Postări
.
.
Da… dar tatal care intreaba aici o face constient. Tatal care intreaba aici vrea sa aminteasca ceva, si o face intr’un mod superb.Insa tată… insa altceva este daca cu adevarat tatal ar pune acea intrebare din inocenta, fiului.
Nu pentru ca un fiu nu poate avea aceeasi rabdare catre tatal lui. Nu pentru ca un fiu nu poate avea aceeasi dragoste pentru tatal lui.
Ci pentru ca fiului ii este groaznic sa vada prabusirea tatalui sau. Tatal care a dat reprezentare lumii, a dat reprezentare lucrurilor mari si puternice… sa fie acum exponentul injustetei vietii, pentru fiu o asemenea prabusire poate insemna caderi interioare. Macinari zilnice ale eroului vietii lui. Ale eroului real si ale imaginii eroului. Macinari scrasnite, strivite…
Da, fiul are dreptul sa se revolte. Nu din lipsa de dragoste, ci din prea multa. Din disperare in fata curgerii, din neputinta cu care este obligat sa asiste la prabusirea fiintei dragi.
Tatal putea fi rabdator. Isi vedea fiul crescand. Fiul care isi vede tatal prabusindu’se… da, cere’i sa fie rabdator! Dar nu avea pretentia de a o face cu bucurie!
.
Cred că îl învesteşti pe fiu cu mai multă nobleţe decât are.
RăspundețiȘtergereSigur că e dezirabil să avem la bătrâneţe tot atâta susţinere cât am acordat copiilor noştri, dar lucrurile merg într-un singur sens.
mmmm, esti sigur(a)? la ce te referi cand spui ca lucrurile merg intr'un singur sens? ca sustinerea ar fi doar dinspre parinte spre fii sau ca timpul ne condamna la decadere spre final?
RăspundețiȘtergerevorbesti exclusiv din perspectiva teoretica? pentru ca eu... vorbeam prin prisma unor realitati traite.
Este, probabil, unul din cele mai bune posturi citite la tine!M-ai atins in cea mai sensibila coarda a fiintei mele.
RăspundețiȘtergereA fost dureros de frumos, trist si educativ!
Am plans!
...poate pentru ca si eu o faceam cand scriam...
RăspundețiȘtergere