Secolul XX. Sau XXI.

La cca 30-40 km de bucuresti. Imediat pe dreapta. Un italian infiaza un copil, afla dupa un an-doi ca acel copil are sida. Italianul infiinteaza o asociatie pentru copii bolnavi de sida. Taranii se revolta speriati ca vor cadea prada unei molime daca sunt stransi acolo in satul lor copii cu sida.

Acum sunt doua scoli. Cea pentru copii sanatosi si cea pentru copii bolnavi. Cea pentru copii bolnavi este mult mai ingrijita, curata, dotata. Copii sanatosi injura in clasa, copii cu sida nu. Copii bolnavi traveresaza satul pentru a ajunge la scoala pe drum fiind tratati ca ciumati, injurati si loviti cu pietre ocazional de catre copii sanatosi.

In acelasi sat o fata este invatata cum sa’si aleaga barbatul. De catre mama ei. “Sa aiba casa, masina, si daca se poate, sa fie de la bucuresti.” Ceea ce fata si face. De altfel satul era plin de masini cu numar de bucuresti. In clasa a Xa parca, fata se marita cu un baiat din bucuresti. Numai ca baiatul este sub cotele mamei, fiindca sta in casa cu parintii. Dupa doi ani divorteaza. Traditia jucarii camasii pe care eu am considerat’o un ceva simbolic, are si aspecte de’a dreptul amuzante. Mama fetei spune in sat ca “nici saptamana asta nu jucam camasa ca a fost ocupat, ca nu a putut, ca...”. Adica vrea cineva o mai mare deschidere despre viata sexuala decat avem noi la sat? Ca stie tot poporul daca ai avut sau nu parte de sex cu femeia ta... Si din ce motiv...

Fetele in acel sat se cam marita pe la 16 ani. Fiindca regula spune ca trebuie sa fie fecioara la maritis. Fiindca cu vremurile de azi e greu sa stai fara activitate sexuala mai incolo de varsta asta... hormonii o iau sau nu razna, dar imaginatia, cunostintele pe care le are o fata azi, o incita... Iar daca la discoteca daca s’a aprins cu un vin... si s’a intamplat ceva... apoi de rusine nici acasa poate nu mai ajunge. Si se spune ca “a fugit cu a lu’...”. Cu care se si marita.

Crasmarul actual al satului este fostul director al scolii satului. Care obisnuia sa cheme elevi in biroul lui si sa’i bata crunt. In biroul lui, ca sa nu fie martori. Fost director al scolii care pe vremea lui ceausescu era zbirul de la CAP (se citeste CeAPe) care mergea prin curtile oamenilor si verifica cine si cate animale are si daca da cat trebuie partidului.