miscare, miscare

Trebuie sa fac ceva, intr’una.
Altfel… nu mere.

Sa fac ceva, orice, nu conteaza, creierul sa fie ocupat, eu sa fie agitat. Sa n’am timp de ganduri.

Ieri am luat la mana muntii de hartii. Nu o idee excelenta, mainile imi cam tremurau, asa, de capul lor.
Cu birocratia asta nu stii niciodata care hartie iti va fi necesara. Asa ca pastrezi tot. pana ajungi sa pierzi hartiile fiind ratacite unele printre altele.

Azi am gaurit usa de la intrare. Pus yala. Nu exista. Am sculptat apoi in tocul usii ore intregi, cu grija lacas pentru device’ul in care intra limba incuietoare. Fiind prima gaura pe care o dau pentru o yala am facut o greseala. E prea departe de manerul clantei, astfel ca atunci cand impingi in usa ca sa constati ca este incuiata ai senzatia ca daca impingi mai tare treci prin ea. Este doar o senzatie, insa o gasesc deranjanta.

Apoi am desfacut bicicleta. Partea care se stie: de curand mi’am luat bicicleta de treij’si’ceva de bulioane. Partea care nu se stie. Dupa prima suta de kilometri m’am dus la revizie. Cu patru nemultumiri. Doua fiind chiar probleme. Revizia de la ei, garantia basca. In loc sa repare ceva a venit prima caricatura de mecanic, a dat din chei si surubelnite neconvins… a concluzionat ca asta e! Am verificat, “pai uite, ca nu e!”. Iar surubelnite si chei fixe cu miscari neconvinse… concluzionat “asta e tot ce se poate face, asa trebuie sa fie!”. Mai, ca nu arat a roman am inteles si ma amuza uneori, dar ca arat a prost nu ma mai amuza! Schimbat tonul, patronelu’ sau unu’ care se comporta ca atare zis “pai ti’am bagat eu mana in buzunar? tu ai dat banii!” Pai asta’i raspuns de comerciant?! Penetrati’as scuipatoarea cu pickhameru’! Venit a doua caricatura de mecanic. Mult mai priceput. Aparent. Facut acelasi rahat ca si primul, dar cu miscari mai sigure. Si tras aceeasi concluzie. Adica sa concluzionezi ca e normal ca intr’o anumita pozitie pedalele sa se balangane si frana sa fasaie… asta clar se trateaza cu mame, morti si raniti. Azi in cautare de activitati am desfacut butucul pedalelor. Exact cum presupuneam! Este o coronita si lipsesc niste bile din ea! As plati pe unu’ sa le sparga geamu’ vitrinei de cateva ori pe saptamana. Timp de cateva luni. Partea enervanta este ca nesimtitii astia au si renume bun in lumea biciclistilor – bikexcs. Asa ca dupa ce am terminat si cu mecanica, am dat gugle. Pe toate forumurile unde i’am gasit mentionati le’am pus o pomenire limpede. Saptamana viitoare poate reusesc sa gasesc si opc’ul. Stiu ca nu se pateste mai nimic, dar poate ma fac harnic si insist.

Acum ma gandesc sa fac o inginerie, fiindca daca muzica este tare soneria uneori imi scapa. Si sa trag un fir de la sonerie, de cate ori clampane careva la usa, un beculet mic si colorat sa’mi palpaie in fiecare camera.

Dar urgent este acoperisul. Stau la ultimul nivel si apa smaltului ei de creta a reusit sa treaca in zona sufrageriei (fosta camera a tatalui meu) si de acoperis si de planseul de beton din pod. Asta va fi treaba serioasa. Inca nu stiu de unde sa ma apuc.

http://www.smartfm.ro/detalii_carte impotiva fericirii - o carte interesanta - chiar incepuse sa ma scoata si pe mine din sarite obligativitatea bunei-dispozitii, fericirii continue, zambetul mandatoriu...

Trebuie sa fac ceva, intr’una…
Altfel… nu mere.