..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

miercuri, 16 septembrie 2009

nu, mon frere!

Azi conferinta no 2.
Undeva pe la jumatate n’am mai fost de acord cu povestitorul de pe podium. Ceea ce este ciudat, el facand parte dintr’o scoala pe care am urmat’o acum vreo 10 ani de zile… adica o scoala care a pictat destul de mult din viziunea mea asupra chestiilor care ne compun sau care ne inconjoara.

Tipul afirmase ca daca reusim sa ajungem la un echilibru psihologic supercalifragilistic, in momentul in care odata iesiti in trafic un individ ne adreseaza niste cuvinte nepotrivite… am avea intelegerea ca acele cuvinte sunt atat de minuscule, sunt efemere… ca efectiv nu merita sa ne implicam, sa lasam sa ne afecteze viata… bla-bla…si am trece peste ele, le'am ignora... bla-bla...

Iar undeva spre sfarsit mi’am si notat de ce nu eram de acord cu el. Datorita efectelor. Na, asa mi’s io mai defect, ma gandesc automat la efecte. Chestia aia sugubeata de care povesteam mai candva cu desenul ala care ne arata unde se va ajunge daca se continua in sitlul asta, adica graficul functiei, mi se deseneaza involuntar si instantaneu intre sinapsele neuronului meu zanatic. Iar mie graficul functiei astea imi spune asa: 1. cei care nu au reusit sa ajunga la mirobolanta aia stare de trezire a constiintei… vor fi afectati de ghita manelistu’ care injura pentru ca poate. Iar aici putem sa spunem calmi ca sunt cam toti oamenii. 2. dincolo de faptul ca este si asa deranjant ca trecand cu domnisoara / femeia / nevasta pe langa tot felul de injuratori d’astia… vor fi inevitabil unii care sa le urmeze exemplu. D’aia, ca e in firea naturii umane. Copiaza cu mai multa usurinta ceea ce este negativ decat ceea ce presupune evolutie. Deci ghita injuratoriul se inmulteste. Asa ca… mon ami… tacerea asta, pasivitatea asta nu’mi suna a solutie! Ca puii mei, societatea se duce ranga pe campii...!

Iar in timp ce pedalam zu hause m’a trosnit! (in realitatea in timp ce stateam la un semafor) Din cate stiu, mai toate scolile de evolutie personala recomanda pasivitatea, lipsa de reactie in fata acestor ghita injuratori. Si scolile oficiale fac / faceau acelasi lucru. Zic faceau, pentru ca atunci le baga cineva in seama. Acum in realitate nu fac nimic, fiindca sunt oricum ignorate. Nedumerirea mea: pai toti acesti cunoscatori ai naturii umane nu au fost in stare sa faca acel calcul de mai sus, unde ghita injuratorul se inmulteste ca un hermafrodit dezaxat?!

Reactia scolilor: iti strici tu viata. Nu merita.
Reactia mea: adica voi propovaduiti egoismul in modul cel mai perfid… traieste pentru evolutia ta, tu esti mai important decat societatea! Mai mes amis… asta nu suna bine la mine. Si in plus pentru mine merita! Si d’aia din cand in cand ma apuc sa dau din toate picioarele din dotare pentru a mai aduce la tacere cate unu-doi ghita injuratori. Pentru ca sunt defect iar pentru mine merita mai mult societatea decat linistea vietii mele, o liniste de strut cu capul in nisip bazata pe autoimpotentizare cu formule gen “a, pai nu este in puterea mea”, "a, pai oricum nu reusesc nimic"...

N’avem final, ma opresc aici, ma ustura ochii.

6 comentarii:

  1. 'ma ustura ochii'
    ...de la praful din ei?

    RăspundețiȘtergere
  2. Incearca sa te detasezi putin si va fi mai bine.
    "echilibru psihologic supercalifragilistic" , pasiholog fiind nu pea stiu cum s-o iau ca nu prea inteleg cum arata acest echilibru...
    Poate sunt eu depasit , mai stii?

    RăspundețiȘtergere
  3. cartim
    1. pentru cine va fi mai bine? pentru mine? pentru cei care au ghinionul sa traiasca in zona asta? adica ne intoarcem la subiectul egocentrismului... sau mi se pare?
    2. si chiar si asa, pentru cat timp im va fi mai bine? pana cand ghita injuratoriul vede ca i se permite orice si trece la nivelul urmator? si devine agresiv fizic? asa ca sfatul tau iti mai suna acum a solutie?
    3. tu psiholog fiind... am asa o convingere ca nu ai auzit de starile de constiinta pistis, eikasia, dianoia, nous... de la platon citire. starea ceea de echilibru se referea la nous. insa pentru a fi inteligibil textul.. am folosit o exprimare mai amuzanta.

    RăspundețiȘtergere
  4. anonim
    te rog un pic de coerenta... specifica barem contextul. vorbesti despre praful fizic pe care inevitabil il colectez cand merg cu bicicleta? sau despre praful care in lumea de azi se arunca in ochii maselor, si acestea aplauda cu bucurie? ...ca nu cred ca spui ca as vedea gresit lucrurile... fara sa sustii macar cu un subiect, un predicat, si daca se poate, un complement.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ooo, ba da, am auzit si am citit de ele dar pentru a putea supravietui muncii pe care o prestez si intregului sistem, am ales conceptul de coping.
    Toate cele bune !

    RăspundețiȘtergere
  6. da. corect. n'am inteles. nimic... cu prefectura.

    RăspundețiȘtergere

spui, semnezi.