre cat de interesanti suntem in mijlocul frazei, nu ne intelegem.

De doua ori am vorbit cu el. De fiecare data a tinut sa’mi zica despre uriasa’i persoana “sunt informatician de 25 de ani”. Par 5-6 cuvinte. Insa la el durau aproape juma de minut sa le spuna pe toate. Am vrut sa’i zic ca’mi pare rau pentru el, dar n’am avut rabdare. Parerea de rau venea de la faptu’ ca intr’un top al satisfactiei profesionale IT-ul e pe locul 66 din 81. Deci la coada rau. Deci frustrari la greu ce strangi in 25 de ani.

Drept dovada iata si blogu’ asta!

Si ajungem sa ne certam. Io si fosila, fosila si io. Acu’ partea naspa era ca fosila era pe pozitia de client. Si pupincurismul promovat ca regula de viata in economia de piata lipsea din scena. Totusi, sunt un om bun. Practic, eu nu ma certam cu el. Doar ca nu cautam deloc sa il impac. Daca el o lua razna, problema lui. Nu e datoria mea sa’i fac anger management. Si nici sa il ascult aberand. Asa ca dupa ce mi’am pierdut rabdarea in asteptarea de a'si da seama ce vrea (adica ieri 36 de minute si azi 9 minute – la telefon) i’am zis ca pierdem timpul.

Pana mea. Ii dadusem toate informatiile necesare pentru luarea unei decizii, ii spusesem deja care sunt variantele de lucru. Iar el se invartea in jurul cozii amestecand detalii pe care le confunda. Free advice (pentru oricine): cand nu intelegi un lucru, incearca sa’l pictezi. Am invatat asta de la geometrie, dar functioneaza peste tot. Iti faci patratele pe hartie, le pui nume si tragi linii intre ele – care cu care interactioneaza. Si obtii o imagine cu care poti lucra fara sa gresesti prea tare.

Dupa ce i’am zis ca pierdem timpul, individul a avut cateva secunde o maraiala indecisa. Vroia sa ma jigneasca si totusi nu’i dadea mana. Asa ca m’a amenintat ca vine la bucuresti si imi arata ca se poate face orice, si mi’a povestit din nou despre ilustra’i persoana. Si ca a lucrat cu mainfraim-uri aibiem (adica IBM). Am vrut sa i’l pun pe Peanut sa’i zica: “FASCINATING!!!”

Tipu’ o sa moara de ciuda, cred. Eu sunt calm, am blog!

ps. Apoi am aflat de la oamenii de vanzari ca tipu’ are antecedente. Sunt satui de el, de la omul de zona pana la directoarea de vanzari. De 6 (sase) luni incearca sa negocieze un contract... o sa le zic sa'si faca blog.

poze olanda

barbatii cauta sa atinga absolutul. invariabil.

...iar unii chiar ating... absolutul. (cu incapatanare)

toilet in red district of amsterdam. and me.

cateva barcute. o parcare supraetajata pentru masini in fundal. si o parcare supraetajata pentru... BIBICLETEEEE!!!

sor'mea cumnatu' io.

in cayenne. porsche. la volan. blocat in trafic. daca voi credeti ca in bucuresti e aglomeratie fi'n'ca's strazile inguste... go holland! and drive!

just a amaretto cofee

aceeasi cafea. stiu, pare incredibil! :D

aici am fost cazat. no kidding.

in olanda se da ora exacta cu cate o ploaie. uneori mai sunt si anunturi extra. la si jumate.

iesit de la muzeu. capiat.

tot iesit de la muzeu. tot capiat.

stau in cur. (p'asta n'o ghiceati)

turnul din spate - cea mai excelenta fenomenala superlativa care este punct de reper in zandvoort.

io, mama... si KILLER! un caine (zice lumea) care avea proasta manie de a trage de mana care facea poze.

olanda. marea nordului. plaja. vant puternic. la plaja nimeni nu rezista!

m'au imbolnavit si pe mine cu ochelarii de soare.

diverse

pai cine vrea copii. sa mearga in auchan. ca am fost io acum si intr'o juma de ora de cel putin doua ori la megafoane s'a anuntat ca "parintii lui icsulescu in varsta de circa doi ani sa vina la relatii clienti" - se pierd / se gasesc copii intr'o fericire!

cand am fost in olanda am mai invatat ceva. na, ca nu mai stiu ce. da's convins ca o sa'mi aduc aminte.

