Postări
.
Dacă în această horă blestemată nu există nici odihnă, daca nici măcar singura lui dorinţă vie nu putea fi împlinită atunci putea tot atât de bine să-şi umple tigva lui cu apă şi s-o dea bătrânului … / … Bine, Dasa, ia-ti tigva, umple-o frumusel cu apă şi du-o stăpânului tău! (Hesse, firesc)
La citatul asta imi sta mintea de o juma’ de zi incoace.
Al nostru personaj Dasa to’ma’ fusese trimis de un individ dubios, care brusc pretindea sa’i fie stapan, la rau sa’i aduca apa intr’o... tigva. Pana sa se hotarasca ce decizie ia legata de batran, Dasa se duce totusi la rau. Si se intampla ca acolo realizeaza ca totul e iluzie. Ca orice face... n’are nici cea mai mica valoare. Poate conduce un imperiu, poate lupta pentru o familie, poate face lucruri deosebite... dar finalul este acelasi. Durere si constientizarea inutilatii trairilor lui. Asa ca la fel de bine poate sa se prosteasca in pozitia de sclav al unui batran dubios necunoscut din padure. Daca viata lui oricum isi batea joc de el, nu i se putea reprosa nimic daca si el isi batea la randul lui joc de viata sa.
Efemerul este regula acestei lumi. Singura.
Relatia dintre inutilitate si efemer imi zumzaie prin cap tot de atunci. De o juma’ de zi incoace. Chiar daca nu este una bijectiva, la naiba, asa suna de multe ori! Cel putin imediat dupa.
Functia ji definita pe multimea efemeritatilor ia cu certitudine valori din multimea inutilitatilor. Graficul arata… nu, graficul nu arata. Ca e inutil.
La citatul asta imi sta mintea de o juma’ de zi incoace.
Al nostru personaj Dasa to’ma’ fusese trimis de un individ dubios, care brusc pretindea sa’i fie stapan, la rau sa’i aduca apa intr’o... tigva. Pana sa se hotarasca ce decizie ia legata de batran, Dasa se duce totusi la rau. Si se intampla ca acolo realizeaza ca totul e iluzie. Ca orice face... n’are nici cea mai mica valoare. Poate conduce un imperiu, poate lupta pentru o familie, poate face lucruri deosebite... dar finalul este acelasi. Durere si constientizarea inutilatii trairilor lui. Asa ca la fel de bine poate sa se prosteasca in pozitia de sclav al unui batran dubios necunoscut din padure. Daca viata lui oricum isi batea joc de el, nu i se putea reprosa nimic daca si el isi batea la randul lui joc de viata sa.
Efemerul este regula acestei lumi. Singura.
Relatia dintre inutilitate si efemer imi zumzaie prin cap tot de atunci. De o juma’ de zi incoace. Chiar daca nu este una bijectiva, la naiba, asa suna de multe ori! Cel putin imediat dupa.
Functia ji definita pe multimea efemeritatilor ia cu certitudine valori din multimea inutilitatilor. Graficul arata… nu, graficul nu arata. Ca e inutil.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.