Postări
.
La fel cum o plasa preia greutatea de pe o intreaga suprafata si o distribuie in firele sale, si mai ales in noduri, la nivel social greutatile sunt repartizate pe cativa indivizi.
Asa explic cum in orice firma mai mare se observa limpede ca exista fenomenul urmator: doi-trei trag de rup (n’au casa, n’au viata), alti vreo cinci-sase muncesc cu simt de raspundere, iar restul parca’s la scoala, in pauza!
Pe acesta il numesc efectul de plasa. Pentru ca greutatile sunt preluate de o parte mult mai mica decat suprafata iar cateva noduri suporta suprasolicitari remarcabile.
Pana acum vreo doi ani functionam si eu ca nod. Nu stiu daca este in firea cuiva acest mod de a actiona sau sunt factori circumstantiali care duc la asta.
Cert insa este ca a fi nod nu iti ofera acele satisfactii ale muncii care se presupune ca ar trebui sa existe. Iti ofera mai multa munca, mai multa munca, mai multa munca. Si frustrarea aferenta faptului ca recompensa nu difera de cea primita de cel ce se comporta ca in pauza, la scoala… si frustrarea aferenta faptului ca cu cat lupti sa faci lucrurile sa fie mai bine, cu atat gasesti si mai multe lucruri care merg rau. Fiindca ceilalti le directioneaza catre tine, constient ori ba. Ceilalti percep ca tu corectezi lucrurile, astfel ca iti incarca sarcina cu tot ce inseamna pentru ei problema.
Insa chiar daca nu sunt sigur ce te impinge in starea de nod, sunt sigur ca se poate iesi din ea. Pur si simplu te rezumi la fisa postului. Iar sarcinile care iti vin fara sa’ti apartina le redirectionezi cu nonsalanta catre cei in drept. Sau catre expeditor, argumentand ca ti’a trimis gresit acea problema – nu face parte din oala ta. Si partea cea mai interesanta: lucrurile pe care le vezi ca vor merge prost daca nu intervii depasindu’ti atributiunile… le lasi in pace. Vei vedea ca nu vor merge atat de prost pe cum presupuneai – fiindca un alt nod se va autosesiza si va prinde din zbor problema, atenuand efectele negative.
Singura parte proasta e ca apoi te vei cam plictisi. Harjoneala de pauza de scoala… e amuzanta… insa e infantila – te saturi repede de ea.
In ultimile zile, absolut accidental am auzit de cateva ori cateva versuri de la parazitii, ceva in genul ai pierdut toata distractia tot gandind cum sa faci sa fie bine. Mi’au ramas pe retina. Adica dupa ce ca gaurile plasei isi permit sa nu preia nicio sarcina tocmai datorita efortului retelei de fire si noduri… ele – gaurile – considera ca sunt la nivelul la care sa dea lectii nodurilor! La fel cum un copil rasfatat le zice parintilor ca’s prosti ca se duc la munca: uite, el sta acasa si are tot ce vrea! Gaurile sunt acele persoane pe care le auzi spunand in fata problemelor n'ai ce'i face!
Fiindca una este la birou… si alta este la nivel social. La birou iti poti restrange activitatea, si chiar daca dispar toate nodurile, acel sistem este gandit astfel incat el sa supravietuiasca, sa functioneze si fara noduri. Bineinteles, s'ar prabusi destule firme, fiindca sarcinile nodurilor trebuiesc preluate de manageri, iar ei, in marea lor majoritate sunt orice, numai capabili de munca reala nu. Dar in cele din urma, intr’o firma este vorba de un sistem gandit si monitorizat. Motivul pentru care foarte multe firme folosesc azi din plin efectul de plasa este incompetenta managerilor. Si de fapt realizez ca este un complex de motive. Lacomia, zgarcenia conducatorilor care nu recompenseaza corect munca... ba nu. De fapt este incompetenta cap-coada. Incompetenta proprietarilor afacerii care isi aleg manageri incompetenti. Manageri care angajeaza la randul lor o multime mare de oameni de paie care urmeaza sa functioenze pe post de goluri de plasa. Incompetenta managerilor care se protejeaza tinand la nivele inferioare nodurile plasei. In mod normal, nodurile, punctele care sa preia tensiunile firmei ar trebui sa fie managerii. Insa cele mai de pret competente ale acestora in ziua de azi tind sa fie aptitudinea de a fi impermeabili la tensiune, si aptitudinea de a pune problema astfel incat sa nu fie responsabilitatea lor preluarea tensiunilor, problemelor existente in companie.
Pe cand societatea nu este asa. Societatea este un organism viu, care daca ramane fara noduri se destrama, se transforma, degenereaza.