iar legat de memoria mea asta distractiva. zilele trecute mi'a picat fisa (nu fi'sa ci doar fisa). in copilarie eram batut constant spunandu'mi'se "esti tampit, esti cretin, idiot, nu stii pe ce lume esti". iar cum totusi neuronul zbarnaia, o modalitate de a fi la nivel psiho policy compliant (da termen it) a fost sa'mi faultez memoria. era o modalitate de a asculta, de a ma conforma, de a deveni intr'un fel prost, idiot, nestiutor pe ce lume ma aflu. merci iuli. imbecilule!

si ca tot am ajuns la capitolul asta. au venit doua revelatii deodat'. aia e prima, asta e a doua. ma tot intrebam de ce pana mea ma enerveaza idiotii, prostii. singura ipoteza era ca prostii sunt fiinte periculoase. pot sa te lase lat fara sa vrea asta, fara sa aiba ceva cu tine... doar treceau si ei p'acolo cu coasa la spinare. dar stiam ca nu asta e motivul. am realizat ca la baza e modul in care am fost invatat sa percep mersul lucrurilor. nu gresesti - esti pedepsit. gresesti - esti pedepsit. RAU.
iar acum. vedeam prostii gresind intr'una. firesc, ma revoltam. cum pana mea? eu sunt pedepsit si fara greseala iar ei pot sa faca asa la nesfarsit fara sa pateasca nimic!!! rage! lumea mea era contrazisa. si nimic nu te baga in fibrilatii mai tare si mai orbeste decat contrazicerea convingerilor profunde asupra functionarii lumii... si nici nu stii de unde te loveste.
iuli... roaga'te sa mori inainte sa imi treaca prin neuron o modalitate adecvata de a te pedepsi.

pardon. au venit trei deodat'. a treia cu un mic delay, d'asta nu a intrat la numaratoarea arbitrului. si este o adaugire la prima. ca in timp ce eram batut si mi se spunea ca sunt prost samd - primeam mesajul ca nu sunt ok. si au mai fost si alte mesaje ca nu's ok, nu's binevenit, nu apartin acolo. deh' parinti divortati, recasatoriti, bairam total. asa ca pana la 14 ani am crescut cu ideea (corecta dealtfel) ca i don't belong. apoi am plecat de acasa. da, la 14 ani. dar ideea a ramas... si oriunde mergeam, mergeam cu senzatia ca sunt un outsider. deja convingerea ca i don't fit facea parte din bunurile mele... pana acum.

iar cineva mi'a zis zilele astea ca de o vreme nu mai sunt vesel, nu mai imprastii bunadispozitie. deh, eram in travaliu. si inca tot nu ma simt in dispozitia de a zambi. vine o avalansa de amintiri ale lucrurilor care trebuiau sa fie si nu au fost in ultimii 15 ani... inca mi'e greu sa'mi desclestez maxilarul.

familie

o sun pe mama din dotare.
imi raspunde grabita "zi repede, sunt in grecia, o saptamana"
la naiba, habar n'aveam!
ce familie...

realitati si realitati

Firesc. Exista in lumea pe care o percepem parte subiectiva si parte obiectiva. Amu’ omu’ cand creste, creste, creste... creste si cu ideea apriorica despre lumea care’l inconjoara ca este o lume reala suta la suta.

Apoi, uneori, intalneste pe unii, pe altii cu idei ciudate care ii spun ca de fapt ceea ce crede el despre lume este mai degraba o parere proprie...

Probabil la inceput se revolta. Mai mult sau mai putin in functie de autoritatea celui care’i aduce noutatea. Dar, de multe ori, incet-incet ii trece. Iar socul acceptarii acestei perpective e atat de puternic incat transformarea de gandire e radicala. Deja totul devine parte a parerii. Deja Totul e subiectiv si supus unei posibile negatii: “de fapt asta nu e reala, e doar o parere. A mea sau a altuia”

Si lumea intreaga devine un loc nesigur, un loc al incetitudinii.

Mai copii, calmati’va naibii! Este parte subiectiva, dar este si parte obiectiva. Exista si realitate in realitatile noastre... acum tot ce va trece prin fata ochilor sau pe la urechi si nu va convine decretati ca “iaste de fapt ireal, sunt numai chestii inconstiente care tasneste prin cerebel”.

Si... se pare ca iar o las in coada de peste... se pare ca iar nu ma mai amuza blogul.

Despre placeri nenaturale

Nu, nu voi vorbi despre placeri sexuale prea ciudate.
Nici despre... placeri sexuale prea ciudate.

