..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

marți, 16 septembrie 2008

fosila din it

De doua zile ma suna o fosila.

Din Cluj.

Care in timp ce vorbeste cu mine la telefon trage zgomotos din tigara in mijlocu’ frazei, fortandu’ma pe mine sa stau si sa ascult pauzele, asteptand sfarsitul propoziei nerabdator. Care nu mai vine. Iar dupa ce vine, aflu ca nu contine nicio idee. Si de regula este o reexprimare a afirmatiei anterioare.

Da, noi in bucuresti suntem niste jmecheri. Si repeziti. Daca tu crezi ca avem timp sa o frecam aiurea vorbind vorbe si plasmuindu'ne imagini despre cat de interesanti suntem in mijlocul frazei, nu ne intelegem.

De doua ori am vorbit cu el. De fiecare data a tinut sa’mi zica despre uriasa’i persoana “sunt informatician de 25 de ani”. Par 5-6 cuvinte. Insa la el durau aproape juma de minut sa le spuna pe toate. Am vrut sa’i zic ca’mi pare rau pentru el, dar n’am avut rabdare. Parerea de rau venea de la faptu’ ca intr’un top al satisfactiei profesionale IT-ul e pe locul 66 din 81. Deci la coada rau. Deci frustrari la greu ce strangi in 25 de ani.

Drept dovada iata si blogu’ asta!

Si ajungem sa ne certam. Io si fosila, fosila si io. Acu’ partea naspa era ca fosila era pe pozitia de client. Si pupincurismul promovat ca regula de viata in economia de piata lipsea din scena. Totusi, sunt un om bun. Practic, eu nu ma certam cu el. Doar ca nu cautam deloc sa il impac. Daca el o lua razna, problema lui. Nu e datoria mea sa’i fac anger management. Si nici sa il ascult aberand. Asa ca dupa ce mi’am pierdut rabdarea in asteptarea de a'si da seama ce vrea (adica ieri 36 de minute si azi 9 minute – la telefon) i’am zis ca pierdem timpul.

Pana mea. Ii dadusem toate informatiile necesare pentru luarea unei decizii, ii spusesem deja care sunt variantele de lucru. Iar el se invartea in jurul cozii amestecand detalii pe care le confunda. Free advice (pentru oricine): cand nu intelegi un lucru, incearca sa’l pictezi. Am invatat asta de la geometrie, dar functioneaza peste tot. Iti faci patratele pe hartie, le pui nume si tragi linii intre ele – care cu care interactioneaza. Si obtii o imagine cu care poti lucra fara sa gresesti prea tare.

Dupa ce i’am zis ca pierdem timpul, individul a avut cateva secunde o maraiala indecisa. Vroia sa ma jigneasca si totusi nu’i dadea mana. Asa ca m’a amenintat ca vine la bucuresti si imi arata ca se poate face orice, si mi’a povestit din nou despre ilustra’i persoana. Si ca a lucrat cu mainfraim-uri aibiem (adica IBM). Am vrut sa i’l pun pe Peanut sa’i zica: “FASCINATING!!!”

Tipu’ o sa moara de ciuda, cred. Eu sunt calm, am blog!

ps. Apoi am aflat de la oamenii de vanzari ca tipu’ are antecedente. Sunt satui de el, de la omul de zona pana la directoarea de vanzari. De 6 (sase) luni incearca sa negocieze un contract... o sa le zic sa'si faca blog.

Un comentariu:

  1. Eu zic sa-si faca el blog, sa poata divaga in liniste fara sa mai chinuie pe altii. Oricum nu i-l va citi altcineva in afara de ilustra sa persoana...si cand o vedea cat de ininteligibil isi insira gandurile, poate se reorganizeaza cumva.

    RăspundețiȘtergere

spui, semnezi.