Postări
(de la mortise link, de la necunoscut creatie)
Ion are o crasma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere
clientilor (majoritatea - betivani neispraviti) bautura pe datorie.
Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al
creditelor acordate.
Pe masura ce se raspandeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, iar vanzarile de bautura asisderea. Pe faza, Ion profita de ocazie
si scumpeste tuica si berea.
Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestui un credit pentru dezvoltarea carciumii.
Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion - promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.
Superiorii consilierului bancar - baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate desigur cu datoriile alcoolicilor: BEAUBOND, BEATBOND si VOMITBOND.
Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crasma lui Ion.
Insa datornicii nu au cum sa plateasca.
Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.
Obligatiunile BEAUBOND si BEATBOND isi pierd 95% din valoarea.
VOMITBOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%.
Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.
Banca este salvata de la faliment de catre guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de persoanele care nu consuma alcool.
In sfarsit o explicatie inteligibila...
Ion are o crasma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere
clientilor (majoritatea - betivani neispraviti) bautura pe datorie.
Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al
creditelor acordate.
Pe masura ce se raspandeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, iar vanzarile de bautura asisderea. Pe faza, Ion profita de ocazie
si scumpeste tuica si berea.
Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestui un credit pentru dezvoltarea carciumii.
Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion - promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.
Superiorii consilierului bancar - baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate desigur cu datoriile alcoolicilor: BEAUBOND, BEATBOND si VOMITBOND.
Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crasma lui Ion.
Insa datornicii nu au cum sa plateasca.
Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.
Obligatiunile BEAUBOND si BEATBOND isi pierd 95% din valoarea.
VOMITBOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%.
Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.
Banca este salvata de la faliment de catre guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de persoanele care nu consuma alcool.
In sfarsit o explicatie inteligibila...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.