Ci despre placerea omului comun de a’l considera pe altu’ superior doar pa motiv ca e din alta tara. De departe. Si de a le considera intreaga societate superioara. Pe acelasi motiv. In mod subtil si pentru ca au mai multi bani. (iar in mod real doar pentru acest fapt)
Partea cu banii o rezolvam repede. Tarile ‘bogate’ sunt tari care au jefuit alte tari. Mai pe’ascuns (de ex jaful economic al marii britanii din perioada de tanara industrializare cand raportul de schimb ref munca depusa in schimburile cu celelalte tari era ridicol, neputand fi pus in aceeasi fraza cu bunul-simt) sau de’a dreptul armat (un ex ar fi plicticos).
Am simtit si eu fiorul. Cand iesit din tara, am fost tentat sa spun “ei, da!”. Pana si in fata unui fier ruginit (parapetul de pe autostrada era ruginit) – am avut tentatia de a considera cum ca “dar e rugina nemteasca! e-hee, mai a naibii decat rugina aia romaneasca, ordinara”
Si m’am uitat la mine lung. Pe cat de lung se poate uita un om la el insusi. Si mi’am zis: “vino’ti in fire baiete, ai mancat coacaze expirate!”
Cum spuneam si deunazi, am 1 GB de poze cu gunoaie aruncate aiurea. Si pe bune, la cat de curat e, devine si mai condamnabil. Mai greu sa te lase sufletul sa arunci ditamai ghemotocu’ de hartie intr’un loc curat decat peste un maldar de chestii similare. Unde e diferenta? Pai la banii administratiei. Care plateste o armata sa curete cum trebuie. Sa trec peste difrenta ca la ei oamenii de curatenie nu sunt tigani carora li se pare normala starea de mizerie... na ca nu am trecut.
Altfel... de unde vestita si mult laudata superioritate a socitatilor vestice?
E tarziu si am si pierdut ce aveam in minte sa mai combat p’aci... oricum, diferenta am gasit doar in banii pe care ii are (si da) administratia publica pentru curatenie si amenajare.

Olanda

Pentru o tara in care la juma’ de ora te trezesti ca iar vine o rapaiala de te uda pan’ la chele, this people’s got issues man. La fiecare trei magazine gasesti ochelari de soare. Cel putin.

Pentru faima lu’ red light district... dezamagire crunta. Amu’ nu’s’ce pana me’ puteau sa faca sa ma dea pa spate la varsta asta... dar totusi. Nothing outstanding. Si in plus se inchide pe zi ce trece. Ca (m)UE regulations se forbiduieste astea...

Pentru faima curateniei am fost socat cu cata usurinta se arunca pe jos orice si oriunde. Am facut o gramada de poze marturii – asa ca sa nu ma contrazicere nimini ca’i umplu casuta de mail cu poze la 3 MB bucata. Minim.

Dar.

Am luat si io ochelari de soare. Tri bucatzi. Mi’s jmecher, ‘catzi’ash!

Am facut o noapte in red light... dus de manutza de cumnatu’, pa post de ghid turistic. Am urcat pa scena intr’un erotic theatre... hoo! Nu va ‘ghesuiti, no action pentru spectatori... sau nu chiar action. Am privit vitrinele cu fete doar in treacat, am trecut prin sex-shopuri ceva mai atent. Am ajuns intr’un stabiliment. Saptezeci de euroi intrarea, apoi beutura basca. Iar daca iti placea vreo fata... alti 300 de euroi. O fata care la afluenta de turisti disperati si localnici pastilati pentru superpotenta, numai sa’ti lase tie vreo amintire notabila nu avea chef.

Ah. Distractia serii. Lu’ cumnatu’ ii placu’ o fata. O chemam la masa, vorbim cu ea... dupa o vreme el o intreaba de unde e. pai... din Romania! Hoho! Radem ca dementii, nu’i spunem de ce. Iar dupa ceva timp o intreb brusc in romana: “de cand n’ai mai fost acasa?” imi pare rau ca nu i’am filmat reactia. Mai mult. Nascuta in acealasi an cu mine. In aceeasi luna. Aproape in aceeasi zi. Io pe trei, ia pe patru. A fost socata. Ca romani pe acolo nu a vazut never. Cred si io, la preturile alea... pana me’. Si cica nu arat a roman. Neam. Deloc. Arab, turc, spaniol. Mdea. De cand am ajuns mi s’a spus ca la ei par asa negru si cret nu se vede decat la d’astia. Si ca tipele cauta, ca li se pare ceva mai exotic, mai rar.

Cand m’am dus sa ma tund, nici nu m’am asezat bine pe scaun ca au si inceput sa vorbeasca cu sor’mea sa o intrebe daca am prietena samd. Eram deja de trei zile asa ca recunosteam cuvantul frate in olandeza, iar femeie e similar cu varianta in germana – frau... of cource, n’a iesti nimic, ne cunoastem marfa... Am stat cuminte in scaun, cea care ma tundea nu stia engleza. Si pe moment mi s’a parut anormal sa’i zic sor’mii sa’ntrebe care ar vrea sa’mi arate. Amsterdamul. Sau Zaanfort. Sau ce naiba o vrea ia.