Iar in ziua de azi gaurile sunt la mare cinste si dau lectii despre cum sa te distrezi, si despre cum distractia este ratiunea de a fi!
Asa explic cum in orice firma mai mare se observa limpede ca exista fenomenul urmator: doi-trei trag de rup (n’au casa, n’au viata), alti vreo cinci-sase muncesc cu simt de raspundere, iar restul parca’s la scoala, in pauza!
Pe acesta il numesc efectul de plasa. Pentru ca greutatile sunt preluate de o parte mult mai mica decat suprafata iar cateva noduri suporta suprasolicitari remarcabile.
Pana acum vreo doi ani functionam si eu ca nod. Nu stiu daca este in firea cuiva acest mod de a actiona sau sunt factori circumstantiali care duc la asta.
Cert insa este ca a fi nod nu iti ofera acele satisfactii ale muncii care se presupune ca ar trebui sa existe. Iti ofera mai multa munca, mai multa munca, mai multa munca. Si frustrarea aferenta faptului ca recompensa nu difera de cea primita de cel ce se comporta ca in pauza, la scoala… si frustrarea aferenta faptului ca cu cat lupti sa faci lucrurile sa fie mai bine, cu atat gasesti si mai multe lucruri care merg rau. Fiindca ceilalti le directioneaza catre tine, constient ori ba. Ceilalti percep ca tu corectezi lucrurile, astfel ca iti incarca sarcina cu tot ce inseamna pentru ei problema.
Insa chiar daca nu sunt sigur ce te impinge in starea de nod, sunt sigur ca se poate iesi din ea. Pur si simplu te rezumi la fisa postului. Iar sarcinile care iti vin fara sa’ti apartina le redirectionezi cu nonsalanta catre cei in drept. Sau catre expeditor, argumentand ca ti’a trimis gresit acea problema – nu face parte din oala ta. Si partea cea mai interesanta: lucrurile pe care le vezi ca vor merge prost daca nu intervii depasindu’ti atributiunile… le lasi in pace. Vei vedea ca nu vor merge atat de prost pe cum presupuneai – fiindca un alt nod se va autosesiza si va prinde din zbor problema, atenuand efectele negative.
Singura parte proasta e ca apoi te vei cam plictisi. Harjoneala de pauza de scoala… e amuzanta… insa e infantila – te saturi repede de ea.
In ultimile zile, absolut accidental am auzit de cateva ori cateva versuri de la parazitii, ceva in genul ai pierdut toata distractia tot gandind cum sa faci sa fie bine. Mi’au ramas pe retina. Adica dupa ce ca gaurile plasei isi permit sa nu preia nicio sarcina tocmai datorita efortului retelei de fire si noduri… ele – gaurile – considera ca sunt la nivelul la care sa dea lectii nodurilor! La fel cum un copil rasfatat le zice parintilor ca’s prosti ca se duc la munca: uite, el sta acasa si are tot ce vrea! Gaurile sunt acele persoane pe care le auzi spunand in fata problemelor n'ai ce'i face!
Fiindca una este la birou… si alta este la nivel social. La birou iti poti restrange activitatea, si chiar daca dispar toate nodurile, acel sistem este gandit astfel incat el sa supravietuiasca, sa functioneze si fara noduri. Bineinteles, s'ar prabusi destule firme, fiindca sarcinile nodurilor trebuiesc preluate de manageri, iar ei, in marea lor majoritate sunt orice, numai capabili de munca reala nu. Dar in cele din urma, intr’o firma este vorba de un sistem gandit si monitorizat. Motivul pentru care foarte multe firme folosesc azi din plin efectul de plasa este incompetenta managerilor. Si de fapt realizez ca este un complex de motive. Lacomia, zgarcenia conducatorilor care nu recompenseaza corect munca... ba nu. De fapt este incompetenta cap-coada. Incompetenta proprietarilor afacerii care isi aleg manageri incompetenti. Manageri care angajeaza la randul lor o multime mare de oameni de paie care urmeaza sa functioenze pe post de goluri de plasa. Incompetenta managerilor care se protejeaza tinand la nivele inferioare nodurile plasei. In mod normal, nodurile, punctele care sa preia tensiunile firmei ar trebui sa fie managerii. Insa cele mai de pret competente ale acestora in ziua de azi tind sa fie aptitudinea de a fi impermeabili la tensiune, si aptitudinea de a pune problema astfel incat sa nu fie responsabilitatea lor preluarea tensiunilor, problemelor existente in companie.
Pe cand societatea nu este asa. Societatea este un organism viu, care daca ramane fara noduri se destrama, se transforma, degenereaza.
Iar in ziua de azi gaurile sunt la mare cinste si dau lectii despre cum sa te distrezi, si despre cum distractia este ratiunea de a fi!
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.