Amintiri din drum

Dire Straits - Why worry

Cand plecati la drum, NU folositi euroline. Am mai avut aceasta convingere cu ani in urma urmarind un spectacol trist al cuiva care incerca sa le fie client. Adica le daduse bani, dar avea pretentia sa si plece. Insa acum am avut propria experienta. Scaunele sunt atat de inghesuite (ca sa incapa mai multe) incat incepi sa preferi un sicriu.

La plecare tinuti ca muraturile la rece (pe motiv ca omu’ la caldura incepe sa emita mirosuri diverse) – probabil adevarat, dar acele temperaturi care au facut ca la debarcare 70 la suta dintre clienti sa fie cu nasu’n batista... iar eu ma intrebam daca ma obliga la amanata vizita la orl’ist...

In arad (sau undeva) am fost socat. Am vazut ce amar de lume se plimba prin oiropa cu aftocaru’. Ramai cu gura belita ca la doctor cand ii vezi.

La apropierea de vama cu ungaria, aflam ca trebuie sa strangem cate 1-5 euroi de caciula spaga pentru vamesii unguri, pentru a nu fi coborati cu bagajele in vama, puricati, tinuti o ora degeaba...

Eu nu am dat nimic, firesc.

Insa amuzanti au fost cei trei olandezi indignati. Ca nea’ soferu’ dadea indicatiile numai in romana si ei nu stiau pe ce lume sunt. Cat se sta in pauzele de pe drum, de ce se strang bani samd. Si cand au intrebat in engleza ce se intampla, au fost trimisi la plimbare. Nea’ rahatu’ de sofer de autocar se credea jmecher. Cu niste ‘arfe in iel de te lua matzu’. Am devenit ghidul lor, la fiecare oprire se uitau la mine, ma uitam la ei, incercam sa'mi aduc aminte ce rahat a mancat soferu' si le ziceam cum sta treaba.

Si tot am stat in vama la unguri de ne’a venit boala. Asa, ca “stai si’asteapta!”, nu de alta. Si te rog nu comenta ca acu’ ne coboara cu bagaje cu tot...

Apoi am aflat ca a face pipi in ue nu e lucru de saga. Te costa de la 50 de eurocenti la 1,10 euroi. De fiecare data! Ah, ce bine’i in tara me’ unde ma pot p..a pe gratis!

Insa in germanica banii pe care ii dai jos la toilet poti sa’i scazi din mancarea pe care o papi sus. Si asa se face circuitul apei in natura.

La intoarcere a fost mai lugubru. Cu cocalari si tiganosi. Si manelisti cu muzica la telefon. Si ceafa groasa. Si doua pupeze de adolescente olandeze se asezasera in fundul autocarului intre astia. Ca doar astia degaja masculinitate ce pu(sca) me’? Erau fetele sitting ducks. Dupa ce au coborat ele, un tiganu’ vine mai in fata si se baga in seama cu altii de p’aici. Pai ce aud... Cosmar de nightmare. Tiganu’ hecar. Sau hacar. Nu stiu daca am mai povestit de iel, am senzatia ca da. Nu stia sa vorbeste in nicio limba, nu stia de niciunele. Dar avea un programel cu care ciordea informatii din fisiere temporare, din browsere... care nu stia mare lucru decat ca tre’ sa apese pe botoanele alea. Si daca primea informatii de cont bancar le folosea ca sa scoata 50-100 de euroi. Ca pentru atata lucru nu depun aia plangere la politie. Si mai stia ca cel mai tare antivirus e casaperschi. De cateva ori l’au corectat aia de se bagau in seama cu el, dar o tinea p’a lui: casaperschi. De la asta m’a luat durerea de cap. Iata ce inseamna progresul. Tiganu’ evoluat e ciorditor pe net. Si’mi aduc aminte de discutii cu tot felul de poeti din lumea lu’ orice zboara se mananca, cum argumentau ei ca educatia ridica omul. Ridica o laie. Doar il invata chestii. Pe care le foloseste asa cum ii dicteaza aluatu’ dinlauntru.

Era sa inchid fara sa’i urez lipsa acuta in continuare uneia. Care s’a urcat in nu’s’ce oras. Erau la momentu’ ala locuri libere garla. Si cate doua alaturate. Si langa fete. P’alese. Peste jumate era gol.

A naibii lipsita (la vreo 50 si ceva de anisori banuiesc) se aseaza langa un tip. Linga mine. Usor cocheta, fara sutien sub o bluzita subtirica. Cand cobora din autocar in pauze (la caldura de afara) isi mai punea un puloverel pe deasupra. Cand venea la loc (la frigul din masina) il dadea jos. Hai, poate-poate si doar-doar mai pica un tinerel. Uite din cauza uneia afectate de LAP iar m’am chinuit 36 de ore sa dorm semivertical pe scaun. Ii urez lipsa acuta in continuare.

Sa revenim la drum. Soferii autocarului la dus – miracole pe doua picioare. In localitati si pe drumuri inguste, fara vizibilitate mergeau ca disperatii. Viteza crunta, depasiri nesanatoase. Abia asteptam faimoasele autostrazi... neeh. Dejaba. Acolo mergeau ca melcii.

Iar despre ceilalti soferi... mai tata... la noi se conduce excelent. Ma uitam interzis cum tineau ditamai coloana la 50 la ora niste italieni pe sosea de 80. Fara avarii, fara nimic. Si toti stateau ca gastele in spatele lor. Si alte o gramada de dude pe care nu le’am retinut decat statistic. Ei e varza!