Vladescu vorbise cu o usoara iritare in glas. Nu e prost Ilies, dar e incapabil sa gandeasca abstract, e un imbacsit si un empiric. ... ne intalnim des, vorbim despre toate, dar nimic nu trece dincolo; oamenii acestia titrati judeca tot atat de primar ca un semidoct. ... Si ceilalti se amuza ascultandu’l. ... Sunt toti niste lautari; oameni care fac filosofie dupa ureche. Toti sunt superficiali, toti sunt intelectuali de cafenea. Prefera sa se amuze, sa faca spirite. Si, ceea ce este mai rau, noi astia ii ajutam. Stam si noi alaturi de ei; iubim aceeasi vulgaritate. E groaznic...
.....................
...profilul ei taiat in rotunjimi de scoica...
....................
Tacu deodata, penibil. Cine m’a pus sa vorbesc? Cine m’a pus, daca nu le pot spune totul?
....................
- Vasazica ne strici petrecerea, Dav, vorbi Anicet. Nu vrei sa cunosti viata, sa iubesti, Dav, vorbi Anicet. Nu vrei deloc sa cunosti viata, sa iubesti si tu ca tot omul. De ce tii sa ai mai mult noroc ca ceilalti?!
- Cum vine asta, ma, intreba Ilies, cum vine asta cu norocul?!
- Vrea sa nu’l doara viata, ma Ilies, ii raspunse Anicet. Dragu incearca sa fie mai destept ca noi, sa scape. Crede ca se poate asta. Nu se poate, ma Davide, scapi un an, doi si apoi cazi tu. Tare as vrea sa te vad atunci. Sa te vad indragostit, sau bolnav de o boala rusinoasa, sau innebunit ca nu mai poti iubi; totuna e, tot atat doare. Mai bine ai incepe de’acum, sa ai timp sa te inveti cu raiul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.