..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

vineri, 22 mai 2009

leapsa de la Lia (2)

Mi’am adus aminte nazbatia copilariei mele!

Desi mi’a fost povestita de tata, eu eram prea mic ca sa o tin minte... :D

Abia invatasem sa merg. Si fugeam in jurul mesei mari din sufragerie, ca aveam o sufragerie imensa (era unul din bloculetele alea mosieresti din piata romana, cu camere imense). Parchetul era proaspat dat cu palux... :D

Iar tata seamana uneori cu mine – avea ceva contra covoarelor...

Firesc, nu mi’a trebuit mult ca sa ratez o curba... si m’am infipt intr’o usa cu capul! Infipt, literalmente, deoarece usile din interiorul apartamentelor erau si ele imense, din acelea cu portiuni mari de geam...

Tata a sarit de la masa (unde lucra ceva) m’a luat in brate disperat si nu stia de unde izvoraste atata sange... ca paream intreg. Ma taiasem serios dupa o ureche. Fuga la spital, aproape la grigore alexandrescu, cusut... gata! :D

(usa e cea din dreapta... acum cu strat protector, perdea de kevlar)

(iar acesta este parchetul si subsemnatul, nici poza asta nu tin minte cand am facut'o, tare urat am iesit!)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.