leapsa de la Lia (2)

Mi’am adus aminte nazbatia copilariei mele!

Desi mi’a fost povestita de tata, eu eram prea mic ca sa o tin minte... :D

Abia invatasem sa merg. Si fugeam in jurul mesei mari din sufragerie, ca aveam o sufragerie imensa (era unul din bloculetele alea mosieresti din piata romana, cu camere imense). Parchetul era proaspat dat cu palux... :D

Iar tata seamana uneori cu mine – avea ceva contra covoarelor...

Firesc, nu mi’a trebuit mult ca sa ratez o curba... si m’am infipt intr’o usa cu capul! Infipt, literalmente, deoarece usile din interiorul apartamentelor erau si ele imense, din acelea cu portiuni mari de geam...

Tata a sarit de la masa (unde lucra ceva) m’a luat in brate disperat si nu stia de unde izvoraste atata sange... ca paream intreg. Ma taiasem serios dupa o ureche. Fuga la spital, aproape la grigore alexandrescu, cusut... gata! :D

(usa e cea din dreapta... acum cu strat protector, perdea de kevlar)

(iar acesta este parchetul si subsemnatul, nici poza asta nu tin minte cand am facut'o, tare urat am iesit!)