Dudele zilei

Printre altele la munca am si un softulet pe care il pun clientilor, de se joaca ei si facem asa, un fel de osmoza. Impreuna si tughedar. Mai mult ei cu noi decat noi cu ei, dar unde’i osmoza nu’i tocmeala.

In 99 la suta din cazuri, softul este folosit de secretare. Cu picioare mai lungi ori ba, unghii frumos facute, coafuri si alte chestii de suprafata compuse cu atentie si dedicatiune. Softuletul e atat de simplu ca ele poate. De curand s’a instalat la inca un client. Barbat, cica. Mai nene, orice faci la asta nu merge. Ii zici sa apese in pula mea pe anumite taste, sa scrie cuvantul “TEST”... el face altceva. Din orgoliu pesemne. Probabil asta’i tot ce i’a ramas din tiparul de barbat. Partea cu folosirea neuronului a sarit’o rau. Dupa cateva ore ma suna sa’mi spuna ca trebuie sa schimbe adresa firmei pe care a bagat’o el in loc de “test” (cum ii spusesem io) si nu’l lasa. Este un calvar sa’i dai astuia la telefon indicatii despre cum sa isi duca mana la nas sau sa se scarpine pe buric. D'apai chestii pe calculator! Hm, inlocuirea unei adrese intr'un programel de trei lulele... Am reusit sa explic asta unor secretare blonde cu fitze de “io sunt foarte superioara, n’am nevoie sa stiu asta”. Lu’ asta n’am putut. Voi cere dezinstalarea softului de la clientul X pe motiv de “client prea cretin pentru a folosi softul”.

Mai pe dupa-masa primesc mesaj de la un cineva de la vanzari. Ca nu le merg toate prizele. Si cum acolo nu au decat o singura priza de retea, ca toti au laptoape pa uaierles... mi’e clar, omu’ ma’ntreba de prizele de corent. Tipu’ e mai vechi decat mine in firma, adica minim 5 ani. Si la vanzari, adica e mai vorbaret. Dar cum a vorbi si a comunica nu inseamna neaparat acelasi lucru... inca nu a aflat cine se ocupa de prize. Si in plus are probleme in a determina care este diferenta intre omu’ de la it si electricianu’. Deh, o duce bine, are bani are masina, are casa, are gagica, e bun la folbal in echipa firmei... minte ce’i mai trebe’?

Altu’ sambata (nu e de azi, dar suntem la capitolu’ cu pricina) dupa ce luasera foc niscaiva prize il aduce pe nea’ lacatusu’ de la atelieru’ auto din colt (ca suntem firme nascute sub aceeasi ombrela). Nea’ lacatusu’ incepe grabit sa taie tot ce era ars /negru si sa izoleze capetele. Si recomanda sa gasim sa tragem curent din alta parte. In camera serverelor... Asta era tot ce putea el. Firesc, era doar lacatus. Daca’l lasam pan’ la capat, lulea mai intelegea care sunt traseele p’orma. Care venea si unde se ducea. Intreb pe sefutzu’ care diriguia treaba: “asta e electricianu’ pe care ai zis ca l’ai chemat?”. Raspuns afirmativ. Il intreb apoi daca a auzit de chestia aia cu oameni de meserie care fac anumite chestii, pa meseria lor, de aia cu specializarea, si ca nu e normal sa chemi pe unu’ care da glet sa’ti repare masina... se uita la mine cu niste ochi beliti... pan’ la urma tot pe mine ma’ntreba ce sa faca, cu cin’ sa vorbeasca. De ce pana mea li se da unora buletin? Ca io zic ca de la buletin e problema! Daca omu’ are actu’ ala, apoi manageru’ il angajeaza (ca nici el nu stie multe)... si de aici sa te tii... Departe!

Ne’ntoarcem la ziua de azi. Una s’a basicat rapid cand i’am atras atentia sa nu’mi mai adreseze mesaje scrise CU MAJUSCULE DE LA CAP LA COADA. Ca vai (!) la cei 37 de ani ai ei... pana mea... tralala. Drept raspuns i’am insirat si celelalte observatii legate de gramatica, dactilografie si folosirea punctuatiei. Un mic deliciu. Acum imi dau seama ca astia stau prost cu memoria. Mai prost decat mine. Ca taman in oraselu’ cu pricina am iscat o furtuna cu ani in urma din cauza ca sefa de oras m’a reclamat la un manager de supertop ca mi’as fi neglijat indatoriri de serviciu. Firesc, exagerand crunt (fusese o saptamana in care muncisem si pe postul meu si pe cel al sefului aflat in concediu). Asa au aflat din nou ca nu’i sanatos sa te iei la cearta cu mine. In paranteza fie spus, poti sa ti’o furi cu adevarul in brate, d’apai sa imbrobodesti... dar nu ma dedau eu la asemenes fapte prea usor. Asa, copilas sperios cu ochii albastri cum par.

...sunt un om bun...