Postări
Si uite’asa o iau razna cateodata... da’ sa ma bata alizeu’ daca ma mai pot abtine uneori.
Din cand in cand uit. Din cand in cand trebuie sa’mi amintesc. Oamenii in faimoasele iesiri la bere... cafea... in marea lor majoritate o freaca monumental. Si pentru ei asta e fenomenal. E sensu’ vietii! Asa isi gasesc ei implinirea. Stand ca gastele si macanind nimicuri.
Probabil pentru ei asta reprezinta o forma de deconectare. Dar pentru mine este o forma de tortura.
Sa’l ascult pe unu’ cum a baut el nu’stiu’unde. Asa, si?! Si cum s’a ratacit cu masina cand s’a dus in delta, ca a vrut sa o ia pe scurtatura. Asa, si?! Si ca de fapt n’ajunsese. ASA, SI?!?
A’mi obliga neuronu’ sa se invarta in cercuri mici-mici-mici, catre nicaieri-nicaieri-nicaieri... ma baga’n boala.
Cum ar suna o discutie daca as fi incercat sa schimb directia:
- Da si ce vrei ma, sa discut despre sensul vietii?
- Eventual!
- ‘ete pula!
- Da manca’mi’ai! Sau sensul vietii pentru tine e o chestie de gradinita, trecuta, pisata, o cunosti ca pe buzunarul tau si nu mai ai ce vorbi de ea?
- Neeh, lasa’ma frate, eu cu
- Pai stiu, si probabil nici nu ar fi foarte recomandat pentru ficatii mei sa te aud pe tine vorbind despre “chestii d’alea”, dar pe ziua de azi trebuie sa fi fost macar un lucru, unu’ mic, care sa’ti fi dat ceva de gandit, sa’ti fi fortat o intrebare, o ceva acolo... o scanteie...
Pana mea. Se traieste ca momaile de paie.
Cred ca in seara asta ceea ce mi’a deschis “apetitu’” a fost discutia in care trei oameni vorbeau intre ei despre ce facusera tot ei trei cu un an in urma. Pur si simplu n’am inteles’o! Nu erau lucruri memorabile, nu erau istorii vechi, nu erau.... na ca acum incep sa o inteleg. Era simplu bounding (nu stiu cum sa’l numesc altfel). Rememorau lucruri facute impreuna, rememorarea o faceau impreuna, la bere se merge impreuna... cred ca asta este sensul necesar si suficient (adica unic) al berii, al discutiilor pointless...
Omul este o fiinta sociala. Si de cele mai multe ori... atat si nimic mai mult!
Iar ceea ce m’a dat final in clocot a fost referirea ditnr’o povestire la adresa unui personaj: “ala dupa doua beri era luat, n’aveai ce face cu el” – cata forta de dispret era in ton, si cat consens in discutie... iar eu nu sunt departe de doua beri si gata... conform valorilor lor eu eram un nimic. Atunci ce pula mea cautam eu cu ei la bere?
Am plecat. Culmea, tot eu eram ala rau.
(era o minora care urmarea blogul asta, sper ca nu o face foarte constiincios)
Hahahaha!!! Genial :D Cunosc atât de bine discuţiile astea :))) Sunt atât de profunde încât n-aş putea trăi fără ele :D Apropo, vezi că ţi.am dat o leapşă la mine :P
RăspundețiȘtergereAsa-ti trebuie daca te-amesteci cu "porcii"! Data viitoare cand vei fi chemat din nou la bere zii "pas'!
RăspundețiȘtergereelena, nici chiar asa. ei chiar era oameni ok in mai multe aspecte. lor le datorez plimbarea pe la cluj prin gradina botanica (plictisitoare, dar sa trecem peste), si plimbarea pe langa cluj, prin muntii gilau - niste peisaje superbe.
RăspundețiȘtergereinsa sunt zile in care nu suport lipsa de sens...
dom'le. genul asta de discutii ar trebui sa iti faca bine, adica is momente in care pui creierul on hold si weee, ce fain e la noi pe imas. cel putin io asa fac. vorba englezoilor small talk. iar cu masuratu-n **li cand vine vorba de baut mi se pare o aberatie mai mare decat gravidenia la 5 ani:)
RăspundețiȘtergereTrebuia sa pun intreg comentariul in ghilimele.Si mie mi se intampla sa fiu obosita cu discutii care nu imi plac uneori.Cand patesc asa ceva ,eu pur si simplu ma ridic si plec.Nu mai am rabdare sa fac"sluj"la ceva ce ma enerveaza.Nu ca oamenii ar fi porci si eu" inteleapta lui peste",dar uneori punctele noastre de vedere difera mult.
RăspundețiȘtergeredushule, sunt multe chestii care ar tebui sa'mi faca bine. sunt zile in care reusesc sa fac small talk. acestea sunt declarate instantaneu zile nationale.
RăspundețiȘtergereelena, asta am facut si eu. m'am ridicat si am plecat. intentionam sa stau in banca mea si sa'i las in pace. dar unu' dintre ei a tinut sa vorbeasca cu mine. sa'mi spuna ca am luat o decizie proasta cand am ales traseul de intoarcere de la cluj. i'am raspuns intai plat,/ el a insistat,/ i'am raspuns nervos,/ ei s'au uitat patrat,/ apoi am plecat. iaca si un chin de poezie!