..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

duminică, 27 decembrie 2009

dr house si maneliste


House amoc. Adic amoc cu dr house. Imi placea, il vedeam cand si cand ma nimeream in vizita pe undeva. Insa zilele acestea… amoc. Non-stop. Ma refugiez in filme asa cum ma refugiam in carti? Sau in sah? Mmm-poate. Dar in mod clar imi plac replicile inteligent-cinice. Oare exista cinism fara inteligenta? Fiindca inteligenta fara cinism chiar nu cred.

Tipelor care’mi plac le place la randul lor acest serial. Dar cred ca din motive diferite. Ar fi prea hilar ca sub toata teoria fericirii pe care mi’o varsa, sa aprecieze cinismul lui. Si sa’l respinga pe al meu. (firesc, acum ma gandesc la una anume)

De craciun s’au intamplat lucruri interesante. Un var, o petrecere. Acolo un tip cu suficienti bani incat sa asculte manele pe aparatura de 2-3 mii. De euro. Si dire straits, de altfel. Tipul comun, visul actual, bine cladit, trasaturi regulate, bani, merge la peste, plimbarile prin tari straineze fiind la ordinea zilei, director de vanzari pe undeva… pentru mine, un alt manelist cu o pojghita de altceva. Cioara vopsita. Si totusi nevasta’sa in momentul cand am dansat cu ea si’a lipit sanii, interesant de fermi, de mine. In prim moment m’am intrebat daca pozitia mea de dans este de vina. Mi’am da seama ca nu. Apoi m’am intrebat carui fapt datorez aceasta atentie. Apoi el a revenit in camera. Brusc, nu am mai simtit acea presiune (placuta, evident). Aha! Spre bucuria mea... era deja spre sfarsitul melodiei.

Hm... asa face oamenii mari. Cu casnicii, copii, case si tot tacamul. Isi hranesc bucati de vise, de nevoi, cocotati pe gardul casniciei. Fi'n'ca inautru n'au cu ce. N'am vazut pana acum oameni care sa aiva curagiu de a lega o casnicie care sa poata hrani visele. Ci doar casnicii cu picioare pe pamant. Visele... sunt rare. Pot fi tinute in frau. Iar in caz de nevoie... cate o firmitura li se mai arunca... de peste gard.

Cum si cand naiba am ajuns sa fiu placut de maneliste? Si asta mi se intampla in bluza cu maneci scurte - adica imbracamintea care imi arata toate kilogramele lipsa.

Oricum, se pare ca am ajuns exact ceea ce nu vroiam. Un vagabond care tenteaza nevestele altora.

Ok, back to dr house.

2 comentarii:

  1. Imi placi! Uneori,nu! Dr.House, intotdeauna! Si nu crede ca esti prea slab! Ce-mi place la tine? Esti inteligent ,subtil si ironic.

    RăspundețiȘtergere

spui, semnezi.