Lumea cuantificabilului

 .

Se face confuzia intre civilizatie si educatie.

Civilizatia a luat locul in discutii educatiei. Pentru ca poate fi cuantificata.

Americanii isi permit din salariul mediu sa consume mai multe bunuri. Au un grad de civilizare mai mare deci.

Japonezii au mai multe butoane la dispozitie. Si ei au un grad de civilizare foarte mare.

Elvetienii, francezii, germanii, engelzii au... butoane, bunuri, consumuri. Sunt deci foarte civilizati. Se demonstreaza asta cu planse pictate cu coeficienti si grafice.

Dupa revolutia valorilor civilizatia cuantificabila a luat locul educatiei necuantificabile in ierarhizarea societatilor. nu mai putem vorbi decat despre ceea ce poate fi cuantificat si pus pe hartie in masuri precise.

 
... voi continua - am putina treaba...

Asa... absolut accidental am ajuns sa vad o conferinta cu tema educatiei. Privita sub un alt aspect decat cel pe care il mentionam eu aici, dar merita atentie. (cred ca va fi in urmatoarea publicare sau daca subiectul aici ajunge sa creasca, poate intra acum)

Am ajuns intr'o lume in care primeaza cuantificabilul. Exteriorul in dauna interiorului. Cantitatea in dauna calitatii. Fiindca este mult mai usor sa masori exteriorul decat interiorul.

Goana dupa cuantificabil duce si la standardizare, la rigidizare, pentru ca poti inventaria mai usor  lucrurile daca au elemente, forme, atribute comune. Iar cand aceasta standardizare se aplica si comporamentelor umane apare intrebarea why boder? - ce rost mai are sa mentii functionalitatea unei lumi care nu mai accepta o functionalitate fireasca a fiintei umane...? Asa cum spune nenea in conferinta, sunt prea multi care nu traiesc, ci supravietuiesc de la un week-end la altul, se tarasc de la un week-end la altul. Ce rost mai are un asemenea trai? De ce sa faci eforturi in a mentine aceste structuri functionale? 

Obosit acum, renunt sa mai dezvolt ideea.

.