Si m’au tuns prost. Ie adevarat ca am si eu un par mai cu personalitate, dar totusi. A doua zi le’am vizitat din nou. Cu sora de mana. Ca ala micu’. Cand au vazut ce au facut au pufnit in ras. Si au mai taiat cate ceva. Firesc, n’am zis ni’ca. Again.

Si o zi intreaga m’am plimbat prin amsterdam. Solo. Am plecat io de’a lungul canalelor, pe urma pe niste strazi care imi pareau mai interesante, mai atragatoare. Privit la cladiri, la oameni, la barci, la apa, la biciclete pana mi s’a luat. A! bicicletele. Uimitor. Daca e ceva uimitor in olanda - e multimea de biciclete. Langa gara, langa parcarea supraetajata pentru masini, iata si parcarea supraetajata pentru biciclete. Pe vreo trei nivele. Pe o lungime de cativa zeci de metri. Imensa! Plina ochi la orice ora.

Iar pe biciclete, doar in olanda am vazut asta, ele stau cu o atitudine eleganta, spatele drept, gatul drept, capul ridicat. Si genunchii li se ridica ritmic. Fie ca au mini, fie ca ba. Acum cred ca banuiesc de unde dementa ochelarilor de soare.

M’au deranjat strainii. Majoritari arabo-marocani... tiganosi.

Mi’a placut haring’ul. Mancare traditionala pentru ei. Se serveste la botu’ calului, crud, cu ceapa tocata cubulete imprastiata pe deasupra, si cateva feliute de castravete murat prin zona. Se apuca cu un betigas (sau doo) numit scobitoare. Si se haleste. Mda, imi place carnea cruda. Din punctul asta de vedere, cine imi va gati nu va avea probleme.

M’a deranjat modul lor de comunicare. Si de a rade. Foarte zgomotos, lipsit de manere.

Sa revin. M’am ratacit, of cource. Cand am vrut sa ma folosesc de canalele de apa, sa ajung inapoi, totul a fost bine pana cand am descoperit ca se mai si intretaie. Eu stiam dintr’o harta de pe net doar trei canale de la nord la sud. Buba.

Cand am incercat sa ma folosesc de hartile din statiile de tramvai, am descoperit ca orientarea tot e dificila. De doua ori am descoperit ca ma indepartez in loc sa ma apropii de gara. Pana la urma m’am gandit cat e ora, unde apune soarele... si am gasit si punctele cardinale. Asa a mers. Nu, nu intreb. Sunt doar barbat, ce pana mea!

N’am vazut magazin cu ceva it. Neam. Deloc. Doar langa gara o reprezentanta apple. Dar deja eram in goana spre tren. Riscam sa pierd ultimul tren. Ca am stat intr’o statiune pe malu’ lu’ marea nordului, la juma’ de ora de amsterdam. Sa fi vazut atunci distractie, daca reuseam sa pierd trenu’. Nu atat pentru mine, ar fi urmat doar o noapte prin oras, dar pentru cei care ma asteptau acasa ar fi fost bairam. Ca n’am avut roaming. Iar cei de la vodafone au primit si ei carnitza frageda pentru calitatea serviciilor. Le’am dat meil ca vreau activare roaming (conf instructiuni sait lor) si am primit un alt meil – raspuns automat de calde multumir ca i’am bagat in zeama. Si’atat. No fachin’ roming. Le urez viata pe masura serviciilor! Adica canci. Cu tot cu cacofonie.

Si sa revin la tanti hookeritza din stabiliment. I se parea foarte anormal ca eram cu cumnatu’ in asa loc, adica avea niste nedumeriri de ordin moral. “Pai cum, el are pe cineva, cu sora ta... si vine aici? Nu mi se pare ok. Nu, mi se pare foarte aiurea.” Pai... ea era acolo, cu oricine platea, dar asta i se parea ok. Amuzanta fata.

Mie mi’a placut o surinameza. Mai tata... iti crapau maselele. Noo’shpe ani. Dar avea chef de sex cum aveam io de manele. Asa ca n’am chinuit’o. Dar nici macar masajul n’a fost ceva aparte, iar asta mi se pare inacceptabil. Un masaj de cacao de la o gagica goala, pentru 370 de euro numai pentru ca arata beton? Bine ca nu erau banii mei.

Iar legat de banii mei, cel mai mult am cheltuit pe jucarii sexoase. Mai scumpe decat ma asteptam. Dar si mai amuzante.

Am fost la sor’mea de ziua ei.