Critica

Si simt ca ma ia prin invaluire o raceala d’aia cu strigaturi.

Si am facut cumparaturi duminica de 2 bulioane - de haleala, si acum nu inteleg ce pot manca din pungile alea.

Si de mult n’am mai pus ceva serios p’aici. Am avut cateva teme da’ le’am lasat sa se stearga din neuron. Poate ca incerc astfel sa fiu si eu om normal (adica mediocru).

De pilda zilele trecute mi’am promis de cateva ori ca ma apuc sa povestesc cu simt de raspundere despre critica la noi. Dar am scris baliverne despre aiuriti.

Si acum cred ca o sa dau rasol in doua randuri despre subiect.

Si anume:

Pai. Critica. La noi critica este eminamente jignitoare. Asta ie fonctia ei. De a jicni. Cand critici pe careva, nici nu se mai aude subiectul, motivatia criticii. Se aude doar “ai gresit, esti varza!”. Interlocutorul este atacat, amorul sau propriu trebuie sa faca fata asaltului. Si’atat. Firesc, cu implicatiile emotionale aferente si istoria ce se scrie la capitolul relatii personale fucked-up.

Pai. Critica la altii. Cel putin la omu’ din holanda cu care am mers la casino ca sa stam de vorba la bar toata noaptea (en fin, jusqu’a 3 du matin, they are closing son of...). Patronel de firmulita(e) tare rentabile. Adult industry (adica sex industry) – greu sa nu fie rentabil, dar in fine, trecem peste. Pai ce zicea iel? Ca atunci cand face observatii cuiva, (critica noastra) deschide gura pentru a imbunatati pe viitor ceva. Nu pentru a certa sau a jigni – ca asta nu e eficient.

Si’l intelegeam perfect. Pentru ca de cand ma stiu am facut la fel. Am tot vorbit in stanga si in dreapta pentru a imbunatati ceea ce gaseam de imbunatatit. La inceput o faceam fara nervi, mai pe urma am inceput sa’mi bag picioarele si sa le zic cu ceva pathos – ca asa au barem un efect.

Din ce spunea el, critica constructiva este raspandita la ei, nu e doar un caz singular.

Da, asta ar fi un plus holanda vs romania.

Si de la critica ajungem la prieteni. Ca m’a intrebat uluit ce inseamna un prieten in romania. Ca nu se pupa cu tiparul de prieten pe care il cunostea iel. I’am zis sa’mi spuna care sunt functiile prietenului de care stia el.

Si diferente nu am gasit decat din nou la capitolul... critica – observatii.

La ei prietenul e ala care printre altele iti spune cand faci prostii. Te trage de maneca samd. La noi, din ce am vazut (la cei din jur, la altii) prietenul e ala care te bate pe spate si’ti zice ca te sustine orice’ar fi. La ei prietenul te critica, iti spune in fata ce e naspa, la noi prietenul iti ascunde lucruri ca sa te protejeze, iti vorbeste despre o gramada de nimicuri, insa subiectele serioase, spinoase sunt evitate cu grija. Da, la noi de regula prietenul e ala care stie sa evite subiecte, nu sa igienizeze rani.

Cand vorbeam cu el am pus asta pe seama faptului ca viata era mai dura la noi decat la ei, drept care in societate s’a creat tiparul prietenului care sa ne mai protejeze, in loc de prietenul care sa ne dea o palma cand si cand.

Iar eu am crezut dintotdeauna ca ridendo dicere verum, insa never worked.

Asa ca fara drept de apel shaorma din giulesti e cea mai tare.