a insela, parasire

Cred ca am totusi mai multi neuroni. Ca altfel nu ar putea vorbi unii cu altii la mine in mansarda. O asemenea conversatie se intampla ieri. Despre de ce naiba sunt atat de circumspect. Fata de ele, de potentiale ele.

Prima traznaie pe post de argument a fost ca “ele inseala”. La care un neuron (ala sictirit si plictisit) spune “Asa, si?! Ce pierzi la faza asta?!...”
- A… pai, cum asa si?
- Da. Fix asa si!

Mda. Realmente ce se pierde? Ce pierd eu? Pai… niste orgoliu. Si niste vise despre cum ca iaca soorpriza, ca nu ie iubire d’aia perfecta ca’n filmele cu van dame…

Iar alt neuron s’a trezit mult mai tarziu, in noapte, cand discutia se terminase de mult – am unu’ d’asta care devine prolific si scoate idei muult dupa ce trece kairosu’. Si redeschide el discutia cu Ma da tu cand pana mea ai fost inselat? De te freaca atat treaba asta?
- Aaa… pai n’am fost eu… (decat daca se pun flirturile de pe site’uri de matrimoniale) -
- Lasa’le ba p’alea ca sunt o istorie recenta si le bagi la inaintare aiurea! Tu ai o duda pe treaba asta dinainte de alea.
- Mda. N’am fost. Ba culmea, eu eram chiar cel cu care inselau… dar am duda si mai dinainte de a ajunge in pozitia asta… mai in urma am vazut la altii, cum in spatele lor prietenele se afisau la distractii cu necunoscuti (varu’ de la timisoara… cu care se mangaia toata noaptea). Si i’am vazut pe parinti ca au divortat din cauza asta, si ca au avut vieti de rahat in continuare partial din cauza asta.
- Da bai, potoliti’va! intervine asa si. Oricum ar fi, la ce conteaza? Tu cand ai patit’o?
- Bai asa si! Nici la tine nu tine cu "asa si". Se pierd mai o gramada de chestii. Incredere, bucuria de a fi cu celalalt…
- ‘ete fas! Realitate gigele… d’asta mica in care nu e loc de fluturi si panselute.
- Mda. De fapt nu cred ca este atat partea cu inselatul ci ceea ce anunta inselatul. Parasitul. Am inceput sa fim parasiti de pe la… 2 ani? De catre parinti. Am crescut cu asta in sange. Cele mai vii momente pana de curand au fost cele in care eram parasiti. Atunci incepeam sa respiram, sa simtim din plin, ca traim, ca existam.
Se fac vreo sase ani de cand n’am mai dat nimanui ocazia. La primele semne mai serioase de incongruenta am inceput sa plecam noi primii.
- La dracu’! Nu ti’a mers faza cu inselatul si ai gasit alta acum.