un banc si ceva galagie

Sotul vine acasa si-o anunta pe nevasta-sa:
- Fa, in seara asta mergem amandoi la curve!
- Cum asa, draga?! intreaba sotia.
- Pai, eu ma duc la Mimi si tu te duci la ma-ta!

Hoho! Il uitasem!

Fara nicio legatura. In noul birou, open space, vacarm. Desi n’ar trebui. La naiba, suntem IT nu telefonisti. Plec de la birou nauc doar din cauza galagiei. Cateva zile am fost luat pe nepregatite si am ramas interzis, victima by surprise. Azi am inceput sa deschid o geana. Am inceput sa vad de ce si cum. Trei categorii de galagiosi.

Prima, din care faceam si eu parte uneori la vechiul birou, cei ce spun informatii pe care este bine sa le stie fiece om din departament. Lucruri utile, de care cu siguranta se va lovi in curand fiecare. Asa ca daca tot o spun unuia, hai sa auda si ceilalti ca nu le strica.
A doua, frustratii care vor sa atraga atentia.
A treia, cei carora le place sa se auda. Sa se simta importanti. S’ar putea spue ca tot o natie de frustrati sunt si astia, dar eu ii percep asa, ca specie de sine statatoare.

Peste toate astea, este vorba de educatie. Care este. "Sublima, dar lipseste cu desavarsire." In momentul in care nu cresti intr’o comunitate ceva mai aglomerata, nu ai de unde sa ai formata constientizarea efectelor anumitor actiuni ale tale. Adica. Atunci cand cresc pe o ulita unde suntem trei oameni si ca sa ne auzim tipam cam cu aceeasi sonoritate ca atunci cand a intrat porcul in cotetul cainelui… nu vom deranja pe nimeni. Si daca ceilalti doi vorbesc cu aceeasi intensitate... iar nu creaza un discomfort notabil. Ca ei este departe, si oricum ie doar doi, iar zgomotul nu se loveste de prea multe ziduri ca sa se intoarca spre noi.
Insa. Cand cresti langa o puzderie de oameni afli de mic ca este mult mai bine sa vorbesti cu un ton scazut. Daca o suta de oameni vorbesc cu ton scazut intr’o statie de metrou, se pot intelege. Si nu iese vacarm. Ci un zumzet care cel mult poate sa te adoarma. Daca insa fiecare are nevoie sa’l acopere pe vecinul care vorbeste ca atunci cand porcul… iese vacarm si nimeni nu se mai intelege cu nimeni!

Prea plin bucurestiul de oameni cu comportamentul ghidat de porcul care a dat buzna in cotetul cainelui!

concluzie: this we mi's in plaiul foii!