..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

marți, 9 septembrie 2008

Olanda


Pentru o tara in care la juma’ de ora te trezesti ca iar vine o rapaiala de te uda pan’ la chele, this people’s got issues man. La fiecare trei magazine gasesti ochelari de soare. Cel putin.

Pentru faima lu’ red light district... dezamagire crunta. Amu’ nu’s’ce pana me’ puteau sa faca sa ma dea pa spate la varsta asta... dar totusi. Nothing outstanding. Si in plus se inchide pe zi ce trece. Ca (m)UE regulations se forbiduieste astea...

Pentru faima curateniei am fost socat cu cata usurinta se arunca pe jos orice si oriunde. Am facut o gramada de poze marturii – asa ca sa nu ma contrazicere nimini ca’i umplu casuta de mail cu poze la 3 MB bucata. Minim.

Dar.

Am luat si io ochelari de soare. Tri bucatzi. Mi’s jmecher, ‘catzi’ash!

Am facut o noapte in red light... dus de manutza de cumnatu’, pa post de ghid turistic. Am urcat pa scena intr’un erotic theatre... hoo! Nu va ‘ghesuiti, no action pentru spectatori... sau nu chiar action. Am privit vitrinele cu fete doar in treacat, am trecut prin sex-shopuri ceva mai atent. Am ajuns intr’un stabiliment. Saptezeci de euroi intrarea, apoi beutura basca. Iar daca iti placea vreo fata... alti 300 de euroi. O fata care la afluenta de turisti disperati si localnici pastilati pentru superpotenta, numai sa’ti lase tie vreo amintire notabila nu avea chef.

Ah. Distractia serii. Lu’ cumnatu’ ii placu’ o fata. O chemam la masa, vorbim cu ea... dupa o vreme el o intreaba de unde e. pai... din Romania! Hoho! Radem ca dementii, nu’i spunem de ce. Iar dupa ceva timp o intreb brusc in romana: “de cand n’ai mai fost acasa?” imi pare rau ca nu i’am filmat reactia. Mai mult. Nascuta in acealasi an cu mine. In aceeasi luna. Aproape in aceeasi zi. Io pe trei, ia pe patru. A fost socata. Ca romani pe acolo nu a vazut never. Cred si io, la preturile alea... pana me’. Si cica nu arat a roman. Neam. Deloc. Arab, turc, spaniol. Mdea. De cand am ajuns mi s’a spus ca la ei par asa negru si cret nu se vede decat la d’astia. Si ca tipele cauta, ca li se pare ceva mai exotic, mai rar.

Cand m’am dus sa ma tund, nici nu m’am asezat bine pe scaun ca au si inceput sa vorbeasca cu sor’mea sa o intrebe daca am prietena samd. Eram deja de trei zile asa ca recunosteam cuvantul frate in olandeza, iar femeie e similar cu varianta in germana – frau... of cource, n’a iesti nimic, ne cunoastem marfa... Am stat cuminte in scaun, cea care ma tundea nu stia engleza. Si pe moment mi s’a parut anormal sa’i zic sor’mii sa’ntrebe care ar vrea sa’mi arate. Amsterdamul. Sau Zaanfort. Sau ce naiba o vrea ia.

Si m’au tuns prost. Ie adevarat ca am si eu un par mai cu personalitate, dar totusi. A doua zi le’am vizitat din nou. Cu sora de mana. Ca ala micu’. Cand au vazut ce au facut au pufnit in ras. Si au mai taiat cate ceva. Firesc, n’am zis ni’ca. Again.

Si o zi intreaga m’am plimbat prin amsterdam. Solo. Am plecat io de’a lungul canalelor, pe urma pe niste strazi care imi pareau mai interesante, mai atragatoare. Privit la cladiri, la oameni, la barci, la apa, la biciclete pana mi s’a luat. A! bicicletele. Uimitor. Daca e ceva uimitor in olanda - e multimea de biciclete. Langa gara, langa parcarea supraetajata pentru masini, iata si parcarea supraetajata pentru biciclete. Pe vreo trei nivele. Pe o lungime de cativa zeci de metri. Imensa! Plina ochi la orice ora.

Iar pe biciclete, doar in olanda am vazut asta, ele stau cu o atitudine eleganta, spatele drept, gatul drept, capul ridicat. Si genunchii li se ridica ritmic. Fie ca au mini, fie ca ba. Acum cred ca banuiesc de unde dementa ochelarilor de soare.

M’au deranjat strainii. Majoritari arabo-marocani... tiganosi.

Mi’a placut haring’ul. Mancare traditionala pentru ei. Se serveste la botu’ calului, crud, cu ceapa tocata cubulete imprastiata pe deasupra, si cateva feliute de castravete murat prin zona. Se apuca cu un betigas (sau doo) numit scobitoare. Si se haleste. Mda, imi place carnea cruda. Din punctul asta de vedere, cine imi va gati nu va avea probleme.

M’a deranjat modul lor de comunicare. Si de a rade. Foarte zgomotos, lipsit de manere.

Sa revin. M’am ratacit, of cource. Cand am vrut sa ma folosesc de canalele de apa, sa ajung inapoi, totul a fost bine pana cand am descoperit ca se mai si intretaie. Eu stiam dintr’o harta de pe net doar trei canale de la nord la sud. Buba.

Cand am incercat sa ma folosesc de hartile din statiile de tramvai, am descoperit ca orientarea tot e dificila. De doua ori am descoperit ca ma indepartez in loc sa ma apropii de gara. Pana la urma m’am gandit cat e ora, unde apune soarele... si am gasit si punctele cardinale. Asa a mers. Nu, nu intreb. Sunt doar barbat, ce pana mea!

N’am vazut magazin cu ceva it. Neam. Deloc. Doar langa gara o reprezentanta apple. Dar deja eram in goana spre tren. Riscam sa pierd ultimul tren. Ca am stat intr’o statiune pe malu’ lu’ marea nordului, la juma’ de ora de amsterdam. Sa fi vazut atunci distractie, daca reuseam sa pierd trenu’. Nu atat pentru mine, ar fi urmat doar o noapte prin oras, dar pentru cei care ma asteptau acasa ar fi fost bairam. Ca n’am avut roaming. Iar cei de la vodafone au primit si ei carnitza frageda pentru calitatea serviciilor. Le’am dat meil ca vreau activare roaming (conf instructiuni sait lor) si am primit un alt meil – raspuns automat de calde multumir ca i’am bagat in zeama. Si’atat. No fachin’ roming. Le urez viata pe masura serviciilor! Adica canci. Cu tot cu cacofonie.

Si sa revin la tanti hookeritza din stabiliment. I se parea foarte anormal ca eram cu cumnatu’ in asa loc, adica avea niste nedumeriri de ordin moral. “Pai cum, el are pe cineva, cu sora ta... si vine aici? Nu mi se pare ok. Nu, mi se pare foarte aiurea.” Pai... ea era acolo, cu oricine platea, dar asta i se parea ok. Amuzanta fata.

Mie mi’a placut o surinameza. Mai tata... iti crapau maselele. Noo’shpe ani. Dar avea chef de sex cum aveam io de manele. Asa ca n’am chinuit’o. Dar nici macar masajul n’a fost ceva aparte, iar asta mi se pare inacceptabil. Un masaj de cacao de la o gagica goala, pentru 370 de euro numai pentru ca arata beton? Bine ca nu erau banii mei.

Iar legat de banii mei, cel mai mult am cheltuit pe jucarii sexoase. Mai scumpe decat ma asteptam. Dar si mai amuzante.

Am fost la sor’mea de ziua ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.